onirice

7

există un loc în visele mele în care nu am ajuns niciodată. ajung însă constant, repetitiv, în somn. e pe un vîrf de munte, aproape inexpugnabil. un loc alb si rece, unde cade zăpadă cu nemiluita. ar fi stațiune, dacă ar avea cabane și pîrtii, dar nu are decît un adăpost înalt, întunecos, cu paturi înguste, la care ajung foarte greu, de fiecare dată. drumul pînă acolo e imposibil, urcuș pieptiș, printre stînci, prin tunele. nici măcar semnal la telefon nu e. în locul ăsta poposesc eu în cîte o noapte. e mereu același, oniricul meu nu îl schimbă. aceeași panică, același aer rece, același adăpost care seamănă mai mult cu o șură ermetică, din alte timpuri. visez locul ăsta, repetitiv, de foarte mulți ani și am ajuns să cred că există. la fel, cum mai demult visam că zbor, iar plutirea era atît de reală încît începusem să îmi imaginez că oi fi singura pămînteană care poate să zboare. singura.

între timp, nu mai zbor nici în vis.

Articolul anterior.
Articolul următormulțumesc, primăvară
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

7 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
lucia
lucia
4 martie 2014 10:19

In copilarie, si eu visam ca zbor. La un moment dat, am fost chiar foarte convinsa ca zbor si in realitate. Acum nu mai visez ca zbor, ci doar incerc sa retraiesc pacea si linistea zborului de demult…

Madalina
Madalina
4 martie 2014 13:58

…sau poate ceva veiti trecute, frici cu care ai poposit si pe-aici… treburi nerezolvate… Eu nu prea am constiinta si cunostinta unor vieti trecute, tind sa cred sau nu… dar who knows? Never say never! 🙂 Oricum , e fain visul, chiar daca e mai horror asa.

eurolaura
4 martie 2014 14:02

Poate ca e un loc din alta viata. Sau poate e un loc unde vei ajunge candva in viitor. Sau poate e doar un loc din sufletul tau greu accesibil in care te caznesti sa patrunzi atunci cand esti conectata la subconstient. Ce sentiment sau etapa (moment) din viata refuzi sa asimilezi, sa accepti, sa integrezi in Sinele tau? Ce simti ca-ti lipseste pentru a putea sa zbori din nou?

Alex Sinov
4 martie 2014 15:35

E atat de simplu incat nu cred ca necesita interpretari „third party” 🙂

vio
vio
9 septembrie 2014 12:54

Nu esti singura care a zburat in vis…mi-e atat de dor de visul acela…ca ma doare.Si ,da,era repetativa situatia ,zburam ,de fapt la fiecare pas ma inaltam si pluteam in voie pana cand voiam eu sa cobor .O senzatie mai tare ca asta n-am trait nici in vis ,nici in realitate.Dar ce zic eu,visele in care zburam au fost cea mai placuta traire a mea.Si mi-e dor…

O admiratoare
O admiratoare
21 februarie 2018 18:09

mi-ai amintit dureros de mult de Teströl és lélekröl al tau. cred ca prin venele tale a trecut cu un ecou asurzitor.

O admiratoare
O admiratoare
21 februarie 2018 18:12

mi-ai amintit dureros de mult de On Body and Soul al tau. cred ca prin venele tale a trecut cu un ecou asurzitor.