mama mea mare

35

Mama mare a făcut 87 de ani astăzi (adică ieri, cînd veți citi voi). Nu mai aude și nici nu mai vede bine, dar are mintea trează. O sun și îi spun, în glumă, cum obișnuim noi: la mulți ani, babă bătrînă cu brîul de lînă! Iar ea îmi răspunde: băiată, nici în glumă să nu mai spui asta, auzi cum îmi zice, boală bătrînă, te-ai zdroncănit la cap? Îi explic, țipînd să mă auză, că am zis babă, nu boală. În sat la noi, boală însamnă vită, așa o mîna pe Florica la grajd, hiii, boală! Ioi, dacă nu mai auz, zice, chiar mă miram ce o dat peste tine să îmi zici mie așa, după ce te-am șters la cur atîta amar de vreme!

Îmi tot propun, în fiecare an, să mă duc cu un reportofon acasă, să o pun să povestească cu toate vorbele ei dispărute acum, să nu le uit niciodată, dar niciodată nu ajung să o și fac, nu am vreme, îmi însemn doar în cap limbajul ei vechi și fermecător, temătoare că o să îmi dispară… Uneori repet în minte cuvintele și expresii pe care le-am auzit doar la ea și la tata-mare: obiele, boreasă, călca-l-ar nevoia, ‘tu-i cucurigu ei, băiată. Casc ochii mari de cîte ori merg acolo, să nu îmi scape ceva din vorba ei blajină dar hîtră. Acum e ca un copil mare.

Apoi m-a izbit că trebuie să mă duc la ea, că apoi nu o să mai fie. Și m-am dus. Am luat un buchet de flori, m-am urcat în mașină și m-am dus. Am găsit-o rîzînd cu popa din sat, venise omul cu un ghiveci cu floare frumoasă la tușă-sa Vița care face prescură, să îi spuie muierii să trăiască, să mai facă. E tînăr popa din sat, iar mama mare e tare mîndră cum îmi povestește cît o place pe ea, că face prescură bună și a grijit de bebelușa lui și a preotesei, niște oameni ca pîinea lu’ Dumniezo. Mama mare înmoaie n-urile și v-urile, de sună a nghi, mă topesc cînd îi aud vorba. Cîți ani aduni anul ăsta, mamaie, face popa, iar ea, rîzînd, 37 părinte! I-am zis: mamă mare, atîta fac eu peste cîteva zile, găsește și tu altă vîrstă, că mă deprimi. Lasă băiată, că tu ești încă crudă, heheii! Pe mine mă duce imediat colo, în deal, și face larg, semnul crucii cu mîna în aer. Și rîde. Eu cu sor’mea îi zicem, în șagă, mamă-mare, de 30 de ani te tot duci în deal și n-ai mai ajuns, lasă, mai stai o țîră, imediat bați suta! Nu, face, lasă, trăiți voi restul mamă, io mi-am trăit traiul, mi-am mîncat mălaiul, cum s-ar zîce, de cînd o murit omu’ mio, nu mai am pace, numa să mă îngropați acolo sus, lîngă el, am bani strînși de înmormîntare, nicio grijă n-aveți. De cînd strîngi tu, înmormîntare de padișahă îți facem, cu totul și cu totul de aor, rîd eu cu drag, imitîndu-i felul în care spune aur. Auzi, dar dacă te-om înmormînta ieftin și de restul banilor plecăm în vacanță? Nu aude, mă pune să repet. Aaa, după ce oi muri puteți face ce vreți, parcă io mai știu, numa că vă vede Hăl de Sus, nu hăi de jos, că numa ce vede Ăla contează. Și rîde, că știe că glumim. Așa să rîdeți și la pomană, zice, pe mine să nu mă plîngeți că io am plîns destul la viața mea, așa să știți! Și face iar cu mîna în aer, a luare aminte, cum face cînd vrea să fie luată în serios.

