După un weekend în care Brașovul a mustit de concerte și oameni, mai ales oameni foarte tineri, la vîrsta adolescenței și care s-a încheiat cu un concert Paraziții, am tras niște concluzii.
Absolut toți adolescenții, începînd cu ăia de 12-13 ani, fumează și beau. În cazul acesta, bere. În cazul în care adolescentul pe care îl aveți în dotare stă legat de calorifer sub supraveghere strictă, puteți răsufla liniștiți, al vostru nu e ca cei 4465 de tineri pe care i-am văzut bînd și fumînd weekendul ăsta mai la vedere sau mai ascunși.
Fumatul rămîne la fel de cool în capul celor mai juveni, precum era pe vremea noastră, maică. La fel și bătutul. Cu cît mai cruzi, cu atît mai obstinant fumează și beau, semn că sunt mari și își permit gesturi de oameni mari. Aștept ziua în care fumatul și băutul te vor face atît de un-cool încît să devii indezirabil de parcă ai purta un BTS.
Părinții habar nu au care e treaba cu copiii lor, ce fac, ce marcă de țigări fumează sau ce marcă de bere beau, ce gîndesc, ce muzică ascultă și în genere cine sunt. Și că nu s-a schimbat mai nimic de pe vremea cînd eram noi mici. Prăpastia dintre generații e la fel de adîncă, negarea la fel de mare, deși citim de ne spargem cărți de parenting cool și ne place să credem că suntem părinți mai buni decît am avut noi. Nț. Nu suntem. Cărțile de parenting ne ajută să decidem dacă alăptăm pînă la 2 sau 6 ani și să încercăm să ne creștem sugarii și todlerii mai bine. La vîrsta adolescenței ne pierdem, scăpăm frîiele, intrăm în panică, negăm, îi îndepărtăm de noi, ei se ascund, noi preferăm să credem că ai noștri nu și așa mai departe. Uităm complet că am fost și noi ca ei și că, șoc și groază, ne doream și făceam EXACT aceleași lucruri. Fumam ascunși pe unde puteam, ne renegam și disprețuiam părinții, ne era cel mai adesea rușine cu ei, controlul lor ne făcea să murim de jenă și să ne ieșim din minți de furie, ne doream să fim validați de gașcă, de fata sau băiatul care ne plăceau, etc. Cînd detectăm la copiii noștri aceleași comportamente ne lovește amnezia și ne simțim ofensați, jigniți, răniți în orgoliile proprii, cam cum se simțeau părinții noștri, probabil.
Ieri cînd m-a sunat fie-mea să mă întrebe dacă sunt și eu la concert și nu cumva să mă duc la ea dacă o văd, că o fac de rușine, o să creadă prietenii ei că a venit cu mama, am simțit cum mă încălzesc de nervi, în primă instanță. Ce copil nerecunoscător, am gîndit, dar imediat mi-am amintit că crăpam de rușine dacă apăreau ai mei undeva unde eram cu prietenii. Fie-mii nu îi e rușine cu mine însă îi e rușine de ideea că ar putea părea controlată. Așa că m-am calmat și mi-am văzut de treabă. La un moment dat, am văzut în mulțimea de puști care dansau și știau pe de rost toate piesele paraziților (iar printre ei unul de vreo 8 ani în cîrcă la ta-su care urla din toți bojocii: cred că ți-a vorbit mă-ta despre mine, pe ritm) o fată foarte frumoasă, iar la a doua privire, mi-am dat seama că era fie-mea. Și am stat așa, departe, și am privit-o cum dansa și cînta, cît era de frumoasă și mi-am dat două palme imaginare. Mi-am amintit de adolescența mea, cum furam țigările scumpe aduse de tata din Irak din vitrină, cum m-a prins tata fumînd la liceu și alte asemenea episoade și mi-am promis să nu mai uit și să nu mai fac pe ofensata cînd fetele mele fac la fel cum făceam și eu cînd eram ca ele, doar pentru că am cam îmbătrînit, am uitat și sunt plină de spaime părințești, la fel cum erau ai mei.
