iubirea necondiționată, dar condiționată

79

În urmă cu un an am scris aici despre homofobie. Îmi mențin părerile. Ba chiar le întăresc, căci de atunci pînă astăzi am cunoscut o mulțime de gay, bărbați și femei, oameni extraordinari, inteligenți, culți, mai normali decît mulți dintre heterosexualii pe care îi știu. Dar nu despre homosexualitate vreau să vorbesc azi, ci despre felul în care noi, heterosexualii care facem copii – unii dintre ei homosexuali – știm să îi creștem și educăm.

Mi se trage de la un comentariu scris de o doamnă cum că ea își iubește necondiționat copilul, dar să nu fie gay. Și stau așa, tîmpă, și mă întreb cum e necondiționatul ăsta condiționat. Și mă întreabă dacă eu îmi doresc pentru copiii mei să fie gay. Sau să fugă cu un terorist islamist. De parcă are vreo importanță ce îmi doresc eu pentru copiii mei. De parcă asta e treaba mea de mamă, să îmi doresc chestii pentru copiii mei. Cum să fie, pe cine să iubească, cum să se îmbrace. De parcă treaba mea de mamă nu e să îmi sprijin și ajut și iubesc copiii ORICE ar alege să facă sau fie.

Există un singur răspuns la întrebarea de mai sus: eu îmi doresc ca fetele mele să fie fericite. Orice ar însemna asta. Dacă a fi fericite înseamnă să iubească o femeie, un musulman, să aibă grijă de copii bolnavi de SIDA în Africa, să lupte pe front în Afghanistan etc., eu le voi sprijini și iubi la fel de mult. Sigur că le voi expune riscurile la care s-ar supune dacă ar îngriji bolnavi de SIDA sau ar merge pe front, sigur că m-aș îngrijora dacă alegerile lor ar implica riscuri, DAR nu aș practica șantajul emoțional, terorismul psihologic ca să le influențez alegerile.

Sigur, veți spune, unii ați spus deja, dar dacă aleg să se drogheze? Sau să fie teroriste islamiste? Tot așa vei spune, că le susții? Fiindcă așa știm noi să comparăm cireșele cu avocado. Păi, dacă ar alege un comportament autodistructiv, ar trebui să mă caut bine de tot pe mine, căci un copil care face așa ceva are o mare durere ascunsă, care vine din copilărie. Copiii educați cu dragoste, libertate, susținere necondiționată de vreun dar nu ajung să se autodistrugă. Dar dacă totuși o fac, tot cu dragoste și susținere necondiționată se rezolvă problemele.

Și da, din nefericire am prieteni gay care au fost alungați din casă de părinții lor pe motiv că ei i-au născut normali. Care au relații de ani întregi cu un partener de același sex dar se ascund pentru că părinții lor nu pot accepta așa ceva. Oameni teribil de faini și teribil de triști. Care nu se pot duce acasă de mînă cu omul pe care îl iubesc și cu care își împart existența uneori mai normal decît mulți dintre noi, ăștilalți, pentru că părinții lor nu îi pot accepta așa cum sunt.

Mă tot mir ca proasta, venind dintr-o generație de copii neacceptați de părinți din motive mult mai puțin spinoase decît orientarea sexuală, cum am ajuns să fim părinți intoleranți la rîndul nostru. Cunosc mulțime de oameni care au devenit doctori că așa au vrut mamele și tații lor, deși și-ar fi dorit să fie aviatori, pianiști, pictori sau ingineri. Care nu s-au căsătorit cu cine au iubit, că s-a opus familia. Care nu sunt în stare să divorțeze, deși au patruj de ani, fiindcă și-ar distruge părinții. Care nu au curaj să își ducă iubita cu copil acasă, că mama nu ar suporta gîndul și așa mai departe. Suntem, generația mea, în zdrobitoarea majoritate, niște ciuntiți de comportamentele distructive ale părinților noștri, de educația tradiționalistă de tipul eu te-am făcut, eu te omor, de medii viciate și viciante, produse cu defecte nu de fabricație ci de educație. Și ne încăpățînăm să perpetuăm modelul ăsta viciat și la copiii noștri. Nu reușim să înțelegem nicicum că odraslele noastre nu ne aparțin, nu sunt proprietăți, bunuri, ale căror destinații le stabilim noi, ci ființe prin ele însele, capabile de alegeri proprii. Și că treaba noastră (privilegiul nostru!) este aceea de a a-i ghida, ajuta, înțelege și mai presus de toate, a-i iubi exact așa cum sunt – că noi i-am adus pe lume, noi îi formăm.

