Ea se pregătește în baie, bodogănind codul care nu a ținut decît două zile cu pinguinii brașoveni. Eu, buimacă, o bodogănesc că iar s-a trezit tîrziu și o să întîrzie, ca în multe alte dimineți.
– Tu nu înțelegi că ce am eu este o boală genetică, degeaba te tot fandosești, e o boală, Petronela! O boală gravă, crezi că e simplu să nu ai capacitatea de a te trezi dimineața? Și nu faci decît să o agravezi dacă te aștepți de la mine să o tratez cu soneriile astea oribile de la telefon, care sperie copiii care suferă de boala asta. Am citit undeva că trece doar cu pupicuri și îmbrățișări și multă dragoste…
– Păi tu primești pupicuri și îmbrățișări și multă dragoste! Since 2001. Și văd că în loc să treacă, se agravează.
– Ai observat și tu? Vezi ce crudă ești, Pwetro, iar eu trebuie să trăiesc cu boala asta în fiecare zi a vieții mele. În plus, e vorba de pupicuri, îmbrățișări și dragoste dimineața, nu random. Știi ce ar face o mamă bună, care știe că are un copil suferind de această cruntă boală genetică? Îți spun eu: și-ar pune ea alarma aia oribilă care poate agrava boala, s-ar trezi ea la 6, ar veni în camera copilului și l-ar trezi cu săruturi, îmbrățișări, cu dragoste! I-ar spune: scoală, puiuțule, știu că îți e greu, l-ar umple de pupicuri pînă copilul s-ar trezi, asta ar face!
– Alo, păi asta am făcut pînă ai intrat la liceu, am zis că acum pot și eu dormi liniștită la 6 dimineața, că mi-am făcut treaba de mamă de copii mici, acum te trezești singură și te duci la școală, că ești responsabilă sau ceva, că pentru altele ești suficient de responsabilă. Facem un tîrg, eu te trezesc dimineața cu pupici, iar tu revii la privilegiile de copil mic, fără ieșit seara, fără chestii de fată mare de liceu.
– Petronela, Petronela! Aici vorbim de o boală, hello! De care ești direct răspunzătoare. Nu te ambala, știu că acum o să dai vina pe tatăl meu biologic, dat fiind că el el este întîrziatul cronic suprem, însă am o teorie legată de asta, eu cred că tu ești, de fapt, cea care întîrzie pe interior tot timpul, doar că în exterior nu îți permiți că ești persoană publică, te știe lumea și ca să nu te faci de rahat, bla-bla, ajungi la timp, însă recunoaște, de la tine am moștenit boala asta pe care o reprimi, iar la mine uite ce tare se manifestă, nu îți e milă deloc de fiica ta? Cum poți fi atît de crudă? Petronela, nu te culca la loc, Petronela!!!
(foto: Moisin)
Cat sunteti de frumoase! Cu ochi, cu lumina din ei.
Spune-i așa, trezirea de devreme este mitridatism (las-o să caute pe net), te pregătește pentru viitor.
Că viața-i grea, dar e și dură!
🙂
Doamne!Și eu care credeam că sunt unicat 😉 La fel îmi trezesc și eu fata(care, apropo,e născută tot în 2001)cu pupături,cu îmbrățisări,cu cântecele,de parcă ar fi copil mic.Ce ne facem cu ele?!Ce răsfățate!Și-mi zice:Bibidi mai lasă-mă două minuțele să-mi revin,așa suflet ai să-ți scoli copilul când doarme și el mai bine? 😀
da, e ceva cu ei sau cu noi. dar o fi de bine 🙂
Chipuri luminoase! Ce frumos…
E deșteaptă, frumoasă, talentată, cu umor, acu’ mai vrei să se și trezească devreme? 🙂
Împrumut două fete de 3 juma și 9 juma care nu au nici o problemă de trezire ci doar de dormit singure în patul lor cerut de ele :D, primesc adolescenta să o trezesc :), uite, îs trează de la 5, îi făceam și micul dejun de bucurie că nu mă inghesuie la dormit :P.
Cat de frumoase puteti fi! 🙂
mulțumim!
Vă ador! ❤️