Ne așezăm la masă, mă servește cu tort și eu mănînc, cu carnețelul pregătit, că reportofon nu am. Auzi tu băiată, că tu lucrezi la televizor, trubui să știi, au începe iar războiul, mamă? Că așa am auzit… și cu recrutarea asta. Privirea ei albastră și ușor tulbure, beteagă de o boală degenerativă a corneei, e mîhnită. Nu e adevărat, mamă, sare fie-sa, adică maică-mea, sunt prostii, nu te mai supăra, nu vine niciun război. Confirm că sunt prostii și că nu vine niciun război, să o știu că doarme liniștită noaptea. O îndemn să-mi povestească de pe vremea războiului pe care l-a apucat ea, o trag de limbă și îmi notez istoriile ei. Fata mamii, așa să știi, că io nu am ajuns om cu carte din cauza războiului, că o venit cînd era să plec la liceu și trei frați mi-o fost duși pe front și eu am rămas să grijesc de familie… Tot premiul unu l-am fost luat și cînd o văzut mama că îmi place cartea o zis, lasă Victorio, tu o să faci școală, ce vrei să te faci, iar eu am zis învățătoare, că așa mi-o zburat atunci prin cap. Clatină din cap, cu amar. N-a ajuns învățătoare, ci femeie de serviciu la școală, după ce s-o îmbolnăvit și nu a mai putut lucra cîmpul. Fie-sa, adică mama, s-a făcut învățătoare. Mă uit înduioșată la fața ei brăzdată și pătată, în timp ce îmi povestește cum la 9 ani mergea și sta pe pod, la sași, să o ia cu ziua, să prășească, să rărească și ce vrednică era, așa, de mică. Notez, din cînd în cînd, detalii din povestea pe care am s-o scriu despre ea, s-o fac măcar puțin nemuritoare. I-au zis niște prostănace din sat că am scris de iubirile ei aici și se teme acum, că jap la gazetă, pac la războiul, vorba lui nea Iancu, că aspidele alea au rîs de ea și nu a știut ea că eu cu drag și suflet am scris.

Zice: vezi nu mă pune în carte cu numele, să mă rîză iar lumea! Și apoi, după ce stă o clipă pe gînduri: auzi, tu băiată, dar tu cîte cărți ai scris? Ai scris multe? Draga de ea, voia să știe cîte exemplare există. I-am zis că multe și s-a bucurat, lasă, mamă, să îți ajute Mniezo, să o cumpere lumea, că cine scrie o carte e om mare…

așa, acu’ cînd ți-o veni doru’ de mine, te uiți la poză și îți trece!
Articolul anteriorbalcicul meu
Articolul următorpoem video (II)
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

35 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Ana
Ana
8 mai 2014 09:48

Off, draga mea, mi-am amintit de mamaita mea si tare am mai plans…Sa-ti traiasca, sa fie sanatoasa si du-te mai des s-o vezi…voi sunteti mandria si bucuria vietii ei de om bun si muncit.

Raluca
Raluca
22 iunie 2014 18:14
Reply to  Petronela

Am plans pe afundatelea, asa cum este vorba Mamei mele mari. O minune de femeie!
Va doresc sanatate multa si sa aveti parte de tot ce e mai bun si mai frumos pe lumea asta, femei minunate..

dush
8 mai 2014 10:02

Daca ai telefon smart, ai si reportofon integrat. Tata l-a inregistrat pe bunicul meu, cand eram copil, cantand cantece d’ale lui de prin tinereti si canta frumos tare. Si il ascultam cand mi se facea dor de el. Astfel de amintiri sunt de nepretuit!

Flori
Flori
8 mai 2014 10:57

Multa sanatate si timp indelungat alaturi de buna ta .

Radu
Radu
8 mai 2014 11:02

Multi ani atunci…pentru ieri.
Si cit mai senini.

TheTrooper
TheTrooper
8 mai 2014 11:03

Asta l-am citit cu noduri!

Mircea
Mircea
8 mai 2014 11:07

Un model de femeie , mama si bunica pt femeia moderna de astazi care se crede mai sofisticata si rafinata dar care are un caracter mult sub nivelul marii.Dumnezeu sa o tina sanatoasa cat mai mult printre cei dragi sa va bucurati unul de altul.Si asa sunt multe din bunicile noastre (si bunicii binenteles) care chiar daca par simple sunt profunde pt ca iubirea , fidelitatea , devotamentul , jerfirea de sine etc si mai ales credinta in Dumnezeu impodobeau sufletul lor.Astazi femeia „culta” care zice ca baza relatiei este sexul ca „iubirea” se reduce mai ales la partea fizica… Citește mai mult

Mircea
Mircea
8 mai 2014 11:12

Părintele Iosif Vatopedinul – 10 recomandări pentru bărbați 1. Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie. Acest lucru l-a făcut şi Hristos faţă de Biserica Sa. S-a dat pe Sine Însuşi ca să o facă slăvită. 2. Bărbatul să nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa, precum şi faptul că toata truda şi toată strădania lui au un singur scop: ca ea să fie fericită. 3. Soţul ar trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări – uneori tată, alteori frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al ei. Dacă va face asta, va avea… Citește mai mult

Alexandra D
Alexandra D
27 octombrie 2014 10:58
Reply to  Mircea

Ce nu poate face barbatul cu unele chestii , face cu religia. Il bagam pe Dumnezeu la inaintare cand se iveste neputiinta.

