ideea de sms cuvântează? și dacă da, cu ce vorbe?
uneori sunt proastă. da’ nu oricum. ci proastă ca noaptea. simt așa vorbele pe buricele degetelor, mă mănâncă și totuși când le tastez ceea ce iese nu exprimă ceea ce vreau. eu numesc asta prostie.
altădată sunt doar redundantă. la dracu, cuvintele sunt aceleași pentru același gen de trăire. iar dacă trăirea e specială, ai belit-o, tre să te documentezi o săptămână ca să găsești fix vorba care să surprindă nuanța, asta dacă ai noroc. fiindcă mie îmi pasă de vorbe. și de nuanțe.
de mult mai puține ori reușesc. atunci sunt fericită.
m-am gândit să brevetez ideea de mesaj gol. mesajul de umplut cu orice vrei tu, iubitul meu /iubita mea. cu orice știi tu că aș putea simți eu. când sună telefonul a mesaj, deschizi si îți apare: nimic de afișat. cum sună: nimic de afișat. mai inteligent decât orice semn, orice foc pe deal, orice vorbă pe care au mai spus-o milioane înaintea ta. nimic de afișat. nimic care să poată încăpea în vorbele din masa vocabularului, adică. ceva atât de intens încât nu poate fi exprimat în cele 140 de caractere ale unui short message. ceva ce numai noi doi știm.
sa-ti urez bafta?
“Aș fi vrut să am niște cuvinte numai ale mele, dar nici măcar asta nu am. Cele de care dispun și le folosesc chiar acum au zăcut în cine știe câte conștiințe până la mine”
J. P. Sartre
😉
A…a fost brevetat…din pacate…o data cu politica…te-ai gindit la politica cumva??? 😉
no fuckin way.
A spus cineva la un moment dat, întrebat fiind, cum scrie (Petre Țuțea, dacă nu mă-nșel): „Mă simt emoționat în fața paginii albe de hârtie!” Fă la fel. Simte-te emoționată în fața claviaturii și poate așa îți vor veni cuvintele mult mai ușor, fără geniul muzei ascuns pe undeva prin firmware-ul telefonului.
atunci sunt o proasta ca noaptea la patrat 😀