nicio iubire care te mistuie nu trece de tot. te calcinează. rămâne arsura, ca de țigară stinsă direct pe dermă. dai cu fond de ten. în timp, se estompează. dar locul arsurii rămâne.
suntem arși pe interior. arsuri mari, arsuri mici.
o carte pe care o citești, un loc, un om, un vis de noapte, o bucată de muzică, o clădire – toate se transformă în madlenă și tu ești înapoi acolo. e ca un val mare care te izbește, e ca un upercut în plexul solar.
oh, dar Proust era gay.
poți scăpa. poți fugi din universul consumat de cineva. dai foc la madlene. închizi ochii, tragi plapuma peste cap, îți înăbuși o pornire, două, trei.
te muți pe altă planetă.
(acest text face parte din volumul O să mă știi de undeva)
Place:)
Rafinament…
Oriunde ai fugi, raman amintirile..urmele..asa cu spui tu..pielea se cicatrizeaza, nu o sa te mai doara nimic, dar le vei vedea in oglinzi…cea/cele din casa si in cea din suflet…
Enjoy!
Tre’ sa treaca , sa ne vindecam, sa mergem mai departe…
Sau asa: https://www.youtube.com/watch?v=q_M-4fprObc
Or asa: https://www.youtube.com/watch?v=8hrIBlFEUqM
Te iubesc! Mulțumesc!
Frumos…spus…