O să scriu despre asta pînă o să obosesc. Și voi continua să îmi susțin copiii pînă la capăt, în toate alegerile lor. Iar asta nu e o afirmație apriori, fără să știu ce implică cu adevărat să faci asta, căci nu am copii mici ca să vorbesc inconștient. Ci în urma unor experiențe care ar fi făcut gura pungă altor părinți. Fie-mea cea mare, care vara asta devine majoră, a făcut deja o sumă de alegeri pe care le-am primit fără să mă clatin vreo clipă. Și așa voi continua să fac, căci ăsta e rolul meu, să o sprijin, accept și iubesc indiferent de ceea ce decide pentru sine. Dar asta presupune și să îți dai, ca părinte, o minimă silință să afli cine e copilul tău cu adevărat, ce își dorește, cum gîndește. În urmă cu puțină vreme am avut o discuție cu cea mică despre a spune întotdeauna adevărul, orice ar însemna asta. Și îmi spusese, șoptit, dar mama, poate nu-mi vine să-ți zic anumite chestii, ca să nu îți schimbi părerea despre mine. Și am privit-o în ochi și i-am repetat – și o voi face pînă mor – că nu există NIMIC din ce ar putea face sau spune care să-mi schimbe părerea despre ea, că e copilul meu și o voi iubi indiferent de alegerile sau faptele ei, că am încredere deplină în ea și că, chiar în cazul extrem și improbabil în care ar face ceva rău, eu tot acolo voi fi să o susțin și ajut și iubesc, cînd poate nimeni altcineva nu o va face. Iar asta e o treabă pe care o simt răzbătînd din toată ființa mea, nu e curent de parenting colportat de pe bloguri și de prin reviste pentru mame.

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

79 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Lorin Coryllus
Lorin Coryllus
7 aprilie 2015 07:30

Fără să încerc vreun neosofism (:D) oare o fi și păstrarea de secrete o caracteristică a dezvoltării armonioase a unui copil?

Lorin Coryllus
Lorin Coryllus
7 aprilie 2015 08:03
Reply to  Petronela

Nicidecum. Cred că mă referam doar la alt palier de vârstă și de probleme.

Cristina VQ
Cristina VQ
7 aprilie 2015 14:48
Reply to  Lorin Coryllus

Daca copilul simte nevoia sa-ti ascunda ceva, inseamna ca tot la tine, ca parinte, e problema. Nu i-ai transmis siguranta si confortul necesar unei comunicari deschise.

Monica
Monica
7 aprilie 2015 07:40

Touché! Majoritatea copiilor sunt doar un vehicul prin care părinții își retrăiesc viața. Și uite-așa îi investesc cu toate frustrările, angoasele și visele lor neîmplinite. Puteți să dați cu piatra, dar cred cu tărie că a face copii este la majoritatea oamenilor (nu la toți, bineînțeles) un gest de profund egoism, chiar dacă pare că nu e așa. Unii fac copii ca să-și umple viața, alții ca să-și salveze cuplul, alții pentru că toți prietenii lor au copii, alții ca să nu rămână singuri la bătrânețe etc. Totul e despre EI, și nu despre viața aceea care care se înfiripă…… Citește mai mult

Loredana M.
Loredana M.
16 aprilie 2015 16:41
Reply to  Monica

Wow, ai spus absolut tot ce aş fi vrut eu să zic, dacă aş fi putut să-mi articulez gândurile atât de bine! Ai mare dreptate, Monica, şi extrem de puţini părinţi îşi dau seama de tot ce ai spus tu mai sus. 🙁

Vlad
Vlad
1 iunie 2016 13:50
Reply to  Monica

Bravo Monico! Bine de tot!

Gica Ernst
Gica Ernst
2 iunie 2016 11:15
Reply to  Monica

Trecem la rubrica… ASA DA !

Flavia
Flavia
7 aprilie 2015 08:39

Ma bucur tot mai mult ca am inceput sa citesc acest blog de nervi ( pentru unii). Multumesc! Zi frumoasa!