E nasol că nu ne cunoaștem copiii. Majoritatea sunt niște tipi foarte mișto. Cu propriile lor gînduri, cu propriile concluzii despre viață, cu umor, treji la minte, proaspeți, nonconformiști. Cam cum eram și noi la vîrsta lor, cînd credeam că putem schimba lumea. Numai că am ajuns niște adulți frustrați și semănînd izbitor cu părinții noștri, ăia cu care juram că nu o să ajungem să semănăm niciodată. Și așa cum habar nu aveau ei ce e cu noi, ce ne mînă la luptă, tot așa habar nu avem noi cine sunt cu adevărat copiii noștri, nu masca mincinoasă pe care și-o pun cînd intră în casă. Și e păcat.
Acum vreo 10 zile, i am scapat fiica mii una dupa ceafa. Ma enervasem. Urma sa plece a doua zi,intr o tabara de pictura,unde,oricum o lasam. M a iritat faptul, ca m a anuntat,prin telefon, ca „maine plec in tabara”. Ca si cand eu n as fi existat..Apoi,dupa o cearta urata, si a facut bagajul, si mi a spus: „Puteam pleca la tata. Dar nu am facut o. Imi e strain. Voi pleca in tabara, si ma voi gandi”. Si eu m am gandit. Ca nu am fost atat de puternica. Si independenta. Si plina de personalitate. Cum e ea.… Citește mai mult
si totusi … chiar daca ne aducem aminte, acum avem responsabilitati de parinti, vad tot mai des parinti care vor atat de mult sa fie prietenii copiilor lor incat nu mai sunt parinti , ceea ce le va dauna pe viitor … psihologii sunt rugati sa preia legatura 🙂
asta e o prostie foarte mare. in care viitor le va dauna? in ala in care ei pleaca si nu se mai uita inapoi, pentru ca nu am stiut sa le fim prieteni? nu are cum sa dauneze sa fim prieteni cu copiii nostri si sa ii tratam ca pe niste egali, asa cum merita!
Fiica-mea are 9 ani jumate si deja a inceput „conflictul intre generatii” :)) Ieri in masina, noi, babacii am gasit un cd mai vechi cu melodii foarte faine, hit-uri romanesti, adevarat ca ale generatiei mai vechi. Fiica-mea a inceput cu „ce e muzica asta veche? eu vreau sa ascult Connect-R, Andra etc”…Noi incercam sa o convingem ca nu tot ce e vechi e prost, ca se facea musica buna si acum 25 de ani sau despre oldies but goldies….Pana m-a lovit treaba de care zici tu mai sus… I-am adus aminte lu’ tac-su ca si noi stergeam casetele cu ABBA… Citește mai mult
Petronela, stiai ca tinerii din timpul flower-power au devenit cei mai puritani parinti pe care America i-a avut vreodata?
Sa ma inscriu si eu?! Am uitat cand am plecat vrei trei zile de acasa cu o tipa, fara sa dau un semn de viata. Am uitat multe… Da` mai ieri ii ceream aluia mare sa-mi spuna exact cat vrea sa stea la mare, cu cine merge, etc. Cred ca am experimentat prea mult ca sa nu fiu zgarcit cu libertatea pe care si-o asuma adolescentii…
Da’ ce ma enerveaza cand aud : ” copiii astia nu mai sunt domne ca noi, pai noooii… pe vremea noastraaa… „… Eu sper doar sa pot sa o ajut pe fie-mea sa faca mai putine greseli si sa fie mai bine cu ea insasi…
Si fiul meu cu prietena si alti prieteni au fost la concert(nu si eu,nu suntem din Brasov, ca probabil as fi mers si eu). Ai mare dreptate in tot ce scrii…..dar cred ca putin,macar putin suntem” mai prieteni ” cu copiii nostri decat erau parintii nostri cu noi.Categoric si eu l-am stresat aseara :la cat pleaca inapoi spre casa?( raspunsul lui pertinent– cand se termina 🙂 )sa fie foarte atent pe drum( era responsabil pentru el si pentru cei care erau in masina cu el), daca adorm pana cand ajunge sa intre in camera sa ma miste ca sa stiu… Citește mai mult
Acum mi-am adus aminte de o discutie cu el cand avea vreo 10-12ani…..
Ii spuneam de perioada de adolescenta prin care trec tinerii cand pun la indoiala tot ceea ce le spun parintii,se apuca de baut si de fumat,fac si alte prosti etc….. nu mai tin minte ce i-am mai spus dar raspunsul lui a fost bestial .
M-a prins de mana si mi-a zis ” mami eu sper sa trecem cu bine peste perioada aceea ” :).
