violenţă

de ce nu mă uit la game of thrones

Io nu văzusem niciun episod din Game of Thrones, exact ca în meme-ul ăsta de circulă pe net. Că nu m-a atras niciodată prea tare genul. Dar am devenit curioasă, de cînd cu isteria asta. Așa că văzui două, alea în care muri Ion Omăt și unul în care era spînzurată o fetiță sub ochii părinților, în detalii oripilante, și mă lămurii. Nu s-a schimbat nimic, înainte omul se ducea să stea în tribune să vadă violență și sînge și moarte de dragul entertaimentului, acum se uită la serialul ăsta. Dați-i pîine și circ. Circul să fie neapărat cu multă violență, să uite ce viață de vierme duce, de fapt. M-am gîndit la istoricul gustului omului pentru sînge. Undeva în anii 300 ÎH, stăpînii Romei aruncau în arene primii gladiatori și luau ființă cele mai violente, crude și sîngeroase jocuri din lume, care au consumat, vreme de peste șase secole, oameni și animale laolaltă într-un masacru de proporțiile unor genocide, în scopul de a satisface pofta bolnavă a spectatorilor excitați de mirosul valurilor de sînge care inundau arenele și de puterea morbidă de a decide asupra vieții cuiva. Dintr-o anume perspectivă, nu s-a schimbat mare lucru. Există încă locuri în lume unde este legal să [...]

despre lipsa firescului

  În ultima vreme am fost martora unor discuții, polemici sau certuri aprinse, atît offline cît și online, pe cîteva teme  extra-fierbinți apărute pe tapetul public, fumatul în spațiile publice și bătutul/crescutul copiilor la români și norvegieni fiind doar două dintre ele. Și la fiecare dintre aceste discuții, mi-a sărit mereu în ochi că ceea ce ne lipsește ca argument, aproape întotdeauna, este firescul. Acel firesc care vine cu echilibru și rațiune. Și nu mă pot opri să observ cît de sterile devin toate discuțiile, cît de inutil agresive, cînd singurul lucru pe care îl avem de făcut e să ne întoarcem la firesc, la natural. La ce a lăsat Dumnezeu, natura sau cum vreți să spuneți datului primordial. Fiindcă, dincolo de felul în care a evoluat umanitatea, de beneficiile și ororile civilizației și tehnologiei, nevoile de bază sunt aceleași, la fel și mecanismele de funcționare, oricît ne-am străduit noi să le alterăm sau rafinăm. Și în 2016 trebuie să ne hrănim, să ne odihnim, să avem adăpost, la fel ca cum avea nevoie omul de Cro-Magnon, diferența stă doar în cum facem asta, ce alternative ne-am creat ca să satisfacem aceste nevoi. Nu mai stăm în peșteri ci în [...]

De | 2017-08-14T14:49:04+00:00 28 ianuarie, 2016|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |30 Comentarii

sindromul stockholm (I)

Ce am de zis despre violența asupra copiilor am zis deja în efectul pervers, în poemul ăsta, cu nume suedez.   sindromul stockholm (I) din copilărie am foarte puţine amintiri din copilăria timpurie, aproape deloc: (a început, din ce spune bunica, înainte să fi împlinit trei ani) cîteva amintiri suprapuse, vizuale scene alb-negru, filmate pe VHS calitate foarte slabă, cu dropuri antebraţul puternic, mîna grea de muncitor, aspră, crăpată lovindu-mă peste cap, cu putere ocările, insultele apoi iar mîna lovind eu sunt micuţă şi smeadă cu ochi mari şi negri scăpărînd de lacrimi și ură mucii curgînd, de la plîns, gura cu colţuri atîrnînd am în cap o căciuliţă croşetată de aţă albă şi ştrampi albi croşetaţi şi ei ne țin bine părinții îmbrăcate frumos și curate mereu sunt doar cîteva scene clare: e seara aia de iarnă, cînd taie porcul în cămara din spatele curţii mirosul greu de măruntaie şi grăsime se repede cu pumnii asupra mea, urlă nu-ţi place mirosul, ai greţuri, las' că îţi dau eu greţuri ies la poartă și stau atîrnată de clanță tremurînd mama nu spune, niciodată, nimic e după-amiaza aia cînd mă loveşte atît de tare încît dau cu capul de frigider oglinda [...]

De | 2017-10-18T08:55:25+00:00 14 ianuarie, 2016|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , , |1 comentariu

ce mă întristează azi

Că există oameni ca fata asta, Natasha, care şi-a făcut un blog cu texte furate de la cine a apucat, printre care şi de la mine, (nu voi pune link, nu merită, şi aşa i-am făcut ieri trafic nejustificat) iar atunci cînd i-am trimis un comentariu, a găsit de cuviinţă să îmi dea o replică care m-a blocat. Textele furate şi dovedite, ale mele şi bucăţi din cărţile Cristinei Nemerovschi, au fost apoi şterse, dar au rămas alandala bucăţi însuşite de la Paler, Bruckner şi chiar... ei bine, blogul lui Otravă. La o simplă căutare pe google al vreunui text de la ea, găseşti autorul de drept.  La început mi-am spus că e o naivă, că poate nu ştie ce face, însă replica ei a fost de un tupeu care m-a lăsat mută. Citez exact: "Plagiat pro sau contra ? Mie imi e indiferent. Internetul e la mana fiecaruia si fiacare poate sa se documenteze, sa copieze si sa scrie ce vrea inspirat de la altul. La fel ca un lant trofic. Fiecare ia si da mai departe idei. De ce oamenii sunt contra ? Pentru ca se cred zei. Ca tot ce scriu ei si ce fac ei e unic [...]

De | 2017-08-16T13:45:37+00:00 20 martie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |78 Comentarii