IONELA
IONELA
7 aprilie 2015 09:44
Reply to  Petronela

Poate ești nimeni pentru unii, dar pentru fetele tale sigur ești cineva și asta contează cred mai mult decât părerea oricărui cititor de pe blog. Din păcate nu sunt mamă, dar pot să spun că dacă toate mamele ar gândi ca tine, ar fi mai mulți copii fericiți. Și nu mă refer la copiii care încă depind de părinți in alegerile pe care le fac (cei până in 10-12 ani), ci la cei care atunci când trebuie să facă o alegere, de orice natura, îmbrăcăminte, școală, iubit, carieră, știu că au tot sprijinul de acasă. Până la urmă, hotărârile copiilor… Citește mai mult

Ana
Ana
7 aprilie 2015 08:54

Ceea ce i-ai spus tu mezinei tale, le repet eu aptoape zilnic copiilor mei, ca sa le intre bine in cap! Cea mare mi-a spus intr-o zi ca nu vrea sa ma dezamageasca….Niciodata nu ma vor dezamagi sau nimic din ce vor face nu ma vor determina pe mine sa nu ii sustin sau iubesc. I-am spus ca mi-a demonstrat deja ce poate, ca este mai mult decat mi-as fi dorit sau as fi sperat eu vreodata de la copilul meu…

Mirona
7 aprilie 2015 09:22

In plus, as spune eu, inca mai avem mentalitatea aia ca un copil creste si el pe langa casa omului, ca nu-i trebuie multa atentie. Poate om pricepe naibii la un moment dat ca sa aduci un copil pe lume e o responsabilitate si ca nu-i faci ca sa-ti satisfaci orgoliul personal si sa-ti implinesti visele din copilarie prin ei, ci ca sa cresti oameni mai buni ca tine. Nu asta-i scopul pana la urma? Ca generatiile care vin sa fie mai bune (inteligent, spiritual etc.) decat cele care au trecut? Ziceam si eu la un moment dat ca nu… Citește mai mult

Mihaela
Mihaela
7 aprilie 2015 09:43

Ai mei imi spuneau mereu ce mult ma iubesc…dar…am dat la medicina, desi vroiam la teatru, am avut un iubit pe care l-am ascuns un an pentru ca ai mei ma vroiau cu un altul…am ajuns cocosata de durere la urgenta…si incurajarea de acasa a fost :”sa nu cumva sa fii gravida, ca acasa nu mai vii”…(am avut o infectie…). M-am impotrivit unui mariaj aranjat de familie…am fost santajata cu dezmostenirea…dar m-am casatorit cu omul iubit, cand a venit…Acum? Mi se spune ca sunt un om realizat datorita lor. Am suferit mult, nu am inteles ani de zile nimic din… Citește mai mult

LorinCoryllus
LorinCoryllus
7 aprilie 2015 11:26
Reply to  Mihaela

Cum zicea mama unei prietene: „Cu oricine, mamă, doar cu otomanu’ să nu te prind…” 😉

Gina Bradea
7 aprilie 2015 09:51

A fi parinte e usor, nasti un copil si gata. Dar nu e suficient sa impui visele tale copilului, e firesc sa-l ajuti sa-si creioneze propriile vise si sa si le indeplineasca. E firesc sa-i fii alaturi oricand, oriunde, sa stie ca se poate baza pe tine, fara sa fii sufocant. Discret, dar permanent, ca o stanca. Am preferat sa discut deschis cu copiii mei, sa-mi spuna totul, inclusiv cand si-au inceput viata sexuala, cand au fumat sau baut, orice. E mai bine sa fumeze in prezenta mea, desi eu nu fumez, e mai bine sa-si aduca prietenii la mine… Citește mai mult

Florin
Florin
7 aprilie 2015 10:15

Cred și sper că majoritatea parinților realizează la un moment dat, de preferința cât mai devreme, ca își iubesc și își vor iubi copiii necondiționat. Și totuși am învățat ceva astăzi, de la tine: că este important sa-i facem și pe copiii noștri să priceapă acest lucru. Mulțumesc!

