în care nici măcar nu-mi plac pisicile

35

Zilele astea mă împresoară mai abitir ca aldat’ teama că o să îmbătrînesc singură. Mă uit la fete, nu mai sunt copii, nu mai au prea mare nevoie de mine. Casa e tot mai des goală și îmi pare tot mai mare. Mă pierd în ea și nu mă mai găsesc.

Apoi o să plece și mie nici măcar nu-mi plac pisicile, ca să pot îmbătrîni înconjurată de ele, cum îmi prevedea fie-mea, ludic, cîndva.

Și casa va fi tot timpul goală. Și eu la fel.

Sunt zile în care îmi plac singurătățile mele. Sunt și nopți în care mușcă și sfîșie din mine ca tigrul din pradă.

Da. Mi-e frică grozav că o să îmbătrînesc singură. O babă pe jumătate nebună, obsedată de cărți și de sine. Că o să adorm tot singură, cum am făcut aproape toată viața.

Cîteodată mi-e foarte milă de mine și plîng de mila mea. Mă întreb dacă e ceva în neregulă cu mine sau cu lumea în care trăiesc. Mă uit la mine și îmi pare strigător la cer să fiu și să mă simt atît de revoltător de singură. Îmi spun că poate nu mai știu să iubesc și să mă las iubită. Sau nu am știut niciodată, de fapt.

Cîndva, bărbatul nesăbuit îmi spunea: știi care e problema cu femeile ca tine? Aveți aproape zero opțiuni. E penurie de bărbați decenți în lume. Iar ăia puțini care există, sunt luați. Ghici ce, avea dreptate.

Aș putea să mă prefac că e ok să îmbătrînești singură. Să îți plece copiii la școli, tu să rămîi în urmă. Să te muți poate într-un loc mai cald, să scrii, să citești, să îi aștepți cu dulcețuri și plăcintă de mere o dată, de două sau de șase ori pe an, cînd o să aibă chef și timp să te vadă. Ai putea chiar să te înveți cu asta. Sau ai putea să mai faci un copil, ești încă tînără, nu e așa, dar făcutul de copii de una singură, pentru sine, e un act mîrșav și mutilant, de egoism feroce . Ai putea adopta, însă, unul. Un copil care deja e singur și uitat, neiubit, cam ca tine, așa, să vă alinați unul pe altul. Să scrii cărți și să ocrotești și iubești un suflet la care altcineva a renunțat poate fi un viitor suportabil.

Aș putea să mă conving că e alegerea mea. Dar m-aș minți.

Nu mi-e frică să mor singură, știu perfect, aposteriori, că în fața morții singur ești. Mi-e frică de nopțile lungi de iarnă, din iarna vieții mele, în care o să îmi fie mult mai frig decît mi-a fost pînă acum. Și că nu voi fi niciodată femeia din tabloul pe care l-am văzut acum două dimineți în centru, cînd pe o terasă, doi bătrînei cu păr alb își sorbeau cafeaua ținîndu-se de mînă și își povesteau cu însuflețire ceva, privindu-se cu bucurie, adînc, în ochi. Iar eu am trecut și am zîmbit – un zîmbet Duchenne, desigur – și i-am privit și i-am iubit.

Iar mie… Hm. Mie nici măcar nu-mi plac pisicile.

 

(pictură Oksana Demechenko)

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

35 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
andreea
andreea
22 august 2014 10:12

Petronela, stii care e problema din punctul meu de vedere? Ca tu in loc sa „chemi” iubirea in viata ta, sa o astepti, sa visezi la ea, tu apriori consideri ca vei ramane singura, ca asa iti este „scris”, sortit. Nu bai nene, trebuie sa fii optimista, trebuie sa ai rabdare sa cunosti un barbat, si poate sa nu fii drastic de selectiva. Consider ca nu exista suflet pereche, exista oameni care se intalnesc la momentul potrivit si care dupa ce hormonii se potolesc, invata sa se iubeasca, sa se respecte, sa fie o echipa. Toti avem defecte, nu exista… Citește mai mult

Andrei
Andrei
22 august 2014 11:20
Reply to  andreea

Exact! Nu exista perfectiune. Cine cauta perfectiune, cu pisici ramane.

Ileana
Ileana
3 septembrie 2015 15:17
Reply to  andreea

Draga mea ! Ce frumos ai descris trairile tale ! Si ale mele ! Si daca nu imi plac pisicile Andrei ? Bai nene sunt de acord ca trebuie sa fiu bataioasa si sa sper ! Am obosit de atata speranta ! Cu drag tuturor numai bine !

