ţară

cu copiii în stradă

Aseară am mărșăluit pe străzi alături de o familie cu doi copii mici, pe care părinții îi purtau în mănduci. Unul, bebeluș, celelălat suficient de mare încît să strige: hoții, hoții! Mai devreme, la prefectură, alți doi părinți de copii îi țineau pe umeri, iar cei mici scandau entuziasmați. Un prieten, poet, era și el cu copilul micuț tare, tot în port-bebe. Mai încolo, un grup de adolescenți cu skate-uri, iar pe unul scria: eu nu sunt golan, dar voi sunteți hoți! Copiii mei au participat, nu o dată, la proteste. Ieri, fie-mea m-a sunat de la Londra să o țin la curent cu ce se întîmplă în țară, cum merg protestele. În paralel, văd și aud peste tot opinii despre descreierații de părinți care își scot copiii în ger și îi pun în pericol la proteste, cum să scoți copilul în frig, cum să-l duci în stradă, păi ce, copilul ăla care strigă ce strigă părinții are minte să judece, nu cumva copiază doar ce fac părinții? Breaking news, people, copiii oricum cu asta se ocupă: copiază ce văd la părinți. Totul. Copilul vine pe lume tabula rasa, fără să știe nimic despre lume, fără convingeri proprii, fără preconcepții. [...]

De | 2017-10-11T23:39:48+00:00 3 februarie, 2017|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |7 Comentarii

homo homini lupus

Trec printr-o perioadă în care nu am chef să scriu. Sunt tulburată de ce se întîmplă în juru-mi şi aştept încordată să se termine campania electorală. Popii să se întoarcă la treaba lor de popi. Noi, fiecare, la ale noastre. Să se oprească tot circul ăsta. Să nu ne mai insultăm, jignim, certăm, între noi, pentru diferenţele de opinii. Pusesem un pariu cu mine. Au fost primele alegeri în epoca Facebook. Aş fi jurat că cei care stau şi combat online vor coborî şi în offline şi vor vota şi vor face o diferenţă. M-am înşelat. Mi-am cam pierdut speranţa. Da, mi-aş dori să nu iasă Ponta. Să avem un preşedinte de stat care să nu mintă, să nu fie un plagiator dovedit, un tupeist extraordinar, un răzgîndac cronic, un fariseu, un practicant fervent al tuturor metehnelor cu care ne-au învăţat nomenclaturiştii care s-au perindat la conducerea ţării ăsteia. Sunt consternată că după 25 de ani de la Revoluţie suntem în aceeaşi criză în care am fost în fiecare an de alegeri, că votăm împotrivă şi nu pentru, că sunt posibile şi înfloresc toate anomaliile, toate cancerele şi tumorele antidemocratice pe care le vedem zilnic la televizor. Nu vreau decît [...]

De | 2017-08-14T17:17:05+00:00 11 noiembrie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |34 Comentarii

Scrisoare către ţara mea

Îţi scriu cum i-aş scrie iubitului meu, căci relaţia cu ţara ta e o relaţie de iubire dar şi de alegere. Pentru că am ales până acum să rămîn cu tine, când alţii te-au părăsit şi au găsit alta mai bună. Şi mai cred că am ales să mă nasc aici şi nu în altă parte, pentru că noi două aveam un destin de dus împreună. Dar am ajuns într-un punct în care simt că relaţia noastră se destramă, ţara mea dragă. O aud cum horcăie, cum îşi dă duhul. Iar pe tine te detectez indiferentă, în timp ce eu lupt să o salvez. Lupt în stradă pentru tine, România mea, copiii mei luptă în stradă pentru tine, prietenii mei luptă în stradă pentru tine, iar tu te uiţi blazată la lupta noastră. Uneori, râzi de noi. Îmi spui, şi atunci când o faci capeţi vocea unor oameni din jurul meu, că locul meu, în particular şi al femeilor, în general, e la cratiţă. Că să fii în locul bărbatului meu, mi-ai arăta tu mie proteste. Că aşa educaţie le dau copiilor mei, care mi-au moştenit combinaţia cromozomială şi vor trăi într-o lume machistă. Păi, da. Aşa educaţie le dau fetelor [...]

De | 2017-08-16T16:20:26+00:00 17 octombrie, 2013|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |24 Comentarii