Lucian
Lucian
8 mai 2014 11:24

„Şi îmi tot propun, în fiecare an, să mă duc cu un reportofon acasă, să o pun să povestească cu toate vorbele ei dispărute acum, să nu le uit niciodată, dar niciodată nu ajung, nu am vreme,…..” NU MAI AMÂNA NICI MĂCAR O SECUNDĂ, PETRONELA! Multe dintre serile lungi de iarnă ni le petreceam, eu și fratele meu, băgați în plapumă lângă tataie. Tataie Tudorică, așa cum îl alinta mamarea pe tataie, ne spunea basme pe care nu le-am mai auzit sau citit nicăieri: basmul cu Piperuș groaza zmeilor, cu Păcală care a tăiat turma popii ca să-i facă pod… Citește mai mult

doina
doina
8 mai 2014 11:27

Parc-o vad pe mămăica mea. Un om de o înțelepciune fantastică. Am iubit-o foarte mult. La 86 ani am pierdut-o. Dar inca o simt, parc-o vad, nu a disparut decât din peisaj, in inima mea este intactă. Mirosul specific casei ei mi-a rămas impregnat in memorie. Am instrăinat locul de casă pentru că nu-l concepeam fara ea. Aș putea povesti despre ea zile in șir, povețele ei, glasul, tonul cald, sfiala ei….nu le pot uita. Mulțumesc ca mi-ai oferit ocazia să scriu despre ea.

Ella
Ella
8 mai 2014 12:00

Negresit mai vrem postari din acestea despre buna ta, ar fi asa de frumos sa poti face treaba aia cu reportofonul, poate ca graiul ei iti va ramane in minte, dar peste ani va fi ceva de nepretuit, sa il si auzi 🙂 eu asa mi-am inregistrat mamaita zicand niste rugaciuni pe care le stiu si eu de la ea de cand eram copila. Tre’ sa ai pe smartphone functia inregistrari, cat-o bine 🙂 A mea bunica face la vara 93 de ani din pacate nu mai stie cine sunt.. Ma intreaba mereu a cui sunt, daca am copilasi si… Citește mai mult

Ella
Ella
8 mai 2014 12:10

Am mai zabovit o clipa sa citesc povestea iubirii interzise… deci toata ziua o sa ma gandesc la ce am citit si o sa fiu in starea asta… esti geniala, tu si povestirile tale.. multumesc :*

Leea Alina
Leea Alina
8 mai 2014 13:46

Sa va traiasca si sa va bucurati de dansa ani buni inainte!
Si, uite-asa, ma topeste iar dorul de buna mea, ca tare seamana cu buna ta! A mea, insa, ii dusa deja in alta curte, cu iarba verde, inalta si copaci cu frunze fosnitoare. Si un vanticel, care nu face decat sa cante frunzele. si iarba! Asa mi-am revazut-o in vis.
Sa va traiasca, si sa ne traiesti!

lonely star
lonely star
8 mai 2014 21:23

Frumoasa poveste! Doamna este o draguta si-o simpatica prin simplitatea si demnitatea de care da dovada. Nici nu trebuia sa ne mai spui :), razbate pana aici la noi – in fata monitoarelor – dragostea pe care v-o purtati! Sa-ti traiasca bunica si sa te bucuri de ea… cat mai multi ani de acum inainte! Citisem undeva mai sus, cineva spunea ca a citit „cu noduri” si mare dreptate a mai avut, nici eu nu mai am bunici si mi-e tare greu cand ma gandesc la ei… Petro, de unde-i bunica ta, pentru ca mi-e atat de cunoscut termenul de… Citește mai mult

