I’m a mother, treat me like your mother!

49

Sunt fericită și prea mîndră posesoare a 2 (două) bucăți fiice. Una bucată artistă, pictoriță, 16 ani jumate, 10 cm mai înaltă decât mine, sensibilă, frumoasă și așa de dășteaptă că în secunda cînd se apucă să vorbească tac profesorii, vexați. A doua bucată, 13 ani luna asta, ludică, ironică, frumoasă, dășteaptă cu spume și foarte drăcoasă. Obligațurile mele. Motivul (cel puțin unul din ele) pentru care au fugit bărbații de mine ca dracul de tămîie. Și pentru care mă trezesc eu dimineața.

Pînă nu ai propriul copil, nu înțelegi cum vine asta. Cum un boț de carne devine brusc mai important decît tine însuți/însăți. Cum instinctul de conservare se repliază și se neagă, pentru a activa alte instincte. Și dacă tot nu înțelegi, mai bine taci. Mai bine nu dai sfaturi colportate din articole cu titluri din seria Cum să.. Mamă ce le-aș zbanghi una ăstora care știu mai bine cum e să fii părinte, tu-le fața aia de omniscienți!

Pentru că natura și genetica au fost generoase cu mine (mulțumesc pe această cale mamei, tatii, străbunilor mei huni în general și lui homo erectus, în special) și par sora mai mare a fetelor mele, am folosit mereu elementul surpriză. De exemplu, la mare. Vine un domn plin de intenții nobile la mine. Io la mal, deznudă, bronzată. Ăla trece și se uită ca vițelul la poarta nouă. Se uită, se uită. Își face curaj și bagă replica de agățat, singura pe care o are la el: frumoasa! Mă umfla rîsu’. Fie-mea iese din mare, cu ochii strînși, că îi intrase apă: mamaaaa!!!! Ăla belește ochii mari, se uită la copil, se uită la mine neîncrezător, țipă mimetic: mama?! mama??? și se aruncă în apă cu un gest dramatic și sincer, punînd cît mai mare distanță între noi. Eu mă prăbușesc de rîs, înapoi, pe faleză, acolo unde bate valul mai abitir.

În mic, acesta este scenariul perpetuu. Cu diferențe mici de loc, anotimp, personaj masculin. Am trecut prin ele, prin scenarii, mai greu sau mai ușor, în funcție de relief și vreme. Uneori am înghețat, alteori m-am julit la coate și în genunchi, cînd terenul s-a dovedit a fi accidentat rău. De cele mai multe ori m-am zgîriat doar, în ciulinii care cresc din belșug pe caracterele personajelor masculine cu pricina. Cei mai mulți bărbați, cînd dau de o femeie cu copii, se cacă pe ei instantaneu. Încep să își calculeze salariul în mărgele și tampoane. Timpul, în pauzele dintre doi pempărși plini. Copiii le încurcă foarte tare planurile de acuplare. Cînd îți place o muiere care are copii, treaba e complicată și serioasă, mai bine fugi dacă nu îți dorești decît două, hai trei nopți de pasiune. Femeile cu copii vor să te prindă în capcane și să te căsătorească cu ele, asta cred toți. Și dacă îi spui mume-tii că tu iubești o femeie cu copii, în 99,9 la sută din cazuri o să auzi: mamă, numai una divorțată cu copil ai găsit și tu? S-au terminat femeile pe lume? Vrei să crești copilul altuia?

Îmi imaginez că în țara cuvintelor, clișeele, vorbele uzitate prea des, sunt bolnave. Propoziții ca asta, numai una divorțată cu copil ai găsit și tu? sunt jupuite și dor insuportabil. Că sunt mestecate și scuipate zilnic, peste tot în lume. Stau la un loc, în spitalul cuvintelor, cu alte clișee contaminate. Fiți cu băgare de seamă cînd le chemați pe limbă, sunt pline de boli, au umblat prin atîtea guri înainte!

Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

49 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
din toate cat e un pic ?
din toate cat e un pic ?
14 ianuarie 2014 11:36

:))))

Borgia
Borgia
14 ianuarie 2014 11:44

Mda. Al naibii de realist articolul. Intr una din „legaturile primejdioase” ce le am avut ca sinle mum, mama respectivului spune:”O iubesc si pe fiica ta, dar vreau si eu o nepoata de la voi”.. La 40 de ani, cu domsoara de 16 si 3 luni(pinctorita si ea), de data asta am fugit eu mancand pamantul..

Luisa
Luisa
14 ianuarie 2014 11:45

scrii de ma rupi, esti atat de vie si adevarata. scrii de mi se arde mancarea :))
nu ma pot abtine sa nu-ti trimit linkul asta, e un film, poate l-ai vazut. iti trebuie un artist, unul care cand te vede ii tace mintea.
http://www.youtube.com/watch?v=OjicLKOJQic

ILUZIA
14 ianuarie 2014 12:01

inteleg ca eu am avut noroc de n-a fugit? si trebui sa-l pretuiesc mai mult?

Cristian
Cristian
14 ianuarie 2014 12:31

… 🙂

Annemarie
Annemarie
14 ianuarie 2014 13:04

eu am doua bucati de flacai, gemeni de 8 ani! Cand o aflat posibila soacra ca sunt divortata cu 2 obligatiuni a facut o mutra de parca as fi avut lepra! Ete na! Ma mandresc cu ai mei plozi, fara ei nu as putea trai, ratiunea mea de a trai, dar fara el EL, as putea!

Annemarie
Annemarie
9 martie 2014 10:30
Reply to  petronela

asa e! si undita inca nu am scos-o! e mai relax asa! 🙂

caragea
14 ianuarie 2014 13:43

Cei mai mulţi bărbaţi, cînd dau de o femeie cu copii, se cacă pe ei instantaneu.
superb… 😉

Cris
Cris
14 ianuarie 2014 15:15

Mi-i greu sa cred ca poti suspina dupa un barbat care da socoteala maica-sii de relatiile lui cu femeile. Pe de alta parte cat de prost tre sa fie un tip care te refuza ca ai copii … cata vreme poate intelege si vedea dintr-o privire ca nu esti genu care tre’ sa fi salvata nici tu nici copii tai. Oricat sunt de dezamagit de labele triste de barbati ce am ajuns sa fim … mi-e greu sa cred ca situatia ii atat de disperata incat o tipa ca tine nu gaseste un tip cu ”coaie” 🙂 , bun simt… Citește mai mult

Cris
Cris
14 ianuarie 2014 15:57

Ca barbat , pot sa va spun ca , copiii vreunei iubite nu au insemnat vreodata , vreo problema de orice fel , ba chiar dimpotriva, au adus mai mult sens in relationare. Dar o femeie devine extrem de neinteresanta cand … s-a transformat in mama … sacrificand femeia din ea. Eu unul nu sunt atras deloc de psihologia de mamica coplesita de importanta si responsabilitatea maternitatii. In plus constat destul de des la mamicile singure … ca, cad usor tentatiei de a-si justifica , prin copii, o lipsa la capitolul relationare cu barbatii , cand adevarata problema este sacrificarea… Citește mai mult

Heliana
Heliana
9 martie 2014 19:02
Reply to  Cris

Sunt mame in primul rand – si dupa aceea partenere. Nu e vorba de sacrificare a feminitatii ci de o incununare a ei. Feminitatea nu se defineste neaparat si exclusive prin estetica, sexualitate sau parteneriat romantic. Ce Dracu’ e mai feminin decat maternitatea? Supraevaluare? Combina ceva suflete de om ce necessitate dragoste, grija si educatie ca sa creasca bine impreuna cu o cariera/loc de munca etc si ai sa vezi ca aceasta supraevaluare e perfect justificata si reala.

VreauUltimulLoc
14 ianuarie 2014 18:25

vai ce vrajeala de popa de tara… :)))))))

VreauUltimulLoc
15 ianuarie 2014 00:18
Reply to  petronela

Departe de mine intentia asta, era doar o gluma.

