Mi s-au întors neliniștile. Anxietatea. Le simt cel mai adesea în stomac. Alteori în tremuratul mîinilor. În somnul întrerupt. Îmi spun că e de la schimbările de climă, de oră, de temperatură, de la zborurile legate. Fac exerciții de respirație. Terapie. Eram bine, nu mai sunt la fel. Trag de mine. În aeroport în Madrid am reușit să înving un atac de panică îndelung, care a început încă din timpul primului zbor. Nu aveam nimic la mine să iau. Am stat prinsă în mine, nemișcată, ascultîndu-mi inima cum bubuie, stomacul cum zvîcnește, frisonul cum îmi cuprinde mușchii. Am respirat. Adînc, din diafragmă, așa cum am învățat. Să hiperventilez creierul. A trecut după ore, în avionul spre Paris.
Azi-noapte am avut un coșmar din alea. Nu mai aveam nici coșmaruri de multă vreme. Se făcea că eram departe, poate pe insulă, nu mai știu. Și copiii erau acasă. Și lîngă mine cineva se juca cu un cîine. Și un alt animal, nu mi-l amintesc. Și deodată animalele au fugit, s-au ascuns, au început să urle. Și a început un vuiet mare, îngrozitor, apocaliptic, și pămîntul se cutremura iar eu ziceam fără să mă pot opri că ar fi trebuit să ne dăm seama după reacția animalelor că se întîmplă ceva cumplit. Și cerul se înnegrise, vîjîitul ăla creștea iar eu înnebunisem gîndindu-mă la copii și încercam să sun și nu reușeam și le scriam pe whatsapp și vedeam că văd ce le scriu dar nu îmi răspundeau, în timp ce orice ar fi fost ce se întîmpla se apropia tot mai tare, creștea din sine, mă smintea de îngrijorare și eu nu eram lîngă ei. Apoi m-am trezit brusc, tremurînd, iar senzația aia oribilă de neputință și pericol nu mă lăsa nicicum. M-am dus în camera lor, dormeau liniștite amîndouă. Le-am mîngîiat și am plîns. Am zis o rugăciune. M-am culcat la loc.
O să treacă. O să fac să treacă anxietatea asta. Just watch me.
***
Imi pare rau, Petronela… O sa invingi si de data asta!
Irina (de la mare)
I can and I will. 🙂
I m in the same situation,first step is to accept and you are halfway 🙂
de obicei oamenii de tem de ceea ce nu pot controla, de exemplu un atac de panica.
cand eram copil aveam destul de des ,acum s-au mai rarit.
am observat insa ca nu ma mai tem de ele.
la mine e senzatia de alunecare pe tobogan.nu ma impotrivesc pt ca nici n-as avea cum. dar nici nu imi e frica. ce ar putea sa se intample? NU ARE CE SA MI SE INTAMPLE, indiferent ce mi s-ar intampla. 😀 – pe principiul „un lucru rau nu se strica niciodata”
Beyonce a lu Gutza de Ro sia tras buci noi in Tucia… Cititi Cabncanu si terminati cu literatura de proasta calitate !
Abea acu cetii textu. Io comentez siapoi cetesc. Un an bun, dna Petronella !
:)) sa ne fie amandurora, Raj!
urata e anxietatea si mai ales atacurile de panica…..si eu ma chinui sa scap de ele……uneori mi-e bine,alteori zic ca se prabuseste lumea…….draga petronela mi-ar placea sa luam legatura amandoua…..
ai nevoie de o litanie, Petra. de niste cuvinte cheie care sa-ti abata atentia de la temeri. poate fi si o incantatie, daca nu te temi sa vorbesti de una singura. tu esti scriitoarea, gaseste cuvintele.
Io nam niciodata atacuri de panica, nici la crutemuru al mare nam avut. Am totusi atacuri da panica ca ma gandesc ca nu carecumva sa dea nevastamea peste sticla cu rachie. Am 1 dulau tampit, Pulica il cheama, nu glumesc, care sistemativc depune la picioarele stapanei sale (in spetza nevastamea) sticla cu snaps. Intro zi mam pisat intro sticla de prigat, ca in aceasta incape mai lesne scarbavnicu si boudracu na pus pot pa stecla, sa prins.
Terapia lui Raj : geniala !
Te-ai intors prea frumoasa din vacanta ! Sunt sigura ca nu vei lasa nelinistile sa-ti umbreasca nici gandurile, nici chipul .
Vă caracterizam cândva, într-un mesaj, „interesantă, atipică şi enigmatică tânără doamnă” şi nu mi-am schimbat impresia, ci dimpotrivă, am sentimentul că mi se conturează o percepţie nouă. Sunteţi la doar un pas de partea opusă anxietăţii, aceea luminoasă, clară, serenă. Fără tenebre, apăsări şi temeri, acea latură a firii deschisă, optimistă, echilibrată. Faceţi pasul, tânără doamnă, sunteţi puternică. Se simte această forţă, e redutabilă! Folosiţi-o, vă e la îndemână. Se manifestă în talent, în vocaţie, în scriitură, toate cu alura de femeie „altfel”! Cum, „altfel”?! Păi, aşa cum spuneam: „interesantă, atipică şi enigmatică”! Adăugaţi, „puternică”, şi veţi avea o nouă… Citește mai mult
Io is genial in fiece vorba pe care o scotz din adancu circumvolutiunii creerului mieu, draghe dra Amalia. Lasatio pe amfitrioana noastra pe mana mea ! Daca o mai avea nelinisti, sami ziceti mie cutu-cutu, respectiv marsh potae…
Lasam cu toata increderea !