Raluca
Raluca
9 mai 2014 09:39

Ani sanatosi si linistiti inainte, Petronela draga, pentru Buna ta! Am citit cu un nod in gat…Mamaica mea e cu Bunutul acum si tare mi-e dor de ea!

vlad
vlad
9 mai 2014 10:08

La multi ani pentru bunica. Adevarul este ca niciodata nu iti faci destul timp si cind se duce ai vrea sa mai vorbesti macar o data.. Daca nu inregistrezi uiti foarte multe si mai ales cuvintele care nu se mai folosesc sau nu se mai pronunta asa. Vad ca e foarte asemanator limbajul cu cel din Branul meu desi e ceva distanta. Mi-a dat o lacrima in coltu’ ochiului din cauza amintirilor cu mamaita mea, de care am fost foarte apropiat.
Bucura-te de ea cit o ai.

mihai brad
mihai brad
9 mai 2014 10:36

… nu era cumva „dii, boala” ?
nu de alta, dar e doar un sat distanta intre satele noastre
hm
interesant ca acel spatiu atat de mic a produs 2 atat de hmhmhmhm in acelasi timp istoric
ha!
dar mai e si D!
la inca un sat distanta de tine
wtf, runkle, 3 doamne si toti 3
anyway: era dii, sau hii? 🙂

mihai brad
mihai brad
9 mai 2014 10:43

D., sa nu te apuci sa dai nume la gazeta(heh), cucurigu’ tau! (sau ceara ta de baiata :)) ) daca fata vrea o zona de intimitate, sa o respectam 🙂 ( in cazul in care tu oricum te-ai fi simtit, accept un pumn la prima vedere, palma ar fi prea fina :)) )
(scuzat sa fie mesajul aruncat peste capete)

mihai brad
mihai brad
9 mai 2014 10:47

iritant sa fiu si tot nu ma pot abtine
pe harta e triunghi.
3 sate 3 suflete
si toate(toti) 3
ireal (vorba mea)

Dan Popescu
Dan Popescu
14 mai 2014 02:18

Sa-ti traiasca sanataosa si sa te bucurii de ea,frumoase momente,multumim pentru ele.Ne-ai aruncat pe toti cu drgalasenie in trecut si am citit vibrand materialul.Bucura-te cat mai mult de mama mare acum cat o ai si du-te cat mai des pe la ea.Si subsrciu la cei ce scriau mai sus,inregistreaza cat mai repede ca sunt momente unice si le vei vrea peste ani de zile.Sanatate si sa va tie bunul Dumnezeu sanatoase.

adi
adi
16 mai 2014 01:02

Ce bine că te-ai dus și că ne ai împărtașit și nouă. Să-i asculţi mulţi ani poveștile! Să te mai duci…

MoGio
15 august 2014 22:22

Of , ce dor mi s-a facut de mama .. asa ii spuneam bunicii mele 🙁 Am ramas fara ea la 8 ani , imediat am 28 .. si nu pot sa nu plang cand imi amintesc de ea . Dute la ea cat mai des , cat mai e …

Ella
Ella
6 februarie 2015 00:03

Petronela, cand mai mergi pe la bunica ta, sa mai mesteresti pe-aici povesti despre ea? Ca tare cu drag as citi.. Hai poate zilele astea..? Sa iti iei si reportofonul cela.

Elena
Elena
21 februarie 2015 10:47

Noah, bună-mea îi ceva mai tânără, 84

Serban
Serban
6 iunie 2015 02:40

Limba dulce din Ardeal ! Sa-ti traisca multi ani bunica si sa te bucuri de ea.

Oana
Oana
7 mai 2017 16:33

Eu n-am cont pe facebook, asa ca ii urez aici mamei mari sa fie sanatoasa! Eu nu stiu ce inseamna sa ai mama mare, dar a ta este fila de poveste. La multi ani!

Rodica
Rodica
7 mai 2017 21:06

„Tu bãiatã„imi spunea si mie mama~mare atunci,de mult,cand eram micã….Si nimeni nu mi~a mai spus vreodata asa. Uitasem detot vorba asta….(si multe altele pe care le pomenesti),pinã acum cand am citit povestea ta,si incã alte povesti despre bunica ta. Iti multumesc,Petronela!

O admiratoare
O admiratoare
13 martie 2018 09:05

chiar ca e om mare

mi-e drag de voi, tare.

inspirata de tine, am inregistrat-o si eu pe batranica mea, cu tot, cu video, sa fie! 😀