timp

celălalt timp

    e timp e timp berechet timp să frînezi înainte de zebră timp să albești timp să mai faci încă o școală și încă o școală și măcar un doctorat timp pentru plimbarea de seară pentru somnul de frumusețe pentru zacusca și gemul de iarnă pentru încă două poeme și două singurătăți cel puțin   e timp berechet să sărăcești sau să strîngi bani în conturi bancare cu care să plătești facturi și să îți iei cărți și bilete de avion compulsiv să uiți de cîteva ori același om să te uiți pe tine să te uiți în tine să te cauți pe tine să te ierți pe tine sau să pretinzi că totul e bine, oh, da, totul e bine pînă la sfîrșit   e timp și să înțelegi că tot cu ce vei rămîne vreodată e clipa de-acum și blîndețea   și blîndețea   *acest text face parte din volumul Efectul pervers, în curs de apariția la editura Herg Benet  

De |2017-08-14T15:58:19+00:0022 septembrie, 2015|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , |23 Comentarii

38

  Cînd eram mai tînără, făceam bilanţuri înainte de ziua mea. Mai am şi azi texte (prin mailul unde doseam ce scriam) în care contabilizam pe minus tot ce îmi părea că ar fi trebuit să fac şi am pînă atunci. Am un text din 2007 unde scriam că nu am casă, maşină, bărbat, realizări măreţe. Aveam doar doi copii şi încăpăţînarea de nu mă lăsa înfrîntă. Puterea de a munci uluitor. Şi atît. Nici măcar pe mine nu mă aveam. Azi nu mai simt nevoia să fac bilanţuri. Acum contabilizez cine sunt, nu ce am şi ce am făcut, deşi am şi am făcut nu doar ce îmi lipsea atunci ci mult peste. Dar eu nu sunt cărţile mele, eu nu sunt casa mea, maşina mea, eu nu sunt copiii mei, nu sunt blogul meu. Nu sunt nici măcar imaginea pe care o proiectează cei care mă citesc şi îndrăgesc sau detestă. Eu sunt femeia pe care încă o descopăr şi pe care încerc să o îmbunătăţesc în fiecare zi. La 38 de ani, o mai spun o dată, sunt foarte aproape de cine îmi doream să fiu cînd aş fi crescut mare. Sunt eu, mă las, îmi dau [...]

De |2017-08-14T16:09:37+00:0018 mai, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |28 Comentarii

5 years after

Am găsit prin foldere postul ăsta din 2008 şi am rîs tare de mine. Pe vremea aia aveam un blog anonim şi primisem leapşa asta de la o gagică pe care o citeam. Mi-am dat seama că nu m-am schimbat prea mult. Doar că răspunsurile nu mai sunt valabile. Viaţa mea s-a schimbat. Azi aş răspunde altceva la cel puţin 3 dintre întrebări.   Dacă ai afla azi că mai ai de trăit exact 5 ani, ce ai face începând de mâine? Hm. M-aş bucura foarte tare. 5 ani sunt o grămadă de timp. Ar fi vestea bună că nu mor sigur 5 ani Peste 5 ani fetele mele ar fi mari, aşa că aş respira uşurată că timpul e atât de îngăduitor cu mine şi îmi permite să le cresc încă 5 ani. Asta fiindcă eu deja am trăit senzaţia că mor acum , după ce m-au îngropat nişte zăpezi. După ce treci prin asta, cam trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, deşi sună clişeic. Aşadar nu aş face nimic special faţă de ce fac acum. Să trăiesc cu bucuria că sunt vie. Dacă ai câştiga un milion de euro neimpozabil, ai continua să faci ce [...]

De |2017-08-14T17:29:19+00:0014 octombrie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |13 Comentarii

timpul

Se încălzeşte. Cuiva îi e dor de frig şi pleacă la schi. Altcuiva i-au rebegit oasele de la atâta ger şi pleacă într-o călătorie romantică în Filipine. Atcineva rămâne în urmă, visând. Se încălzeşte. Te gândeşti că mai e timp pentru toate. E a câta toamnă din viaţa ta? A multa. Traieşti convins că vor mai urma cel puţin tot pe atâtea.. Nici nu îţi trece prin cap că ar putea să nu fie aşa. În ultima vreme dead-lineurile, termenele, scadenţele mă fac să zâmbesc. Oamenii îşi dau, îngăduitori unii cu alţii, dar mai ales cu ei înşişi, termene. Peste 2 luni, peste 1 an, la vară, la toamnă, când ies la pensie. Peste tot în jurul meu, numai oameni ancoraţi în propria lor imortalitate. Inconştienţii care îşi calculează propriile dead-lineuri în funcţie de media speranţei de viaţă plus câţiva ani. Toţi au timp, e timp destul pentru toate. Se vinde la toate supermarketurile, frumos ambalat, la preţ de nimic, nu trebuie să ne facem griji că rămânem fără, oricând putem da o fugă sa luăm câţiva ani extra, să fie acolo, nu ştii niciodată la ce îţi trebuie. Chiar daca ziarele sunt pline de anunţuri mortuare, sunt toţi numai [...]

De |2017-08-14T18:18:21+00:0013 august, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |2 Comentarii