tatuaj

tatuaje

M-a izbit un chef nebun să-mi mai fac un tatuaj. Îmi plac tare tatuajele mișto, cu poveste. Îmi plac femeile tatuate, mi se par sexy. Și știu de ce m-a luat de cap așa tare acum. M-am tatuat mereu în momente importante ale vieții mele: cînd a murit tatăl fie-mii mari, aveam prefixul doi (și foarte un pic mai mult, vorba bigudiului mic). Apoi, în urmă cu trei ani, cînd am intrat într-o altă etapă a vieții mele și am simțit că spinul ăla din omoplat mă cam înțeapă, mi l-am transformat în copac înflorit și mi-am tatuat și încheietura mîinii drepte. Aș fi zis atunci că o să fiu singura moartă pe a cărei mînă va scrie alive, însă între timp am tot primit poze de la cititori care și l-au făcut și ei întocmai, așa că vom fi o mică mulțime de morți pe ale căror mîini va scrie: viu. Nu am făcut legătura între tatuaje și felul în care a cotit viața mea atunci. Era perioada în care am început să scriu asumat, perioada în care viața mi s-a schimbat definitiv, în care am intrat, finalmente, pe drumul pe care mi-l dorisem și la care visasem trei [...]

De | 2017-08-14T13:19:10+00:00 3 martie, 2017|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |10 Comentarii

doişpe, cinşpe, şaişpe

2011, iulie urcăm dealul ăla. a mia oară, probabil. e un deal mic, înflorit, cu o potecă şerpuită prin iarba înaltă. sus e o poieniţă mică cu un singur brad, bătrîn ca lumea. şi mai sunt mormintele. în ultimii ani am fost tot mai rar. ce să mai caut acolo? răspunsul nu e în trecut, they say. acum urcăm amîndouă. i-a curs dermatograful şi e ca o fotografie alb-negru. frumoasă şi tristă. întotdeauna am crezut că frumuseţea e deplină abia atunci cînd înglobează şi emană tristeţe. ea împlineşte peste 10 zile treişpe, el a murit de fix doişpe. în altă viaţă. cum urc aşa, mă podideşte un plîns prost, nestăpînit. dacă m-ar vedea şi m-ar întreba, nu aş şti să îi zic de ce plîng, aşa că îmi înăbuş, adînc, între pleură şi plămîn, suspinul. mă gîndesc la el, că trebuie că nu a rămas nici praful, acolo, dedesubt, sub pămîntul rău. altădată, demult, în cealaltă viaţă, cînd veneam de două ori pe zi la mormînt, împingînd bicicleta pe drumul lung şi greu, mă gîndeam cum se deteriorează. cum îl mănâncă viermii. cum se descărnează şi putrezeşte în întunericul lutos în timp ce noi continuăm să respirăm, să plîngem, să [...]

De | 2017-08-14T18:23:38+00:00 10 iulie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |18 Comentarii

listă a lui Crusoe pe 2013

La un moment dat, terapeuta mea, o femeie absolut extraordinară, mă punea să  întocmesc regulat liste ale lui Crusoe, ca să văd negru pe alb că dracul nu e aşa de al dracu' precum pare. ( În carte, după naufragiu, Robinson încropeşte o listă în care notează - sunt singur, însă am fost salvat, iată, toţi camarazii mei de pe vas au pierit, mă găsesc pe o insulă pustie, însă am hrană şi apă, nu am de niciunele, însă am topor, puşca şi, cel mai important, două mâini sănătoase. E un exerciţiu foarte bun, dacă vi se pare că viaţa voastră e nasolie, numai încercaţi-l şi veţi vedea că staţi mai bine decît credeţi.) În primul rând, nu am murit nici anul ăsta, niciun sfîrşit de lume nu a avut loc. Crecă 13 e un număr bun, totuşi, o să îl ţin minte deşi nu joc la loto. La capăt de an sunt iar singură, însă e pentru prima dată cînd asta nu vine la pachet cu frisoane şi tristeţi existenţiale. E o singurătate asumată, infinit mai bună decît o relaţie-colivie, relaţie-lasou, relaţie-capcană, în care celălalt te pîndeşte în loc să te iubească, te urmăreşte în loc să-ţi păşească alături, te refractă [...]

De | 2017-08-16T16:42:15+00:00 23 decembrie, 2013|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |31 Comentarii