A
A
14 ianuarie 2014 18:30

Nu e vrajeala, atata poate la 18 ani cu un imens complex oedipian

Cristina
Cristina
14 ianuarie 2014 20:37

Mi-a placut articolul. Daca privesc in urma, cred ca am alungat barbatii mai degraba cu disperarea mea de a fi cu cineva decat din cauza copiilor.
Rabdare, copiii cresc si redevenim dezirabile – si libere. Eu chiar ma gandesc sa-mi abandonez copilasii – peste 20 de ani amandoi – si sa ma mut undeva prin Europa. Viata e frumoasa – cu sau fara barbati. Parca totusi mai frumoasa cu.

Laura Driha
15 ianuarie 2014 10:35

Tatal meu a luat una divortata cu copil. Si i-a mai facut trei.
Nu toti barbatii se tem de femeile divortate cu copii. Ba chiar se indragostesc de ei la pachet. Le e drag pustiul la fel de tare ca mama!
Ai mei inca traiesc sa confirme exceptia…

Te pup fata faina!

Flore
Flore
15 ianuarie 2014 15:21

Petro, si eu sunt divortata, din nefericire nu am copii, dar am intalnit recent un barbat extraordinar care are un fiu de 16 ani, fiu pe care il iubesc deja ca pe copilul meu. Şi sunt atat de fericita!

Mc Beaucoup
Mc Beaucoup
15 ianuarie 2014 20:05

cam prea dur zic..

Alina
Alina
16 ianuarie 2014 12:37

hmm… dar, nimic- nimic si despre femeia/ sotia/ mama care nu elibereaza barbatul/ sotul/ tatal, desi nu-l mai iubeste, nu mai da doi bani pe el, este ca si inxeistent, dar ii este teama tocmai de singuratate, de viitor, de ” tema” ta

Adrian
Adrian
9 martie 2014 10:06

Făceai ondinism pe plajă?

Lucia
9 martie 2014 10:18

E plină lumea de clişee şi prejudecăţi. Am trecut şi eu pe acolo, ştiu cum e. Bărbaţii, în general, sunt copilaşii mamei răsfăţaţi de când se nasc până la bătrâneţe. Şi rămân aşa de cele mai multe ori. Prea multe responsabilităţi îi sperie. Unii se sperie şi sunt geloşi şi pe proprii lor copii, dar pe ai altora. E greu să-ţi mai găseşti un partener după ce ai divorţat, de parcă ai aea o boală molipsitoare de care fug toţi. Societatea asta strâmbă te izolează. Şi nu numai femeile sunt în situaţia asta, din păcate. Am un prieten, om minunat… Citește mai mult

doina
doina
9 martie 2014 12:11

Mi-a placut foarte mult postarea dar si suvoiu de reactii starnite. Este interesant sa ” asculti” parerile sexului opus in ceea ce priveste femeia. Ne enervam inutil, femei si barbati deopotriva. Nu exista tipare nici pentru unii, nici pentru altii. Ar fi extrem de simplu si toata lumea ar trai o pace eterna. Si mai cred in destin: atunci cand va sa fie…nu exista obstacole de nicio natura, nici copii, nici continente , religii sau pareri de mame. Ceea ce este ” randuit ” sa fie, va fi…. mai devreme sau mai tarziu.

Madalina
Madalina
9 martie 2014 12:40

Ce nebunie! Ce-mi mai placi! :*

Cred
Cred
9 martie 2014 16:48

Frumos scris. De altfel cele mai multe din scrierile tale imi plac. Mult. Nu cred ca problema ceea mare in a gasi un partener sunt cele 2 fete…nu cred. Mai degraba inclin sa cred ca faptul ca esti o tipa cu coaie este ceea ce-i sperie. Viata probabil te-a trecut prin situatii in care a fost nevoie sa dezvolti aceste coaie, sa poti face fata , sa razbati. Si ai reusit f bine insa doar atat e rolul acestor coaie….. Cand e vorba de o relatie ( cu un tip) scapa de ele, le are el deja de la natura… Citește mai mult

Cred
Cred
9 martie 2014 22:59

Nu am vrut sa se inteleaga ca te plangi. Oricum n-ai avea nuci un motiv :))

Anca
Anca
20 martie 2014 19:40

Citindu-te si citindu-va mi-a venit in minte un articol. Ca barbat care intri intr-o relatie cu o femeie cu `bagaj` – sa folosesc o alta vorba preferata din p(t)opor – ar trebui sa stii mai intai de toate, ca femeia cu pricina, in caz de inundatie, iti da drumul la mana, isi infasoara parul de-o creanga ca sa-si tina copilul cu mainile. Si tine doar de tine, daca faci cumva sa ii prinzi pe amandoi in brate sau sa te agati singur de-o craca.

