La noi acasă, Ignatul ținea 3 zile, exact atît cîți porci se tăiau pe bucata de beton de lîngă gardul din spatele curții. Tata îi tăia, căci măcelaritul era doar unul din multele lui skill-uri care îi aduseseră porecla „Mînuță de aur”. Te trezeai dimineața în guițat disperat și isteric de porc înjunghiat și apoi imediat aerul se umplea de un damf de păr pîrlit. Ieșeai în zapadă buimacă, în papuci de casă și în spatele curții, porcul se perpelea în foc înalt de paie. Crima se produsese deja – sîngele maculase de jur împrejur albul zăpezii. Nu te revolta actul ucigaș, crescuseși cu el. În curte erau sacrificate an de an, mulțime de animale. Porci, iepuri, găini, cocoși, gâște, curci. Mumă-ta mare se ocupa cu masacrul găinilor. Cu o mână ținea înaripata, îi lăsa gîtul pe tăietorul de lemn unde se crăpau și lemnele, iar cu cealaltă îi reteza gâtul cu toporul, hârști. Te uitai fascinată și îngrozită cum trupul decapitat continua să se zvîrcolească și te întrebai dacă tu ai continua să umbli dacă cineva ți-ar lua capul.
Lângă porcul ucis, tata ațîța focul cu furca de paie, tata-mare umbla cu niște păhărele de un deți de țuică prin ger, iar femeile se zdrobeau în bucătăria de vară. Cînd terminau de pîrlit porcul, tata și tata-mare curățau șoriciul. Îl spălau și îl rădeau cu cuțite mari iar în urmă rămînea pielea godacului curată și plină de bășici. Tăiau cu satisfacție urechile pîrlite și își treceau șoriciul de la unul la altul, după ce îl sărau bine, icnind de plăcere. Cînd dădeau să-l despice, fugeai la căldură în casă, unde rămîneai pînă se termina eviscerarea. Toată ziua, cînd se deschidea ușa bucătăriei de vară, aburi grei să vălătuceau afară, îmbibați de miasme grele de grăsime. Nu-ți plăcea operațiunea asta care dura 3 zile lungi și grețoase, nu-ți plăceau cîrnații, caltaboșii, jumerile sau toba, mirosul de mațe curățate în covata de lemn sau în vailing, afară la crepul de ciment înghețat, exalațiile unturii fierte, erai mică și proastă și nu știai că vremurile alea vor trece și nu se vor mai întoarce niciodată să te calce pe nervi. Că tata-mare va muri curînd, într-o zi aproape de Ignat, că tata va paraliza. Să fi știut, poate nu te-ai fi bucurat că nu o să mai vezi niciodată lama cuțitului proaspăt ascuțit oțelindu-și strălucirea în dimineața geroasă de iarnă. În diminețile alea cînd te sculai în guițat de porc înjunghiat, oftînd de ciudă, ți-era limpede că nimic nu o să se schimbe niciodată, că fiecare Ignat va rula identic, cu tata-mare cu țuica prin ger și porcul sîngerînd în zăpadă, cu tata tăind hălci de carne, cu mama pregătind cîrnații și pomana porcului și tu, ținîndu-te cît mai departe, să nu cumva să te ajungă mirosurile și să te îngrețoșeze sau nervii tatei.
Cîteodată tac-tu te obliga să stai acolo, în camera mică, între mațe și untură fiartă. Îți venea să borăști dar îți era frică, așa că stăteai și îndurai. Pe fața ți se citea dezgustul și din când în când tac-tu ți-l ștergea de pe față cu câte o palmă bine plasată. Uneori, astrele se aliniau și te răzbunau, ca atunci când, în timp ce era despicat pe burtă iar cuțitul i-a apăsat vezica, porcul mort și răscrăcărat s-a pișat pe tac-tu. Lung, cu jet înalt. Sigur că ți-ai luat-o că ai rîs, dar cine își mai amintește asta?
(acest text face parte din volumul , editura Herg Benet)
Dumnezeule mare? Am copilarit impreuna? Amnezia m-a atacat? Jur ca am fost in aceeasi bucatarie de vara!!!!!!!! Deja vu!!!!!
🙂 sor-mea?
Mi-ai adus aminte de copilarie.
Multumesc 🙂
sper ca fain. 🙂
Mi am adus aminte de exact aceleasi lucruri care le traiam si eu, numai ca la mine bunicii transau amandoi porcii , ca tata era beat vesnic si nu era capabil sa faca ceva, iar bunică mea, dracuia din toti bojogii ca nu cumva sa „intre in muschi” ala batranu’ , dupa ce si facuse curaj cu niște țuică :)))
Mie-mi placeau copitele alea negre mirosind a pârlit. Le faceam vafe pentru inghetata alba cu rosu pe care o adunam cu o ligura veche din zapada unde fusese injunghiat Ghita. Nici acum nu-mi explic placerea cu care ma jucam in sangele ala inghetat, iar în restul zilelor mă apuca invariabil răul la orice strop.
ouch. inghetata si vafe? :)) tare!
Cat de mult seamana povestea ta cu „ritualul” facut acasa la bunicii mei. Toata neamurile venite la ajutor, cei mari rosii in obraji de la frig si alte licori din sticle cu dop din cocean de cucuruz. 🙂 Si acum dupa mai bine de 14 ani cand vad imaginile cu bunicul meu cotrobaind la un butoi din camara, mi se umezesc ochii. Iar cadrele in care taia cu ata mamaliga aburinda sunt momentele mele Kodak. Multumesc pentru povestea ta, Petronela!
cu drag!
Citesc de 2 zile de cand te-am descoperit cu infrigurare…am si eu doua „bigudiuri”(ca bine le zici) iar cea mare a avut o vreme cand scria in stilul tau…Sfanta nostalgie!…Acum, la 34 de ani, mai scrie din cand in cand dar mai putin poetic: este avocat si departe de casa. Scrii minunat si m-ai cucerit definitiv. Felicitari!
Mulţumesc din inimă. O să scrie cînd o să fie momentul, o să vezi. Sau poate scrie şi nu spune, cum am făcut eu..
Wow Petronela,
grozava descriere. Am simtit in nari (sau cap) mirosul de par parlit ca si pe cel de untura fiarta si carnati si ‘pomana porcului’. Pentru cateva minute am retrait un episod din copilarie. Multumesc mult!
Te-am descoperit de 3 zile doar, da’ tare bine-mi pare. O sa vin sa te mai vad pe aici.
Citesc retro si ma bucur de fiecare postare.
xox
Imi amintec si eu diminetile in care ma trezeam in guitatul disperat al porcului . Mi-o amintesc pe bunica chircita intr-un colt , cu mainile peste urechi si cu lacrimile curgandu-i pe fata . Plangea dupa porcul pe care il ingrijise cu drag un an de zile dar isi revenea imediat si iesea afara sa dea ordine cand era vorba de macelarit si de subtiat soriciul . Vad si acum barbatii din jurul porcului cum plimbau sticla de tuica de la unul la altul , aud vocile lor puternice , ma vad pe mine mica si mi-e dor ! Mi-e… Citește mai mult
mulţumesc mult!
Am ras si am plâns in acelasi timp…trebuie sa-mi cumpar cartea…neaparat!
aceasta este prima ta postare, pe care abia am reusit s-o termin. mi se facea ba pielea de gaina, ba greata si eram nevoita sa ma opresc, iar apoi sa ma oblig sa continui. dezgustatoare imagini, oribile… bietele animale….