Elena
Elena
22 august 2014 10:26

eu nu-mi pierd speranta, va fi cum e mai bine pentru mine. Desigur ca sper sa fie cu un om alaturi, sa ne imbratisam trupurile dar si sufletele.

Ana
Ana
22 august 2014 11:10

Petronela, dar daca batraneii aia 2 de-ti placura tie erau la a doua intalnire, sa zicem? daca asteptasera si ei marea iubire o viata intreaga si abia atunci venise? Tu esti inca tanara si poate vei avea mai mult noroc ca ei…:) Esti prea frumoasa si prea desteapta (aici s-ar putea sa fie o problema :)) )…..va veni si iubirea, probabil cand o astepti mai putin…

Ram1
Ram1
22 august 2014 11:25

Singuratatea…da, un motiv de frica pt marea majoritate. Culmea e ca ea apare in marea majoritate a cazurilor la cei care au satisfacute nevoile primare…ca atunci apare si dorinta satisfacerii celorlate spirituale. Tu, om rational, realizezi acest lucru, dorintele tale sunt mult prea mari fata de realitate. Ai invatat sa gandesti liber, incerci sa te eliberezi de inhibitii…dar…hmm…ai din ce in ce mai multe nevoi…incepi sa citesti despre asta si gasesti citate gen ‘trebuie sa incepi sa te inalti deasupra si sa parasesti aceasta lume a dorintelor grosiere , a lacomiei si maniei…sa parasesti aceasta lume a dorintelor’. Traducerea mea… Citește mai mult

Petronela Petrescu
Petronela Petrescu
22 august 2014 11:41

Daca as ramane singura cat m ar tine puterile as organiza cursuri pt copii. Cand eram mica mergeam la cercul de ceramica de la palatul copiilor. Era cel mai minunat loc de pe pamant. Si daca as ramane singura m’as intoarce acolo. Cred ca putem trai f bine si fara un partener, daca avem pasiuni si o viata sociala sanatoasa care include copii. Poti face un cerc de teatru, sau ora de citit povesti.

ruxandra
ruxandra
22 august 2014 12:57

te urmaresc mereu, nu ti-am scris niciodata, mi-ai facut pielea aia de gaina si ochii mi i-ai impaienjenit. esti superba, o femeie cu adevarat superba, dai atata traire si viata, esti vie, atat de vie.
probabil ca asta-i blestemul celor ca tine, ca noi, sa murim asa, insingurati, dar am convingerea ca nu exista nicio alta cale.

iti multumesc pentru felul in care faci din cuvinte emotii, si cateodata, te rog, mai arunca tristetea in mare.

Ruxandra

gabriel
gabriel
22 august 2014 13:02

Cum reușești tu să scurmi în măruntaiele noastre și să ne faci a ne gândi la lucrurile la care parcă nu am fi pregătiți să ne gândim! Cred că tabloul cu bătrâneii e același pe care îl am şi eu, şi mulți alții . Dar e un tablou frumos, chiar dacă nu e original! 🙂

Radu
Radu
22 august 2014 13:08

Suna asa sumbru singuratatea asta…brrr. Unde sint hoardele care nu te lasa sa respiri?

Flavian
22 august 2014 13:14

Incearca mai bine o comunitate, ca tot o ai la doi pasi… 😉
Vezi ca avem intalnire generala pe 5-7 septembrie, poate ne faci o vizita: http://armoniabrassovia.ro/

eugen
eugen
22 august 2014 16:35

eu cred ca tu vrei si singura si ne-singura, si, e de inteles, singuratatea, in ciuda inconvenientelor poate fi productiva, si, iata, este. de aceea e greu. cineva ca tine trebuie sa apara sau sa reapara. ce zice Barbatul Nesabuit despre asta, poate ar trebui sa lasati sa cada cortina, inca o data….eu, noi am facut acest lucru si poate a fost cel mai inteligent din existenta noastra fugitiva, dupa renuntarea la fumat, desigur…iti doresc toate cele bune, etic si sincer.

eugen
eugen
22 august 2014 16:40

P.S. va rog sa lasati pisicile in pace, sunt adorabile!

Andreea
Andreea
22 august 2014 17:46

Draga mea, daca te incalzeste cu ceva, sunt cam in aceeasi situatie. Varsta cam tot pe acolo, singura si eu – culmea, chiar si tot brasoveanca :). Insa sunt intr-o stare de maxima impacare cu mine insami, am invatat ca sunt putine lucruri pe care nu le pot face singura – nici macar nu o mai numesc singuratate, ci independenta :). Am batut lumea in lung si in lat singura, imi e al naibii de bine si nu sunt pregatita sa accept compromisuri doar pentru a nu mai fi singura.

