nu, dragă, nu te deranja să mă mai iubeşti

nu, dragă, nu te deranja să mă mai iubeşti

De | 2017-08-16T16:10:05+00:00 7 februarie, 2014|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , |14 Comentarii

o să mi te amintesc întotdeauna alergînd cu disperare în jos pe străduţa aia strîmtă în timp ce eu rulam perpendicular. o să îmi amintesc întotdeauna plînsul care m-a sufocat atunci, gîndul că relaţia noastră este o stradă un pic mai mare pe care eu rulez cu maşina, prinsă în trafic, între alte maşini, imposibil să opresc, imposibil să te aştept, în vreme ce tu alergi perpendicular, de pe o stradă mai mică şi înclinată, şi alergi, şi alergi, dar eu trec şi tu nu ajungi niciodată, decît mult mai tîrziu, cînd eu sunt departe deja.

era în după-amiaza aceea cînd am decis să ne oprim, am stat şi ne-am frînt mîinile şi inimile, cu seninătate şi lucizi, în rucsac mai aveai şi atunci lumînarea cu care luminaserăm acoperişul imposibilului. am plîns tot drumul spre casă şi poate că te-am exorcizat aşa, poate că nu e nevoie decît de un drum foarte greu spre casă ca să te poţi elibera. apoi au venit toate celelalte după-amieze, în care închideai portiera şi îmi spuneai că sunt frumoasă cu obidă,  de parcă asta ar fi fost tot, de parcă în frumuseţea mea ar fi stat chinul tău, de parcă totul ar fi devenit mult mai simplu, simplu de tot, dacă aş fi fost un pic mai urîtă.

 

nu dragă, nu te deranja să mă mai iubeşti. mai bine scapă de cadavrul iubirii ăsteia, că se încălzeşte şi o să înceapă să pută.

 

Despre autor:

Clickul pe care îl daţi e fierăstrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc.

14 Comentarii

  1. marian 7 februarie 2014 at 09:46 - Răspunde

    am citit ceva ‘marfa’ din ce-ai mai debitat, uneori e trist, alteori exaltat, sau de amandoua amestecate, asa, intr-un fel de rasu’plansu’ stanescian…

  2. VreauUltimulLoc 7 februarie 2014 at 10:32 - Răspunde
    • Petronela 7 februarie 2014 at 11:24

      frumos. mulţam.

  3. victoria 7 februarie 2014 at 18:07 - Răspunde

    …era prin 95-96, poate, nu mai stiu exact. eram in casa unei bune prietene, lume multa, sosita la un aperitiv, dupa vernisajul altei prietene, pictorita consacrata. eram mult mai tineri dar trecuti de 30 de ani, toti. incep discutiile in diagonala, fiecare cu fiecare si toata lumea, stii cum e. pictorita, o femeie misterioasa si discreta, vorbea cu un grup. se face liniste cite un pic, ca o cadere temperata de cortina, pina la liniste de-a binelea. si, le spunea cam asa: ca toata existenta ei de femeie a vrut un singur lucru, sa iubeasca feroce si sa fie iubita la fel. ca a crezut ca va muri indragostita, si, acest fapt, a crezut ca e singurul ei mare adevar plus tigara la care nu va renunta, tot pina la sfirsit…Sigur, a zis auditoriul, femei, barbati, asta e cea mai pura forma de energie, sa fii indragostit perpetuu. tinerete fara de batrinete, nu te ingrasi, esti rezistent(a) la efort, la boli si arati bine, ceva de genul asta. femeia frumoasa si misterioasa, pictorita, s-a strins la fata, si a uralt la noi:NU, gresit. asta vroiam sa va spun, ca am gresit. ca voi tinji pina la sfirsit dupa timpul pe care l-am pierdut, dupa energia pe care am cheltuit-o indragostita fiind, hartuita fiind de indoieli si hartuind fara macar sa-mi dau seama. ca, neatenta cum am fost, am lasat sa se intimple aceasta stare, am lasat sa insel si sa fiu inselata, sa fac sa sufere si sa sufar in timp ce, chiar linga mine era Iubirea calma, complicitatea profunda si prietenia. si, a mai spus, cind veti putea spune iubitul sau sotul meu este cel mai bun prieten al meu, atunci aveti. Intre timp pierdeti timpul care nu se mai intoarce. Atunci am ris, si, mi-am zis, ok, un paharel in plus si, puf, o mica dezbatere. Am trecut suisuri si coborisuri de cuplu, am 30 constanti de cuplu si pun mare pret pe dezbaterea asta.

  4. oana 8 februarie 2015 at 20:17 - Răspunde

    O cafea neagra as servi ,totusi, din mana ta
    Imi place ca stii sa o faci
    amara

    • Petronela 9 februarie 2015 at 09:41

      exact. Sorescu.

  5. oana 9 februarie 2015 at 19:10 - Răspunde

    Preferatul meu ,de multa vreme ,pentru multa vreme de acum incolo…dar, daca iti face placere, va puteti lua la intrecere.Imi place cum scrii,mult.

    • Petronela 9 februarie 2015 at 20:39

      of, nu îmi permit eu să îmi iau la întrecere cu unul ca Sorescu. pe care îl iubesc și admir enorm.
      dar mulțumesc pentru gînd și vorbă bune!

  6. oana 14 februarie 2015 at 22:59 - Răspunde

    Cu drag!

  7. Ioana Fechete 15 februarie 2015 at 00:03 - Răspunde

    superb. N am cuvinte.

  8. Ionela 19 februarie 2015 at 20:29 - Răspunde

    Ti-a mai spun cineva ca provoci dependenta?Iar de dependenta pentru citit nu ai cum sa scapi

    • Petronela 19 februarie 2015 at 22:13

      aham. și m-am bucurat tare! mulțumesc.

  9. O admiratoare 9 martie 2018 at 23:32 - Răspunde

    ce-mi place stilul asta al tau, datator de emotii… frumos tare! pana la gol in stomac, pana la nod in gat…

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: