e aer de primăvară și totuși nu e. se făcuse cald înăbușitor în cameră, se moleșiseră lalelele pe perete. și sînul drept se moleșise, copt și leneș.
ai deschis ușa înspre un afară umed. presimțeam în stropii mici, pe sticla terasei, anotimpul-cocon care va crește în mine.
și o să port rochii albe, lungi și învolburate peste pielea țigănoasă. unghii vineții, să meargă cu mușcăturile tale. o să-mi las părul lung, să-l faci hățuri, să mă strunești cînd simți că mă smucesc.
și o să umblu desculță, cu tălpi goale și zdrelite pe fiecare coastă a ta, în sus și în jos, până amețesc. mă amețești.
o să-ți culeg flori de mai, sângele-voinicului, și o să ți le dau să le sorbi, în cafea, în fiecare dimineață, amestecate cu un singur strop din sîngele meu.
(acesta este un text din , care s-a cam epuizat de prin librării și site-uri, dar care va fi reeditată anul acesta, revizuită și adăugită, la editura Herg Benet, și pe care vi-l fac cadou de ziua Poeziei cu P mare)
multumiri pentru cadou.
cat de organica poti sa fii.
esti de luat in mai multe exemplare si de dat cadou mai departe. sa vina aprilie mai repede.
e aici, aproape, dacă întind mîna îl simt. după echinocţiu, totul e posibil şi probabil.
O sa apara cartea la toate librariile din tara?
aşa cred şi sper, o să poată fi comandată sigur de pe net de oriunde, însă o să revin cu toate detaliile astea la timpul potrivit.
hmmmm…nu-i rau…dar aduce un pic cu senzatia produsa de Cartarescu 🙂
este o onoare pt mine, deşi nu am mai citit Cărtărescu de mulţi ani. însă din ce îmi amintesc eu, scriitura lui e mult diferită.
🙂
nici eu nu am mai citit Cartarescu de multi ani….
dar imi aduc aminte cu (destul de multa) placere de partea erotica a povestirilor lui (doar de partea asta)
si cam aceeasi senzatie a fost si acum…pe partea erotica…e ok 🙂
e mişto erotismul lui Cărtărescu, unde-aş fi ca el! 🙂
parca-si lasase un fel de barba intr-un timp…nu stiu daca ti-ar sta asa de bine 😉
îmi las şi eu, părul, nu citişi? 😀
ba…da…dar eu intelesesem ca-l lasi lung pe cel de pe cap…nu ca-l vrei pe fata 🙂
In toate librariile, vroiam sa scriu……
Thanks!
Pentru cadou, adeca.
Si daca sintem la comparatii, dau cu parerea personala: erotismul lui Cartarescu mi se pare cam tehnic. Poate sa prinda mai bine la tipe… 🙂
Al tau e mai subtil. Si din cind in cind intens. D-asta imi place ce afisezi p-aici.
cacao…tu faci diferente la erotism?!?!?!?…ori e ..ori nu e… (desi corect cred ca este…ori e …ori e mai putin)
tu femeie eu te iubesc pe tine
păi şi eu pe tine, cum facem?
Este un text liric, deosebit ca imagini, iar hani vine ca o mângâiere. Cred că este a doua oară când citesc în scrierile tale despre sângele-voinicului. Această floare am văzut-o, o singură dată, în Piatra Craiului şi tot atunci mi s-a spus că este ocrotită prin lege. Niciodată nu m-am gândit că la noi cresc plante din familia Orchidaceae.
Te citesc în continuare, ai texte originale şi de actualitate. Uneori eşti ironică, poate puţin tendenţioasă, dar e distractiv fiindcă ridici semne de întrebare care rămân în mintea cititorului şi asta apreciez la un text.
Spor!
tendenţioasă? poate, deşi nu îmi propun. sunt relaxată şi privesc cu umor lucrurile, cel puţin ăsta e feelingul meu. 🙂
cartea care apare la început de aprilie este o colecţie de texte lirice.
cu sanul drept am inteles
erotic ce sa zic …
in fine, zi de stangul
poate avem succes…
cu inima ce-npinge-n el
si-l tine drept 🙂
ce frumusete de cadou! ne cam rasfeti tu asa 😀
iubesc maxim hani-urile tale. sunt senzuale, feminine, dramatice, surprinzatoare, cu haz, intense…asa, ca tine.