Virgil
Virgil
26 august 2014 15:48
Reply to  Andreea

Independenta e frumoasa si… da dependenta! 🙂 In orice caz, decat singuratate in doi, mai bine singur de unul singur… Corect?
Parerea mea este ca starea de entropie maxima o atingi doar langa partenerul potrivit, cu compromisurile de rigoare. Poate in cazul tau nu a sosit inca vremea compromisurilor.

Claudiu C.
22 august 2014 17:52

Adopția nu este o idee așa de rea în situația asta. Până una alta, găsește niște grupuri cu interese comune, și alătură-te lor.

Vanda
Vanda
22 august 2014 20:01

Stiu oameni care mor de dorul cuiva pe care nu il cunosc dar il doresc, cu care sa citeasca, sa priveasca ploaia si ninsoarea, sa fuga in lume si doar sa o iubeasca, adica pe o zana a artelor, ca tine. Tu de ce oare nu-i cunosti? Cred ca zbuciumul traiului nu ne lasa sa traim iubind si visand. Niciodata nu vei muri singura, Petronela, niciodata! Suntem cu tine, chiar daca nu ne vezi 🙂

Ramona
Ramona
23 august 2014 08:04

Femeile ca tine inhiba barbatii, marea masa ! iar cei decenti, cum bine zicea Nesabuitul, sunt prea putini si pe deasupra luati. Poate ar trebui data o amnistie morala, atat pt nevasta, cat si pt amanta 🙂 Sunt multe cazuri de barbati care se ocupa cu succes de 2 femei, altii nu sunt in stare de niciuna. Marea masa sa ia lectii de comportare civilizata si matura ! Cat despre armonizarea relatiei in doi, eu cred ca, de cele mai multe ori, nu merg lucrurile pentru ca barbatul nu stie sa-si ascunda „urmele” si sa arate afectiune si interes femeii,… Citește mai mult

Jjesuka
Jjesuka
23 august 2014 14:46

Petronela,am aproape aceleasi gånduri………Te pup ,cu multå dragoste <3

ioana dana
ioana dana
23 august 2014 15:28

Eu nu vreau sa scriu decat ca ma regasesc in vorbele tale, uneori.Si da, nici mie nu-mi plac pisicile!

3.14...
3.14...
23 august 2014 16:34

Cei doi barbati din viata ta au ridicat stacheta foarte sus. Chiar daca unul e departe, e totusi aproape, intr-un duel reluat continuu cu celalalt, „cel care scrie”.
Inca n-a aparut cineva care sa stie si sa vrea o lupta cu cei doi si asta dupa ce reuseste sa treaca de tine…
Si nu vei fi singura, nici acum nu esti. Cel putin barbatul „care scrie” va fi tot timpul cu tine.

MPR
MPR
24 august 2014 20:08
Reply to  Petronela

e vorba de partea masculina din tine, de yang. 🙂

3.14...
3.14...
25 august 2014 13:16
Reply to  Petronela

E un amestec intre constiinta si subconstientul tau. E doar o denumire – aleasa pentru a personifica aceste elemente. Si lupta respectiva nu poate fi decat intre barbati. N-am gasit alta rima… 🙂

MPR
MPR
24 august 2014 20:33

faci si tu ca andreea mantea la burlacita cand ia spus lui marius: stii, eu mi-am dorit mereu un barbat cu calitatile tale doar ca nu pot sa ma casatoresc cu tine chiar daca esti barbatul perfect pentru ca eu nu te iubesc. l-a ales pe cristi, un lache care deja a facut-o sa sufere si sa planga chiar dinainte de a fi macar impreuna, iar acum se casatoresc. amuzant este ca a zis ca mereu a ales cu inima si ca mereu a gresit si ca de data asta o sa aleaga tot cu inima si ghici ce? iarasi… Citește mai mult

Ilie
Ilie
24 august 2014 20:36

Pentru ca vreau sa imi tin mintea ocupata doar cu lucruri care imi fac placere, habar nu am cum trec zilelele de repede.Nu ma obosesc cu ganduri care sa ma dezarmeze…de genul sant singur, am in jurul meu oameni puternici si asta imi prinde al naibii de bine.Culmea este ca printre acesti prieteni cei mai dragi mie sant femei si sant puternice le apreciez mult si……ma enervez mult cand spun ca parca ar fi fost barbati intr- o alta viata. Ma intreb cine naiba a stabilit ca barbatii sant mai putrenici decat femeile….mie viata mi-a aratat pana cum ca voi… Citește mai mult