Marian
Marian
1 iunie 2014 19:38

Eu nu fug de femeile cu copii, pot spune că sînt prieten cu fiicele a două femei. deși relația cu mamele nu a mers, sînt prieten cu junioarele (au 13-14 ani, nu sînt chiar micuțe, sînt foarte inteligente și precoce pentru vîrsta lor!). Uitai să menționez – am o fiică de 23 ani, departe de mine….

Roxana
Roxana
25 noiembrie 2014 11:56

In Romania este din pacate inca o societate tare idoctrinata in prostie. Printul Norvegiei, adica viitorul rege, este insurat cu o domana cu copil, care pe de-asupra a fost casatorita inainte. Si lumea ii adora, sa vedeti numai de 17 mai, cum iese lumea vesela si nesilita de nimeni sa salute familia regala! S-au dus vreumrile prejudecatilor!

Mihaela
Mihaela
6 martie 2015 16:01

Ai mei au divortat cand aveam 10 ani. Tata s-a recasatorit , sotia avea o fata de varsta mea si au mai facut una. Eu eram deja plasata la bunicii materni, mama ma prezenta drept nepoata ei…asa ca s-a recasatorit si a facut si ea o fata. Tata a vrut mereu copii, dar cred ca se plictisea si vroia altii noi. Toata copilaria/adolescenta/viata de adult am primit poze cu familiile lor noi si frumoase si mi-au zgariat timpanul afirmatii de genul „printesa lui tata” sau ” frumoasa mamei”. Niciodata nu eram eu.

Mihaela
Mihaela
15 aprilie 2015 18:01
Reply to  Petronela

Stiu. Oribil si greu. Greul a venit cu adevarat abia cand am devenit eu mama. Am realizat ce am pierdut si cum ar fi trebuit sa se poarte doi parinti…Atunci a venit o depresie…mama, mama…Am vorbit cu ai mei despre copilaria mea si scuza lor a fost ca erau prea tineri si ca eu am fost „copil de sacrificiu”. Incerc sa las trecutul sa fie trecut si sa ma bucur de fata mea frumoasa si desteapta si sa o cresc alaturi de cel care mi-a facut asa o bucurie.

Chaser
Chaser
7 ianuarie 2016 16:43

Interesante afirmatii; ori observații. Este greu în ziua de azi sa găsești pe cineva hotărât sa facă un pas prin care sa încerce sa te cunoască. Ca ai copii!?! Așa, și? Care este problema? Ca nu mai poți face ce vrei ( rect sex ca salbaticii pe unde și când ai chef), ca trebuie sa te reinventezi, sa știi sa Îți apropii copii „ei” , sa știi sa comunici cu ei, sa interacționezi cu ei, și în aceiași măsură să ai câștigi consoartei încrederea? În măsura în care după toate astea trebuie sa Îți faci timp sa și „îmblânzești scorpia”… Citește mai mult

cosmin
cosmin
13 ianuarie 2016 11:52

dragut blogul. pare un barbat in trup de femeie. (un barbat al dracu :)) pana la urma …cam astea s femeile , barbati in trup de femeie. noroc cu machiajul. Am si eu prietene cu copii ..divortate ,batute …trezite spiritual(cum se spune) . Si nici acum nu si-au dat seama ce se intampla in viata lor :* sunt curios ce educatie primesc copii astia de mame care se cred si barbati si femei si dumnezeu…

O admiratoare
O admiratoare
4 martie 2018 22:31

:)) ador metaforele tale….printre altele

sa-ti traiasca bigudiurile! e tare fain ceea ce aveti voi trei si mereu ma induioseaza grozav cum vorbesti despre ele, indragostita lulea si iremediabil…e asa de frumooos! :X