Cella
Cella
7 aprilie 2015 10:50

Bine pusa problema, asa! Prietenul meu cel mai bun era gay. Era, pentru ca in 2012 a murit… de HIV, care i-a provocat TBC. La 39 de ani… Era fiu unic, si pentru ca nu voia sa-si intristeze parintii (a se citi „nenoroceasca”), viata lui a decurs fix in acest sens. Aveam senzatia ca traieste pentru ei, pentru a le face lor viata mai usoara… in sensul ca ei sa creada ca e bine-mersi hetero. „Nu pot… ca ei sa afle! Ii omor…”, zicea. Intr-un orasel de provincie asa ceva e de neacceptat. I-ar fi spus ca e bolnav, sa… Citește mai mult

Alina
Alina
7 aprilie 2015 11:02

Toata viata am auzit si eu „sa nu faci x”, „sa nu te vezi cu y”, „sa dai la facultarea z” ca daca nu, nu mai vii acasa. Am rezolvat cu multe tipete si scandaluri 🙂 din fericire nu m-a dat nimeni afara din casa, dar nu a fost nici roz. Partea care a rezonat cel mai mult cu mine din postarea asta de blog a fost faptul ca si mama mea e parte a generatiei careia i-au fost impuse lucruri de parinti. Si acum cateodata mai imi zice sa nu ii spun bunicii anumite lucruri pe care le face,… Citește mai mult

Monica
Monica
7 aprilie 2015 11:26

Absolut superb! Ai sintetizat tot ceea ce inseamna părinte adevărat in articolul asta. Ai atins chintesența problemei. Ma bucur ca reușește cineva sa dea replica, intr-o maniera corecta, la toate mizeriile ce ni se perinda in fata ochilor de la nivel de autointitulați zei, la care stau si se zgaiesc cu gurile cascate mult prea multe cutii craniene goale in care se scurg aceste mizerii.

Irina Radu - Donighevici
7 aprilie 2015 11:33

Foarte de acord. Copilul nu trebuie sa fie un copy-paste al parintelui, doar ca ceva mai tinerel. Nu, el trebuie sa fie un individ de sine statator care sa poata lua singur decizii sanatoase pt viata lui. Am ajuns la concluzia ca sunt multi care ar fi trebuit sa ia lectii strsnice de parenting inainte de afi adus un suflet pe lume. Unii intuiesc ce e bine sa faca, altii nu, dar se documenteaza, altii citesc, dar nu se prinde nimic de ei si altii nu se pricep, dar nici nu citesc…Toti copiii merita un parinte, dar nu orice parinte… Citește mai mult

Bookish
7 aprilie 2015 11:35

Perfect de acord cu ce ai scris, dar, totusi cred ca trebuie sa avem rabdare si cu parintii. Nu cred ca le este usor sa afle peste noapte ca fiul/fiica lor e gay, ca sunt diferiti, ca vor fi aratati cu degetul, ca poate nu vor avea nepoti. Cred ca sufera la fel de mult ca si copiii lor cand le ascund asta. Respingerea clar nu este o solutie acceptabila, dar este nevoie de o perioada de acomodare, nu stiu daca e ceva ce poti accepta cu usurinta de pe o zi pe alta.

VreauUltimulLoc
7 aprilie 2015 11:48

Pe mine ma socheaza faptul ca noi ca societate suntem extrem de brutali cu copiii nostri. Observ o inclinatie mult mai mare a unora oameni sa nesocoteasca suferinta unui copil fata de cea a unui adult. Aparent consideram ca suferinta celor mici nu conteaza… si asa uita, sau ceva de genul.

Ioana
Ioana
21 iunie 2016 15:15

Asa e, ca o orbire generalizata si perpetuata in mod nefericit. Alice Miller a scris despre asta foarte exact:

http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Alice_Miller_Le_Drame.htm

Ar fi o lectura buna pentru oricine… dar majoritatea oamenilor isi apara cu patima obnubilarea.

Mada
Mada
7 aprilie 2015 13:47

Asa de frumos ai scris ca mi-au dat lacrimile! Si asta imi spune multe, despre mine, mai ales. 🙂

Delia
Delia
7 aprilie 2015 13:52

Frumos articol! Eu nu sunt mama inca, dar pot sa inteleg nevoia de a avea un sprijin real in familie, indiferent de alegerile pe care le face fiecare in viata. Sa judeci e foarte simplu, dar sa accepti si sa cauti o solutie e mai dificil. Asta tine si de educatie si indoctrinari. „Asa se face” este o propozitie atat de jalnica, dar inca persista si oamenii o iau ca atare. Asa se face pentru gura lumii, pentru personajele care dau mai multa importanta celor din jur, decat asupra lor sau a familiei. Nu avem nici un drept sa le… Citește mai mult

