I’m just exactly where I want to be

18

Iași, 31 mai 2015

Orașul ăsta are o vibrație pe care nu am perceput-o înainte. M-am scufundat în el ca într-o apă caldă, parfumată. Mi-am dat timp, așa cum uitasem să fac de prea multă vreme.

Mi-am pierdut amețeala pe străzile lui vechi. Am cunoscut sau reîntîlnit oameni numai buni de prins în oamenarul meu. Nu, nu erau înfloriți teii. Am rîs și le-am spus că și-au bătut joc, cît era să fi dat și ei în floare într-o după amiază aurie?

Trebuie că am șoptit de nenumărate ori: sunt fericită. Sub nucul umbros din curtea pensiunii unde ne-am băut cafeaua. Între trandafirii din Grădina botanică, în vreme ce Ana și Ofelia făceau fotografii. Pe terasa Ofeliei cea bună și blîndă și inimoasă. În Copou, în timp ce mergeam dansînd, lipiți unul de celălalt. Fericită.

Nu văzusem nimic din Iași înainte. Nu simțisem nimic. Am intrat, cu smerenie, în bojdeuca lui Creangă, cu pielea găinii. M-am gîndit fără încetare la destin. La destinele lui și a lui Eminescu. La greul din timpul vieții și faima de după moarte. Nu întîmplător, în aceeași seară, am prins finalul din Amadeus, la care se uita Ofelia.

Luni, în ultima seară, aluncam pe străzi negrăbiți cînd cerul s-a umplut deodată de artificii. Ne-am apropiat curioși pe strada de unde primarul a tăiat teii ca să pună salcîmi japonezi. Era plină de oameni care veneau de la concertul care avusese loc mai devreme, iar noi mergeam cumva invers decît toată lumea, ținîndu-ne de mînă, în timp ce cerul pocnea de culori și lumini care se revărsau asupra noastră. În spate, impasibilă, privea o lună borțoasă, cu siguranța celei care știe că spectacolul care o pune în umbră e trecător, în timp ce ea e eternă. Și era ceva suprarealist în tot tabloul ăla, noi pășind pe sub artificii pe muzica din Game of Thrones și toți oamenii curgînd în direcția opusă. Ți-am spus, arătîndu-ți cerul intens, eclatant: uite așa e la mine în cap cînd ne iubim și mi-am lăsat capul pe tine și am stat acolo cu ochii țintiți la jocul din înalt și în cap auzeam doar vocea lui Joel din Eternal sunshine of the spotless mind. I could die right now, Clem. I’m just… happy. I’ve never felt that before. I’m just exactly where I want to be.

Și nu am plîns. Am repetat doar, încet. I’m just exactly where I want to be.

Dar aici nu va fi nimic de șters. Păstrăm șanțurile astea din creier. Împachetați, rămîne.

Și noaptea de Sînziene-i aproape.

Articolul anteriordesculți
Articolul următora doua vară
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
Abonează-te
Notificare pentru
guest

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

18 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Dyamisi
Dyamisi
3 iunie 2015 09:53

Ma bucur atat de mult pentru tine ca esti fericita!sa ai doar zile senine pe care sa le incepi cu cafeaua in doi!

iolanda
iolanda
3 iunie 2015 10:29

Ah…Iasul meu, prin ochii tai… e ca si cand m-am indragostit din nou. orasul asta e sub nasul meu in fiecare clipa. totusi acum, prin tine , il iubesc mai mult. (deodata). te citesc (savurand) de mai bine de-un an, dar sambata ai devenit vie pentru mine. a fost ca la spectacolele de teatru: desi stii actorii din reviste, radio sau televizor, cand sunt in fata ta pe scena, brusc, devin vii. ca si cand pana atunci erau din alta lumea. care nu era a ta. dar care asa ai fi vruuuuut……………. Iti multumesc. pentru naturalete. pentru firesc. pentru cuvinte.… Citește mai mult

ela
ela
3 iunie 2015 13:58

eu nu am reusit sa imi revin nici acum cat de tanara pari, esti doar o copilita, mai frumoasa decat in poze si cu un aer atat de pur, de natural. mi-esti tare draga!

Bookish
3 iunie 2015 15:12

Iasiul are un farmec aparte! Si mie mi-a placut la nebunie in liceu cand l-am vizitat şi mi-ar plăcea să revin.

tania
tania
3 iunie 2015 19:20

Sunt fericita pentru tine!

cat
cat
4 iunie 2015 16:48

Am plins de ciuda ca n-am putut ajunge sa te vad; am stat acasa, teapana, pe un scaun la ora cand tu erai la Librarium. Nu cred ca voi mai avea vreodata sansa sa te vad in carne, oase si zambete.
Asta e. Cand Divinul nu vrea, nu se intampla.
(motivul lipsei mele de acolo, dintre oamenii Iasului care te iubesc este ca mi s-au imbolnavit fetele, una imediat dupa cealalta si le-am vegheat, zi si noapte, timp de vreo 2 saptamini in total – inainte si dupa prezenta ta la Iasi).
Te imbratisez virtual

LorinCoryllus
LorinCoryllus
7 iunie 2015 15:26

Am vrut să vin la piesa de teatru. Dar m-a sabotat Ministerul de Finanțe. Cred că vreau și eu să fiu bogat 😀

LorinCoryllus
LorinCoryllus
7 iunie 2015 15:28

Auzi, da’ di ce ai dăcât tu poză, aci la tine-acasă, casă zic așa? 😀

LorinCoryllus
LorinCoryllus
7 iunie 2015 15:33

Adică, mă gândesc că arăt, totuși, un pic mai bine decât thumbnail-ul ăsta gri.

Mona
13 iunie 2015 01:21

ti-e tare frumoasa fericirea! 🙂 iti sade bine 🙂