Are dna Petronela 1 gurita buna de pupat… Nevastamea cica, ba de ceai mozolit monitoru, ai capiat ? Caci ma surprins in fapt. Dna , daca aveti copiii sio ceti peicesa, sa le ziceti cas cu capu, dar sa stiti ca nu is.
Raj, pupa-te-aş să te pup!
Uneori, pentru a putea merge inainte, trebuie să faci câţiva paşi înapoi!” (AP) o simţi cum strânge încet slow motion eşti prins iremediabil ca în spatele unei oglinzi viaţa ţi se derulează numai pe înapoi „lăsaţi orice speranţă voi cei care aţi intrat aici” vocea sârmei ghimpate (din jurul inimii tale) răguşită cinică îţi strigă mereu înainte să te trezeşti să dormi să respiri încerci inutil să visezi albastru să visezi roz dar lacrimile-ţi sunt stalactite stalagmite un labirint fără ieşire fără sens o simţi cum te înfăşoară şi te stoarce din tine picătură cu picătură durerea eşti chiar tu… Citește mai mult
E prima oara cand intru la tine, am aflat despre tine pe pagina celor din Tenerife. Anxietatea exista pentru ca in jurul tau e cineva care te saboteaza adanc. Anxietatea inseamna o problema legata de timpul prezent, aici si acum, inseamna ca cineva te traumatizeaza, te conditioneaza, te dezechilibreaza. Nu-ti stiu povestea vietii, dar cu siguranta cineva extrem de apropiat ti-a creat si ti-a intretinut aceasta anxietate. Daca te duci la psihiatru, acesta spune ca esti bolnava. Eu spun ca esti parazitata emotional de cineva de care nu te poti desprinde. Daca e un parinte, atunci problema e grea si… Citește mai mult
nu e obositor să ai atîtea certitudini despre un om pe care nu îl cunoşti? :)))
uau Petro! te admir din toti rarunchi fiintei mele! si nu-mi ajung doar rarunchii mei, asa ca am mai luat rarunchi si de la cei din jur! Te admir, tu ai avut rabdare sa citesti tot ce a scris stimabilul? Eu am dat doar scroll si mi-am dat seama ca nu am rabdare :))
In rest…….. Keep doing what you`are doing!!!
cu unele chestii ai dreptate. ma rog, ai facut un discurs gen martorii lui iehova sau chiar mlm-uri, la sfarsit ne ridicam si aplaudam :-D, dar lasand asta la o parte, repet, ai dreptate cu niste chestii. pe mine nu ma intereseaza prea tare ce-are chef petronela sa ia din ce ai scris, acum doar n-o sa isi tina sedintele de terapie online, dar fiind egoista, ma intereseaza pentru mine. tot dai vina pe terapeuti, stai linistita ca asta e patternul cel mai usor, blame your mother, te asigur ca ajungem toti acolo, munca e dupa aia. si partea de… Citește mai mult
Se face psiho la FF? Doamna…cred ca nu aveti toate tiglele pe casa…Cred ca e greu sa fiti asa de desteapta:'(:'(:'(
Draga Petronela! Nu lupta sa scapi de anxietatea asta…cu cat esti mai inversunata cu atat iti va raspunde mai puternic. Mai bine zic sa o accepti. Sa inveti sa convietuiesti cu ea, sa-i reduci intensitatea si sa nu te mai sperie aparitia ei…si incet incet..pe masura ce „va imprieteniti” o sa iti fie mai usor cu ea. Sa scapi de tot ea…greu de crezut :). E parte din tine.
o zi frumoasa!
Stimata doamna, va citim in familie cu mare drag, din motive diferite. Sotia mea se identifica cu toate trairile pe care le descrieti, iar eu pentru comentariile lui Raj. Poate ni-l prezentati odata.
Draga Petronela, nu voi intra in analize amatoriste de complex emotional, social, familial etc. Cum bine zici, nu ne priveste, nu se cuvine, nu e cazul. Citind despre atacul tau de panica si cunoscand starea pe propria piele, gandul meu a fost mult mai concret, pentru multi lezant de concret. M-am chinuit niste ani cu depresia si o anxietate paralizanta, ajunsesem sa convietuiesc cu ele, imi erau aproape prietene. M-am psihanalizat, m-am disecat in terapie, m-am catalogat in tot felul. Si, ca in subteranul lui Dostoievski, (Sînt un om bolnav… Sînt un om rău… Un om lipsit de farmec… Cred… Citește mai mult
Nu e cazul la toti. Uneori e doar depresie. Sau frica. Alteori e de la tiroida. Sau ficat.
Ganduri bune iti transmit and get well soon, draga noastra >:D<
stiu ca o s-o faci. ai facut si altele, mai rele.