Mihaela
Mihaela
7 aprilie 2015 17:01

Doamna draga, multumesc ca m-ai folosit ca sursa de inspiratie.. DAR ai inteles din nou gresit:) Am spus ca nu imi doresc ca fiul meu sa fie gay.. ca sper si doresc pentru el o viata normala, asa cum orice mama dorescte pentru puiul ei:) Mi se pare urat, urat de tot sa interpretezi orice si sa scroti subiecte de articole pe tema altora;) Orice femeie isi doreste pentru copilul ei sa fie normal, intreg, fericit, sanatos:) Orice femeie normala neindopata cu ideologisme ieftine, cu clisee scriitoricesti si cu ipocrizie maxima;) Nu inseamna ca mamele de copii gay sau cu… Citește mai mult

Monica
Monica
7 aprilie 2015 20:15
Reply to  Mihaela

N-ai înțeles nimic. Nu-i de mirare, insa. Tine-ti laturile pentru troaca ta, nu încerca sa le reverși si pe-aici.

O alta Mihaela
O alta Mihaela
8 aprilie 2015 20:37
Reply to  Petronela

Doamne, MIZERABILA MAI ESTI! Atat! Esti o taranca de etnie rroma, cu ifose, depresiva si care isi jigneste cititorii care nu-i canta in struna. Nu stiu cum de pot lingaii astia sa te pupe atat de adanc in zona anala, pentru ca esti o femeie semidocta, urata (si la propriu si la figurat), gretoasa si mediocra din toate punctele de vedere! Mi-e scarba de raspunsul tau dat Mihaelei, probabil vei sterge mesajul, dar nu e important ca nu-l vad ceilalti, important e ca l-ai vazut tu! Esti jalnica, femeie! Auzi, scriitoare! Du-te la alt psihiatru, ca ala care-ti da tie… Citește mai mult

Mihaela
Mihaela
9 aprilie 2015 18:31
Reply to  Petronela

Wow…uite o adevarata”doamna”…

alex
alex
8 aprilie 2015 23:10
Reply to  O alta Mihaela

petronela, de ce nu ai spus ca esti gretoasa ? o sa cumpar de acum niste lamaie, pentru cand o sa te citesc. :)) si doamna mihaela sau o alta mihaela, ca am inteles ca sunteti doua si nu stiu care si cum ati postat aici, ca sa o insultati, ati fi putut-o face in privat, dar facand-o in public, „mai ales ca nu e important sa-l vada ceilalti”, prin modul de exprimare nu se poate banui decat ca sunteti complexata de ceva. ah, si cand vad o femeie vorbind asa, ma gandesc numai la „un show pacatos” si la… Citește mai mult

IONELA
IONELA
9 aprilie 2015 09:55
Reply to  alex

Ahaaa, deci lingăii pupă ȋn zona anală, nu pupincuriștii. Și atunci aștia cu ce se ocupă???
Atâtea calități ȋntr-un singur om și noi să credem că deții doar defecte? Bine că ți-a făcut doamna de mai sus o scurtă caracterizare să te cunoaștem și noi, că tu ții totul secret, nu te lauzi cu nimic 🙂
Cât despre „distinsa lady”, DOAMNE FEREȘTE să o calci pe bombeu la coadă la mici, că n-ai timp nici să-ți ceri scuze și ți-a umplut deja frigiderul.

Mihaela
Mihaela
7 aprilie 2015 17:03

Imi cer scuze pentru micile greseli de tipar care apar in comentariul de mai sus.. sunt din graba si din indignarea cand vad ce inteleg unele”minti luminate ” din ceea ce spun altii..

Mihaela
Mihaela
7 aprilie 2015 18:56
Reply to  Petronela

Eu as vrea sa precizez ca suntem doua cu numele Mihaela. Nu ma identific deloc cu tiza mea.

Monica
Monica
7 aprilie 2015 20:17
Reply to  Mihaela

Pentru ca se știe, doar, „micile greșeli de tipar” sunt doar o excepție. Never seen before.

Alina
Alina
7 aprilie 2015 17:42

Ai mei mi-au impus liceul,drept urmare m-am trezit la LSN fara sa-mi doresc acest lucru.Problema era ca noua nici nu ne trecea prin minte sa avem vreo parere despre scoala pe care o vom urma.Fata mea a avut libertate deplina in privinta liceului a facultatii ,a prietenilor ,in general tot ce inseamna viata.Acum vad ca am procedat corect.Iubirea imensa pe care o purtam copiilor nostri nu trebuie sa fie conditionata de nimic.Sunt alegerile lor si ca parinti suntem datori sa fim alaturi de ei,indiferent daca rezonam sau nu cu hotararile lor.

Mihaela
Mihaela
7 aprilie 2015 18:59

Si o intreb pe Mihaela de ce crede ca daca fiul e e gay nu ar putea avea o viata normala? Ar putea merge la scoala, la facultate, la serviciu, ar avea un partener de viata, o familie. Unde apare anormalul? Adica nu poate sa fie fericit pentru el ca are un iubit si nu o iubita?

Mihaela
Mihaela
7 aprilie 2015 19:00

„sa fie fericita”

Bogdan
Bogdan
7 aprilie 2015 21:03

Buna Petronela, Am citit cu placere gandurile tale. Si sunt de parere ca intr-un enunt, ce e dupa DAR conteaza. Ceea ce am invatat din experienta proprie de viata, am 41 de ani in cateva zile, este ca un copil este o implinire continua. Odata cu nasterea fetitei mele m-am nascut si eu ca tata. Si din acel moment, alegerile mele pentru ea au o valoare care nu o voi putea cuantifica decat din momentul in care ea va fi cea care isi va asuma consecintele acestora. Din momentul in care isi va putea asuma consecintele alegerilor, libertatea ei va… Citește mai mult

dana
dana
7 aprilie 2015 23:17

Si daca fiica ta va avea copii la randul ei cu vreo problema – oricare ar fi aceea – si ar fi ea cea intoleranta cu proprii copii, ce faci? Pe cine sustii? Pe ea sau pe nepotul respectiv? Sa nu-mi spui ca o educi toleranta, pentru ca spui ca are dreptul la optiuni proprii si se poate afilia la vreo religie oarecare cu reguli stricte. Sau poate sa simta ca a fost lasata prea libera si considera ca asta a pus-o in pericol, ceea ce o poate determina sa instituie reguli mai stricte pentru copiii ei. Nu stii niciodata… Citește mai mult

Angela
Angela
2 iunie 2016 10:15
Reply to  dana

Nepotelul meu are 2 ani. Eu il iubesc si atat. Nu am treaba cu alegerile pe care le fac parintii lui pentru el si cu modul in care il educa. Cand ceva contravine cu convingerile mele cer permisiunea de a-mi spune parerea, dar ei sunt cei care aleg sa tina sau nu cont de ea. Cand a nascut, fata mea m-a intrebat daca am sa-i dau vreun sfat i-am spus: ” Iubeste-l ! Daca am 3 copii nu inseamna ca sunt experta. De ce sa repeti greselile mele? O sa le faci pe ale tale. Nu este nimeni perfect. Daca… Citește mai mult

dana
dana
8 aprilie 2015 00:05

Asta era si ideea… De ce sa te bagi in conceptiile de viata ale altor parinti (si inca la modul acuzator si dispretuitor) daca nu consideri ca e cazul sa te bagi in modul in care isi va creste copilul tau copiii proprii? Iar in privinta a ceea ce va gandi un copil oarecare, fie el al meu sau al tau, nu am facut o afirmatie, ci am prezentat o ipoteza. De unde sa stiu eu ce va gandi un om candva? Nu stiu precis nici ce voi gandi eu maine. Spun doar ca judecarea si blamarea altor moduri de… Citește mai mult

dana
dana
8 aprilie 2015 18:43
Reply to  Petronela

oops. deci se confirma regula. n-am argument, agresez. ok. distractie placuta. sincer, am nimerit din greseala pe blog si am vrut sa vad daca se poate purta o discutie. daca poti arata o urma de intoleranta in ce-am scris eu poti lua premiu pentru capacitate de rastalmacire. Oricum nu mai trec pe-aici sa verific. Din pacate, cam astia sunteti lideri de opinie. Sper ca doar pe internet.

Mihai
Mihai
22 aprilie 2015 15:12
Reply to  dana

Doamna Dana ,sa stiti ca se intampla foarte rar , ca intr-o polemica intre Petra si altcineva ,sa n-aiba Petra dreptate.Cazul de fata este , dupa umila mea parere unul din acele cazuri rare.Rezonez cu postarile d-voastra, pe acest subiect.In afara acestui subiect , rezonez cu tot ce spune Petra.Nu-mi dau seama ce o face sa nu vada ca de fapt convingerile ei pe acest subiect imping la intoleranta.Ma intreb, oare un negru daca ii spune unui alb”albinos” „spalatura „sau alte jigniri pateste ceva .:)

Carlos
Carlos
4 iunie 2015 13:34
Reply to  Mihai

Indiferent cat de foame ti-ar fii, nu manca cacat!

