spitale

un an prea lung

De după 2010 încoace, mi se pare SF ce ani urmează. Totuși, sunt din generația care cînta: noi în anul 2000, cînd nu vom mai fi copii... În plus, cînd eram mică citeam cărți SF despre un viitor incert ce se întîmpla în prezentul de acum. Așa că senzația de ireal nu mă părăsește deloc, pe bune, chiar vine 2017? De fapt, nici nu contează ce vine. Important e să se termine ăsta cu bine, dacă se poate. Orice înseamnă bine în situația asta. Greu, urît, lung an a fost. Cu toate părțile lui frumoase și bune, urît, greu și lung an a fost. Cu muncă multă, dar mai ales boli și spitale nenumărate. Luni întregi de spitale și umilințe și operații și intervenții. Și la noi, toți am avut porția noastră, dar mai ales tata. Din martie, spitalele au făcut parte din viața noastră cotidiană. Din iulie, nu cred că am adunat o lună fără. Cu toate umilințele și frustrările aferente. L-am găsit pe tata legat de pat, am petrecut zile și nopți păzindu-l ca să nu fie legat din nou, ni s-a spus de mai multe ori că nu mai e nimic de făcut pentru el, apoi s-a [...]

De | 2017-10-11T23:46:29+00:00 19 decembrie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |6 Comentarii

toxiinfecţia de Moş Nic

Nu-s bine. Am fost şi mai rău. E a şasea zi de spitalizare. Am mîncat ceva la un restaurant în mare vogă din Braşov, pe numele-i ispirat Gaura Dulce. De fapt, el a mîncat, el şi-a comandat, eu doar am gustat, de poftă. După atîţia ani în care nu am mîncat carne, mi-a fost poftă de coaste de porc cu germeni. Ironic, nu? Asta duminică. A fost singura masă din ziua aia, eram cu prietenii şi musafirii de prin ţară. Ne-a fost rău. Lui mai tare, că mîncase mai mult. Toată noaptea a vomat şi alte alea. Norocul lui, zic medicii, a expulzat ce era rău. Mie mi-a fost moderat, nu am vomat. Bucăţelele cu germeni au stat şi au dospit încă o zi. Cînd au implodat, m-au ras de pe picioare. El a fost slăbit şi i-a fost rău, dar mai funcţional, vreme de trei zile. Pe mine m-a dărîmat. După 12 ore de vomă şi diaree, mi-am dat seama că e grav cînd nu am mai putut sta în picioare. Venise curierul, aveam de expediat nişte cărţi pentru un cititor şi nu am putut sta la masă să completeze formularul. O oră mai tîrziu am chemat ambulanţa. Cînd am ajuns [...]

De | 2017-08-14T17:11:52+00:00 8 decembrie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |23 Comentarii

bad modjo (the smell of hospitals in summer)

(iulie 2010) O lăsasem la ta-su de zece minute. Şi am primit telefonul. Vezi ca bigudiul mic a leşinat, am chemat ambulanţa. Dacă nu eşti mamă şi anxioasă nu poţi înţelege ce simţi când auzi asta. Am mers pe interzis. Cu 100 la oră prin oraş, într-un slalom disperat şi neputincios. Deja o urcau în ambulanţă. Era palidă şi se forţa să zîmbească. Doctorul – un prieten vechi, îmi spune că îl îngrijorează faptul că şi-a pierdut cunoştinţa şi că o ducem la urgenţe să facem nişte investigaţii. O sun pe doctoriţa noastră. O ţin în perfuzii. Vorbesc ceva, în limbajul dureros de cunoscut, despre epilepsie. Să facem un eeg să fim siguri, zic. Şi facem eeg-ul. Şi mergem la neuropsihiatru cu el, să ni-l citească. Mă priveşte lung şi îmi spune că uite, a ieşit un edem cerebral. Să facem şi o tomografie, să fim siguri. Şi mergem la tomograf. Bat la uşa neurochirurgului. Şi el prieten vechi. În cabinet cu el, încă unul, gras şi nesuferit, se joacă pe calculator exact ca în reclama aia. Vorbesc cu prietenul meu. Îmi zice, draga mea, colegul meu se ocupă de copii. Aştept. Ăla nu se oboseşte să ridice capul din joc. [...]

De | 2017-08-14T18:04:36+00:00 9 septembrie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |15 Comentarii