MPR
MPR
24 august 2014 21:02

iti suna cumva cunoscut, sau o cunosti cumva pe autoare? pare o fire singuratica si inabordabila… „Nu scriu în scop matrimonial, nu urmăresc deloc să îmi găsesc iubirea pe internet aşa că nu mă căutaţi să mă scoateţi în oraş, să mă luaţi de nevastă, să îmi faceţi amor sălbatic sau domestic. Nu sunt interesată. Fir.” si atunci te mai intrebi care e problema?! 🙂 e amuzant cum oamenii singuri isi inchid portitele prin care dumnezeu le-ar putea implini cateodata dorintele… prin simplu fapt ca pun conditii in indeplinirea dorintelor lor. ceva in genul: tare mult mi-as dori sa castig… Citește mai mult

G3ordan
G3ordan
25 august 2014 10:30

Pentru ca tot a fost 23 august permite-mi in numele comentatorilor acestui post un mic omagiu: Va multumim doamna Petronela pentru mangaierea ‘self-esteem’-ului nostru, Al celor mai putin inzestrati fizic si/sau spiritual, Al celor care ne grabim sa dam sfaturi psihologice, Al celor care ne mandrim cu singuratatea noastra, Al celor care suntem cu adevarat singuri si trebuie ‘lupte acerbe’ ca sa scoatem pe cineva in Piata Sfatului, la o cafea sau la o bere, Al celor care probabil nu-si vor vedea nepotii. In general, pentru toate posturile ludice, va multumim mult iubita si stimata doamna Petronela. Iar mie.. Hm.… Citește mai mult

Ilie
Ilie
25 august 2014 20:19

Incep prin a-mi cere scuze pentru cateva greseli de ortografie si pentru ca am omis cateva cuvinte …asta este eu seara ajung acasa obosit si in plus tableta mea este miiiiica…….nu ca tine MPR …… omule cand oamenii isi spun opiniile nu inseamna ….ca sant impotriva ta …citeste daca merita , invata daca merita …si daca tu crezi ca nimic nu merita respectat atunci cred prietene ca trebuie sa accepti …exista si altfel de opinii decat ale tale ….cele bune

Dan
Dan
4 septembrie 2015 01:43

Mda.Rascolitoare viziunea.Trista,Pesimista.Personal te vad inconjurata de nepotei multi si de catei alergand in jur intr-o poiana verde si plina de flori povestind frumos.Esti un om mult prea misto si nu cred ca se va intampla vreodata viziunea asta pesimista,la faza cu pisicile ma refer.Ar fi multi care si-ar da ani din viata ca sa se bucure de compania ta zilnica.E greu insa sa gasesti acel om perfect.Cred ca trebuie sa fii mai deschisa,sa te arunci pur si simplu in viata.Cere si ti se va da ,bate si ti se va deschide.Daca viziualizezi doar pesimist te incarci singura negativsi iti proiectezi… Citește mai mult

ieseanca
ieseanca
28 noiembrie 2015 05:51

femeile puternice nu prea plac barbatilor. nu-s pentru convietuire, le admira de departe. du-ti crucea.

Adrian
Adrian
9 ianuarie 2016 11:07

nici mie nu-mi plac pisicile. si mie mi-a fost frica de singuratate la batranete.
de un intai mai muncitoresc si neobisnuit de cald mi-am gasit perechea. cu care am procreat binenteles, ca doara asa suntem programati genetic. ne iubim in fiecare an altfel incercand sa ne saturam odata unul de celalat, no way.

O admiratoare
O admiratoare
18 martie 2018 01:20

draga de tine… cred ca te temi de singuratate, pentru ca niciodata nu ai trait-o cu adevarat, ti-e necunoscuta. mereu ai avut in preajma ta ba parinti, ba iubiti, ba copii si nu ai ramas pentru mult timp tu cu tine, n-ai avut cand. viata te-a absorbit in vartejul ei cu oamenarul ei. dar daca ai cunoaste-o – singuratatea -, daca te-ai imprieteni cu ea, ai realiza ca nu e nimic de temut, ca iti daruieste libertati nebanuite si posibilitati noi de autocunoastere, de autodescoperire. eu pot sa spun ca abia dupa o perioada de singuratate, netulburata de nimeni, am… Citește mai mult