Sclavul virtual
8 aprilie 2015 01:49

Uite un „copil” dereglat total.

Vai steaua lui…

http://kalindrachanbeauty.tumblr.com/

Mirel
Mirel
8 aprilie 2015 08:50

Sa luam aminte la inima noastra, sa cântarim ce iese din noi si din gurile noastre,invaţaţi de la pasari, lasa-ţi copii sa zboare,asa cum si voi-parinţi azi aţi vrut sa zburati si nu aţi avut curaj .Cat despre cei judecatori,spun,priviţi-va in oglinda si vedeţi-va asa cum sunteţi cu adevarata si va rog nu minţiţi nici atunci .Este oare plina inima noastra de iubire care sa stoarca râuri de lacrimi,caci iubirea fara lacrimi nu este. Hai toate cele bune sa aveţi!!!!!!!!!!!

IONELA
IONELA
8 aprilie 2015 08:50

D-le ALCAZAR, chiar nu aveți nicio limită? Mă ȋntreb dacă puteți fi fericit când emanați atâta răutate.

IONELA
IONELA
8 aprilie 2015 10:20
Reply to  Petronela

Nu că m-aș bucura de “răul” lui, dar fie-i țărâna virtuală grea, poate-i astupă gura să nu ȋi mai suporte și alții jignirile și răutățile 😉

Mihaela
Mihaela
8 aprilie 2015 09:13

Eu nu inteleg de ce simt unii nevoia sa comenteze intr-un mod urat. Le-as da un sfat. Sa caute bloguri unde se regasesc si sa comenteze acolo. Eu citesc blogul asta pentru ca imi place ce citesc. Si uneori comentez. Asa ca, nu va place? Nu cititi. Sau daca cititi, macar aveti decenta sa comentati la modul decent si civilizat, nu veninos. In fond Petronela nu vrea sa schimbe parerea nimanui.

Diana
Diana
8 aprilie 2015 10:55

Buna, intamplator am ajuns pe blogul tau si sincer m-a mirat faptul ca nu folosesti corect ” î” si „â” , adica se scrie „când” nu „cînd”…. Stiu ca probabil o sa te deranjeze comentariul meu sau o sa se gaseasca cineva sa ma critice , dar nu exista nici o explicatie pentru folosirea incorecta a lor…….. O zi buna!

Valeria
8 aprilie 2015 12:13

minunat articol!!!!!!

dojo
8 aprilie 2015 22:03

Sper ca fata mea sa nu fie gay, nu pentru ca nu as inghiti asta, ci pentru ca si-ar primi prea multe suturi din partea societatii asteia. Sau poate pana peste inca niste ani buni, ne mai maturizam si noi un pic la bibilica.

ORICE ar face si ar gandi, vreau sa stiu. Sa o ajut, daca este nevoie, sa o sprijin emotional, sa discutam. Orice ar face si ar gandi, o iubesc cu toate celulele mele. De cand s-a nascut si pana dincolo de moarte.

Bogdan
Bogdan
9 aprilie 2015 14:08

Neconditionata….. greu de inteles probabil pentru multi dintre noi, constientizam doar in conditii extreme, deces din pacate de cele mai multe ori al celui drag/a noua (indiferent ca este parinte, bunic, copil, iubit, iubita, sot, sotie samd), putini sunt cei care inteleg in proportii diferite termenul de iubire neconditionata, iar atunci cand ne dam seama incercam sa demontam majoritatea prejudecatilor ridicate in timp de noi sau de altii. Dpmdv dragostea/iubirea neconditionata se ofera in orice context si poti fi chiar homofob sau alta forma de hatereala, tot o vei oferii cu un pret, pret pe care nu-l va cunoaste niciodata… Citește mai mult

Mihaela
Mihaela
9 aprilie 2015 18:24

Aoleu! Inca o Mihaela!! Bai, sa ne intelegem! Eu sunt Mihaela. Neveninoasa. Probabil ca pentru „o alta Mihaela” fac parte din gasca lingailor care pupa, desi eu credeam ca lingaul linge…Cre’ ca sunt si eu o tiganca urata, mediocra si semidocta si d-aia imi place blogu’ asta. Doamnelor .de ce nu ii onorati pe altii cu prezenta dvs atat de docta si frumoasa?

