vacanţă

sișilia

Cu juma’ de oră înainte să plecăm spre aeroport, încă munceam. Tu chiar crezi că peste cîteva ore vom fi în Sicilia, în vacanță?, am întrebat, neîncrezătoare. Nedormiți, epuizați de luni întregi de tras de noi, ne prăbușeam cîteva ore mai tîrziu în avion. În Catania era noapte deja cînd am aterizat și un vînt suspect de cald. Nu avuseserăm timp să studiem mare lucru despre locul unde aveam să ne petrecem vacanța / luna de miere întîrziată, cadou făcut nouă atunci cînd deja simțeam că voi muri dacă nu luăm o pauză de la ritmul infernal al zilelor și problemelor de tot felul. Acum eram liniștită: livrasem totul pentru job, copilul era acasă din spital, tata, la fel, aveam 10 zile în față cu care să facem ce vrem noi. Inițial, destinația fusese San Vito lo Capo, însă am cam încurcat aeroportul, neavînd timp de research, așa că întîmplarea ne-a mînat către Siracusa, Ortigia, care părea cea mai aproape destinație mișto față de locul unde aterizaserăm. Nu aveam decît două nopți rezervate, pentru restul aveam timp să ne hotărîm. Am închiriat o mașină minusculă de la aeroport – așa cum erau toate acolo, de altfel, și am luat-o spre [...]

De |2018-10-13T19:11:34+00:003 noiembrie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |3 Comentarii

8 octombrie 2015

De cînd am ajuns în Cipru, plouă în fiecare zi. Ploi intempestive, calde, de vară, care vin peste orele fierbinți ale amiezii. Nu am fugit de ele în nicio zi. Ieri, singură pe o plajă mică, aproape de casă, am intrat în apă abia cînd a început să plouă. Apa e nefiresc de caldă, iar sub șfichiuitul ploii devine călîie. Am înotat de-a lungul coastei, m-am ascuns și înfășurat în Mediterana ca într-o plapumă lichidă. Deasupra zburau, foarte aproape, avioane. Azi, ploaia de după-amiază, torențială pe alocuri, m-a prins în Larnaka. Am lăsat lucrurile sub o umbrelă și am intrat iar să înot. Am stat în apă îndelung. Cred că am plîns puțin, insesizabil. Oricum ploua prea tare și nu mai era nimeni pe plajă, ca să observe cineva. Cînd am ieșit, am pornit-o pe străzi, prin ploaie. Oamenii alergau, grăbiți, se ascundeau de stropi, eu mergeam liniștită, cu apa șiroind în păr, cu hainele ude, privind marea. M-am așezat pe o terasă, am mîncat un halloumi și am citit puțin. Cît am stat, parcă se mai liniștise ploaia. A reînceput, tare, cînd am ieșit iar pe străzile înguste, pline de magazine de suveniruri, de taverne mici. În picioare aveam [...]

De |2018-10-13T21:03:53+00:009 octombrie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |0 Comentarii

valizele

Urăsc să fac bagaje. Urăsc, urăsc, urăsc! Pe cît de tare îmi place să plec, pe atît de puțin să fac bagaje. Aș face orice numai să nu mă apuc de ele. De exemplu, acum scriu în loc să mă adun și să pun mîna și să împachetez. De ce nu există firme specializate în bagaje? Suni, le dai destinația, măsurile, genul și ei vin la ușă cu bagajul taman pregătit pentru temperatura și geografia locului spre care te îndrepți. Am scăpa și noi, ăștia care nu suportăm chestia asta, mult mai simplu. Sau măcar o aplicație pe telefon. (Deși asta poate că există, eu habar nu am cum se folosesc aplicațiile, dar pe asta aș învăța-o, jur!) Setezi destinația și aplicația îți dă lista cu cele trebuincioase. Și apoi, dacă tot nu te-a dus capul, îți spune: ai pus costumul de baie, tuto? Încărcătorul la telefon este? Ai printat biletul de avion? Văd că ai uitat să pui șosetele! Și tot așa, pînă reușești să faci bagajul ăla, cu chiu, cu vai. Ah, stai, aplicația asta chiar există și unii abuzează de ea, se cheamă soț/soție. Eu niciodată nu sunt în stare să fac bagajul cu cele trebuincioase. Am [...]

De |2017-08-14T15:56:47+00:005 octombrie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |7 Comentarii

cîntec pentru o altfel de vară

Se stinge vara, ușurel. Ultimele două nopți m-am culcat, iar, afară pe terasă, în țîrîit lichid de greier, sub stele și o lună umflată ca o veste rea. Și a fost cald peste noapte, cald ca de miez de iulie, aproape că nu am avut nevoie să mă acopăr, dar dimineața, cînd zorile se crăpau rozaliu peste munte, cerul era blurat și soarele prea blînd ca să mai ardă. Tomnatec. Am ascultat sunetele nopții cum se dau mai încet, de la oră la oră, cum obosesc și adorm păsările în pădure și greierii în iarba uscată de sfîrșit de august, iarba cu miros de copt pe care am respirat-o și zilele astea afară, iarba asta care numai acum miroase așa, prevestitor. A fost o vară umblată, cu mult dormit în cort sau sub cerul liber, pe dealuri sau la mare, o vară în natură așa cum am visat dintodeauna că ar putea fi dar nu a fost, din care mi-au rămas șiraguri de imagini verzi și albastre și locuri și oameni pentru oamenar. O vară în care am cîștigat și am pierdut, am învins și am fost învinsă dar mai ales o vară în care am învățat cît pentru trei [...]

De |2017-08-14T16:00:39+00:0031 august, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |13 Comentarii

umbletul

Azi voi fi pe drum iarăși. De data asta pînă la Gărîna, iar cînd se va termina festivalul de jazz, la Timișoara și la Socolari, unde am privilegiul să fiu invitată să îmi lansez cartea, alături de Ana, de minunata Elisabeth Ochsenfeld. Mă gîndeam că anul ăsta am străbătut țara asta în lung și lat, am umblat fără răgaz, ah, și ce tare mi-a mai plăcut. De fapt, asta e una dintre părțile cele mai frumoase ale vieții mele de acum: umbletul. După o vreme, nicio distanță nu mai pare mare, te urci în mașină și pleci și ajungi și asta e tot. Nu te mai sperie că orașul în care trebuie să ajungi e la capătul celălalt al țării. Totul e să pornești înspre acolo. În continuare nu îmi place să fac și să desfac bagaje. Am promis că o să ajung să îmi placă dacă o să mă plimb îndeajuns, poate nu e încă vremea și mă așteaptă și mai multe drumuri și mai îndepărtate. Căci, Doamne, ce îmi mai place să plec. Ce voluptăți nebănuite găsesc în a ajunge într-un loc unde nu am mai fost - așa cum e acum, la Gărîna, sau într-unul unde am [...]

De |2018-10-13T21:38:46+00:008 iulie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |12 Comentarii

30 aprilie 2015

Și s-a terminat. Scriu asta dintr-o cameră de hotel de unde se vede marea. Am stat în multe camere de hotel în ultima lună, dar asta e diferită. La fel cum va și următoarea, către care plec imediat, în pustiu. Aveam nevoie de asta, de un mic respiro înainte să mă întorc la cealaltă muncă, m-am obosit înfiorător. Dar mi-a plăcut, ah, ce mi-a mai plăcut. În ultima zi, după o săptămînă în care am uitat să respir și nu am avut timp nici măcar să îmi cumpăr o periuță de dinți, căci pe a mea o uitasem, a trebuit să mă mulțumesc cu una de unică folosință de la hotel, ei bine, în ultima zi, pe care o așteptasem să vină și numărasem orele, căci cădeam din picioare, în timp ce lăsam echipa americană pe bac să plece mai departe și noi ne îndepărtam de mal, am remarcat uimită că aproape îmi dau lacrimile. Și că îmi pare tare rău că s-a terminat. Și, pentru cîteva secunde, m-am întrebat eu ce fac acum, fără agitație și muncă și drum și senzația aia că toți suntem o familie, o echipă care funcționează precum degetele aceleiași mîini. Păi te duci cîteva [...]

De |2018-10-13T22:04:43+00:0030 aprilie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |5 Comentarii