Acum cand are 22 de ani zic ca am trecut foarte bine peste perioada aceea 🙂
Exista o veche zicala, nu stiu daca e a noastra sau imprumutata: „De ce iti e frica, de aia nu scapi.” Lasati temerile deoparte, chiar si de se intampla destinic ceva rau, ne invinovatim fara rost. Nu cred ca putem controla mai mult decat propriile noastre actiuni. Si pana si acest lucru il putem face real doar cand suntem suficient de experimentati si caliti de viata.
Petronela, sunt sigura, stie mai bine despre ce vorbesc.
Apropo de relația dintre copii și părinți, mi-am adus aminte de o poveste adevărată, deși e la polul opus celor spuse mai sus. Este vorba de o tânără de 25 de ani, trecută deja de vârsta adolescenței, proaspăt absolventă de Drept. Până aici nimic ieșit din comun, doar că, pe toată perioada facultății, maică-sa făcea în fiecare zi un drum până la Cluj ca să-și însoțească fiica și o aștepta până ieșea de la cursuri, erau împreună tot timpul, aproape că se țineau de mână. Trageți singuri concluzia. :))
Am 2 baieti mici, inca, dar uneori ma surprind si zic ca sunt mari……am sute cu cate interactionez in profesia mea (elevi) Vreau, si sper, sa fiu si de gasca, dar si sa perceapa pana unde putem intinde coarda incat sa fim cool, dar nu obraznici in comunicarea noastra. Ei vor sa incerce totul acum, sa fie repede mari, 18 ani, adulti….pe noi ne sperie ca timpul trece si credem ca daca ii tinem langa noi si vor parasi cuibul cat mai tarziu nu vom imbatrani atat de repede….iluzii desarte. Viata e un cerc vicios din care cu greu poti… Citește mai mult
Si noi am asistat cu copilele la clasica „Zi pu .. lalala” aseara. Asta e, si asa aud destule si mai si la scoala, macar astea sunt pe muzica si in versuri mestesugite. Cat timp nu le repeta, nu le folosesc … sa fie sanatoase. Era plin plin de copii, de toate varstele, iar anuntat era ca se va canta cu beep. Ei ash, Parazitii si beep live …. come on :)))
ei nu au rostit nici macar un cuvant obscen, daca erai atenta, ci publicul a cantat. 😉
Au spus cateva, dar oricum publicul canta in delir…. cu mine in frunte, denaturata ce sunt 🙂 Si ROA a scapat niscaiva ….
acum na, nu ne ducem la Parazitii si ne asteptam sa cante piesele Corinei Chiriac… 😀
Exact. Cine si-a dus copiii acolo si isi dadea ochii peste cap ca vai ce si cum slobod pe gura, e un idiot. Daca nu te pricepi, macar informeaza-te, chiar daca ti-e sete de bere la 3 lei paharu’
aaaah, voiam sa dau replica „parazitei” sa vad cat se ingusteaza scrisul 🙂 … in rest, zici ca fata are 17 ani? atunci aproape ca ai scapat (de perioada adolescentei)!!!
asta de care am vorbit are 13 jumate. cu cealaltă da, ies la liman. 😀
Ar trebui sa cititi ceea ce scrie in randurile de mai jos, este vorba de o postare mai veche a mea. Cred ca doar la noi, la poporul roman se poate intampla asa, cu diferentele de opinii si de idei intre generatii. La altii insa, nu conteaza varsta, nu conteaza ocupatia sau statutul social, conteaza doar faptul ca se pot bucura impreuna de micile placeri ale vietii. Urmariti si videoclipul, astept pareri si comentarii ! http://www.youtube.com/watch?v=bm4EC01u0-4 ” A fost unul dintre cele mai frumoase weekenduri. Cu siguranta, daca si alte popoare ar fi ca ei, intreaga omenire ar fi mai… Citește mai mult
(si) asta imi place la tine, ca tu faci parte din categoria exceptiilor (desi din modestie si solidaritate poate te-ai cam inclus in turma). rar spre niciodata vezi relatii asa misto cum sunt cele, pe care le ai cu bigudiurile tale. si in timp ce aialalti 99,9% chiar nu-si cunosc copiii, tu ii stii si ii intelegi pe ai tai chiar bine si se simte. sunteti un caz fericit, unul care sparge tiparele, o gasca de faine si norocoase. si imi sunteti tare drage.