timp

timpul meu personal

(jurnal, aprilie 2010) timpul e o percepţie personală, băi. ştiu că e truism, mă doare-n adidasul drept că e truism. e aşa de truism că nimeni nu se mai gândeşte la sensul lui. nu e nimic, m-am gîndit io azi. în timp ce alergam. ştii cum alerg? ţi-am mai zis, de parcă aş avea o destinaţie, iar destinaţia aia ai fi tu. alerg de nebună, cu gluga trasă pe cap, printre copacii înmuguriţi, în ciripit de mierlă. şi trag pe nas aerul ăla mişto de pămînt reavăn şi flori de corcoduş albe şi pe urechi, până în cortex, sunetul de mierlă şi de vînt primaveril uşor nervos, dar nu mult, numai cît să îmi înfioare puful de pe gît. alerg şi gîndurile aleargă şi ele. azi, par egzamplî, m-a alergat gîndul ăsta: am 33 de ani imediat. şi mă simt de 17 şi 60. în acelaşi timp. mă simt la ambele capete ale vârstei, deodată. fiindcă am trăit în ăştia treijtrei de ani mai mult decît orice om de 60. mă simt obosită şi copleşită. şi bătrînă, cumva, la finalul a minimum două vieţi gata trăite. şi în acelaşi timp mă simt la începutul unei vieţi. gata să o iau [...]

De |2017-08-16T16:05:56+00:0025 februarie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |6 Comentarii

nu vreau nimic

nu vreau nimic de la oameni. m-am prea obişnuit să dau fără să cer. dacă mă întrebi ce vrei de la mine? nu o să ştiu ce să îţi răspund. întrebarea mă uimeşte. nu vreau nimic. vreau să mă laşi să îţi dăruiesc eu. să mă laşi să te iert. să te ajut, dacă pot. nu vreau parfumuri scumpe de ziua mea. întotdeauna mi le-am cumpărat singură. nu vreau să mergem la mall să îmi iei haine frumoase. bijuterii şi încălţări de designer. aş simţi că pe mine mă cumperi şi eu nu sunt de vînzare. nu vreau să îmi dai mie timpul tău. îţi dau eu din al meu, dar numai cît îţi trebuie, nu mai mult. nu vreau să îţi căpuşez existenţa şi nici să mă mut cu periuţa de dinţi în viaţa ta. nu vreau să îmi creşti copiii şi să le cumperi tampoane şi mărgele. nu vreau să îmi aduci salariul acasă şi nici să îmi explici ce faci cu banii tăi. nu vreau să renunţi la ieşirile cu băieţii sau la fotbal ca să stai cu mine. nu o să vin peste tine în crîşme ca să te chem acasă. bine, vreau să mă iubeşti. [...]

De |2017-08-16T16:20:49+00:0016 octombrie, 2013|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |63 Comentarii

timp

Transpiram sub prosoape 5 femei în sauna aia. Eu, cea mai în etate -restul abia dacă împliniseră cu 10 ani mai puţin. Stăteam aşa, la zeci de grade şi sporovăiam cum fac muierile cînd se adună în locuri întunecoase şi fierbinţi. Aflaseră mai înainte ce vîrstă am şi se minunaseră – la fel cum mă entuziasmam eu, cu 12 ani în urmă, cînd 35 de ani mi se părea o vîrstă foarte înaintată, căreia îi potriveam în cap o figură de doamnă permanentată şi cu sprîncene foarte pensate şi cunoşteam o colegă care arăta tînără şi proaspătă deşi avea 33 şi povesteam tuturor cît de tare e să fii atît de bătrînă şi să arăţi aşa de mişto. Sigur că voiau să ştie ce fac – în afară de sport. Şi le povesteam despre cam ce mănînc eu zilnic şi se minunau şi mai tare, cum adică ai timp să îţi prepari mîncare şi smoothiuri dimineaţa şi ai copii şi job şi vii şi la mişcare, că noi nu avem timp. Au douăjşiceva de ani, zero copii şi nu au timp. Am alergie la sintagma asta. Îmi ies bube la gură dacă o mai aud. Zilnic vorbesc cu oameni care [...]

De |2017-08-16T15:59:14+00:0024 aprilie, 2013|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |9 Comentarii