madlene (nothing really ends, no one can prove it)

madlene (nothing really ends, no one can prove it)

De |2017-08-16T16:22:13+00:0018 septembrie, 2013|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , , |7 Comentarii

nicio iubire care te mistuie nu trece de tot. te calcinează. rămâne arsura, ca de ţigară stinsă direct pe dermă. dai cu fond de ten. în timp, se estompează. dar locul arsurii rămâne.
suntem arşi pe interior. arsuri mari, arsuri mici.
o carte pe care o citeşti, un loc, un om, un vis de noapte, o bucată de muzică, o clădire – toate se transformă în madlenă  şi tu eşti înapoi acolo. e ca un val mare care te izbeşte, e ca un upercut în plexul solar.
oh, dar Proust era gay.
poţi scăpa. poţi fugi din universul consumat de cineva. dai foc la madlene. închizi ochii, tragi plapuma peste cap, îţi înăbuşi o pornire, două, trei.
te muţi pe altă planetă.

(acest text face parte din volumul O să mă știi de undeva)

Despre autor:

Clickul pe care îl daţi e fierăstrăul cu care faceţi sternotomia mea. Îmi deschideţi pieptul şi umblaţi pe dinăuntru prin mine. Umblaţi uşor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeţi, nu zgămâiaţi, nu etichetaţi. Nu parcaţi pe aortă, nu scuipaţi. Nu vă urcaţi încălţaţi cu cizmele pline de noroi. Mulţumesc.

7 Comments

  1. Rexy 6 octombrie 2013 at 08:23 - Răspunde

    Place:)

  2. Cristian 3 noiembrie 2013 at 08:44 - Răspunde

    Rafinament…
    Oriunde ai fugi, raman amintirile..urmele..asa cu spui tu..pielea se cicatrizeaza, nu o sa te mai doara nimic, dar le vei vedea in oglinzi…cea/cele din casa si in cea din suflet…
    Enjoy!

  3. […] do you still love me? do you feel the same? […]

  4. Lili 21 aprilie 2015 at 10:09 - Răspunde

    Tre’ sa treaca , sa ne vindecam, sa mergem mai departe…

  5. Lalu 2 septembrie 2015 at 21:16 - Răspunde
  6. Lalu 2 septembrie 2015 at 21:18 - Răspunde
  7. F 28 septembrie 2016 at 19:54 - Răspunde

    Te iubesc! Mulțumesc!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: