vindecare

despre iubirea cea vindecătoare

Am primit azi acest mesaj, după ce a fost publicat pe Pagina de psihologie un articol cu răspunsurile a trei cupluri, printre care ne aflam și noi, eu și soțul meu, la niște întrebări legate de iubire, puse de psihologul Gaspar Gyorgy. Articolul îți găsiți aici, dacă sunteți curioși. Și mi-am dat seama că necesită un răspuns mai amplu, așa că m-am așternut pe scris. Iată la ce făcea referire mesajul primit:  "Modelul vostru de cuplu este? Petronela: Aș fi tentată să zic cuplul Yalom, dar mi-e teamă că aș greși. E greu, cînd ai atîta terapie în spate, să mai ai modele de cupluri. Modelul meu ideal este acela al unui cuplu conștient, aflat într-o relație imperfectă, dar vindecătoare. Cumva, îmi place să cred că noi suntem așa. George: Modelul meu de cuplu este al nostru. Cu greutăți, cu lupte, cu adevăruri dure, dar și cu tandrețuri, îmbrățișări și sex nebun sau mai puțin nebun. Modelul ei de cuplu este cel al lui Yalom și al soției lui. Cred."   Poate dragostea vindeca răni și cicatrici ale trecutului? Credința mea este că da, însă nu oricum. Dragostea nu este, în sine, din punctul meu de vedere, panaceu și nu [...]

De | 2018-03-01T12:50:28+00:00 1 martie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |9 Comentarii

cu mama, la terapie

Într-o perioadă în care lumea fierbe – și fierbe deja de ceva vreme – și se uită doar înspre ceea ce greșesc alții,  eu aleg să mă uit și mai adînc în mine și să văd unde anume greșesc eu, fiindcă cred cu tărie că nu poți schimba nimic în jur dacă tu nu știi cine ești, cine nu îți place că ești, dacă mereu cauți soluții în afara ta și tot acolo găsești și justificările. Și nu mă refer la proteste, la care particip și eu dintotdeauna, ci la un anume mod furios pe care îmi pare că îl detectez peste tot; oamenii defulează încontinuu, tot mai agresiv, parcă. Și nu e de mirare, suntem o națiune de refulați și reprimați, în multe aspecte ale vieților noastre. Am citit chiar azi un articol pe un site al unui terapeut despre copilul interior, se voia un exemplu personal grăitor, însă singura senzație pe care mi-a lăsat-o a fost că nu spune mai nimic, că se protejează cu măști mari, impenetrabile și că nu mă poate ajuta cu nimic o pseudo-experiență camuflată. Pentru că mai nimeni, nici măcar ăla care se presupune că știe cu ce se mănîncă, nu vine să [...]

De | 2017-10-11T23:37:58+00:00 9 februarie, 2017|Categorii: bucăți din mine, Slider|Etichete: , , |42 Comentarii