Raj
Raj
9 aprilie 2015 20:34

Pe fata din dreapta ati facuto singura, dna Petronela ? Ca va luat fatza. Sa va traiasca amandoua, cas tare frumusele !

Raj
Raj
9 aprilie 2015 20:35

de ce numi apare postarea ?

Raj
Raj
9 aprilie 2015 20:36

Oi fi banat, da ceam facut ?

Raj
Raj
10 aprilie 2015 08:16

Mam speriat, dna Petronela,credeam ca vatz debarasat de mine, ca sa io spuneti lu Mutu a lu Consuela de la Ageacs ca nu vau zis pretenele dv. scriiitoare ca vatz complecat cu 1 ca mine. Intuesc ca si dnei Ana i s-au facut reprosuri de acest gen. Masculin adica, caci io is 1 barbat falnic de genu masculin. Muschi, tatuaje, ceafa, etc. Sarumana la dv. si va pup fetele cu mult drag pe crestet…

Raj
Raj
11 aprilie 2015 12:31

Dra sau doamna care semnati cu pseudonimul O ALTA MIHAELA, sunteti o anonima ca si mine, o lasa ca dv., o nefututa tot ca dv., caci altminterea n-ati fi asa de josnica. Presupun ca si in viata de toate zilele sunteti o nemultumita…

Raj
Raj
11 aprilie 2015 12:32

Dna Petronela, unde mi-e postarea, caci n-am scris cuvinte urate. Nu am scris de pilda muie, sange si cacat, asta-i rock adevarat pt. doamna O ALTA MIHAELA…

Raj
Raj
11 aprilie 2015 12:35

Dra IONELA, in ce ma priveste, era bine sa fi scris in continuare dnul ALCAZAR. Asta daca nu m-ar fi jignit decat pe mine. Va urez 1 Paste linistit, acuplari multiple ca a fost lung postu, sarmale, mel si drob cu masura !

IONELA
IONELA
11 aprilie 2015 18:45
Reply to  Raj

D-le Raj, dar de ce să jignim? Nici animalele nu se înjură, și vorba aia, sunt animale 😉
Și eu vă doresc un Paște Fericit, cu lumină și liniște sufletească și de-ale gurii ce vă dorește gura si stomacul 🙂

Carlos
Carlos
4 iunie 2015 13:24

„mai normali decît mulți dintre heterosexualii”… Defineste, „normaliatea”.

Gina Bradea
1 iunie 2016 09:56

Am prieteni gay, sunt oameni normali, nu au un corn in frunte sau 3 picioare si 7 mameloane. Sunt oameni la fel ca orice alt om. Ceea ce face fiecare in intimitate, e ceva personal. Sunt multe cupluri heterosexuale care sunt mult mai ,,obraznice” in intimitate decat un cuplu gay 🙂 De ce ar fi condamnat un cuplu gay, dar ar fi acceptat sexul oral si anal la hetero? E acelasi lucru. Se discuta extrem de deschis peste tot despre sex anal si oral, ba chiar e incurajat 🙂 Iar copiii mei, daca va fi sa fie gay, asta e,… Citește mai mult

Rodica
Rodica
27 februarie 2017 20:54

Eu sunt un cititor mai nou ,nu s-a comentat de mult timp,dat subiectul e la fel de actual ,am senzația că ne culpabilizam f.tare ,noi generația X,am dorit mult mai mult pentru copiii nostrii si intr -o forma sau alta au primit.Toate vin cu un pret.Cred ca sunt excepții copiii perfecți ,sunt copiii crescuți cu multă dragoste și atenție.Cumva suma a tot ce au primit afectiv se va reflecta mai tarziu in doza de încredere cu care ne recompenseaza sau nu proaspeții nostrii puberi.Schema asta nu functioneaza întotdeauna.ei vor dori mereu sa fie si in prim planul grupului sau cel… Citește mai mult

O admiratoare
O admiratoare
4 aprilie 2018 00:10

inca un articol de foarte mult bun simt, de nota 20. ce lume misto ar fi, in care toti parintii ar fi ca tine! si cat de diferite ar fi copilariile si vietile noastre… utopie!
ai scris minunat. imi place mult cum gandesti aceste lucruri, cum te pozitionezi. cred ca si bigudiurile sunt tare mandre si incantate. norocoase copchile! 😀