singurătate

turism

sunt o vilegiaturistă dependentă de vacanțe și mări de zece ani mă duc singură acolo unde alții își fac luna de miere   în suduri nu mă știe niciun suflet niciun ochi sunt o vilegiaturistă singură, necunoscută și bronzată mănînc halloumi și beau vin și fumez și uneori reușesc să trec neobservată   mă pricep de minune să fiu vilegiaturistă: cînd e soare, stau întinsă pe șezlonguri și citesc cînd plouă, mă plimb pe străzi șiroind dar e bine, înot în apa caldă și nimeni nu-și dă seama că plîng   * poemul face parte din volumul efectul pervers, apărut în noiembrie 2015 la editura Herg Benet. (cartea, cu reducere, aici)

De | 2017-08-14T14:37:37+00:00 30 iulie, 2016|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , |0 Comentarii

the day before you came

trebuie că am plecat de acasă în jur de ora zece, întîrziată și grăbită, ca de obicei. sigur, am dat drumul la muzică și am ascultat ceva, poate placebo, tare, ca în fiecare dimineață. am același playlist de ani întregi – cîteva sute de piese pe care le știu pe de rost, pe un memory-stick. fără dubiu, ploua în ziua aia, iar eu musai că încă tușeam. tare tușeam. trebuie că m-am apucat de lucru, la agenție, după cel puțin o cafea și poate o felie de pîine prăjită cu unt destinată altcuiva. trebuie că și în ziua aia am stat în ședințe, discuții, flipcharturi. la prînz, am comandat ceva și am mîncat în fața laptopului, cu un ochi în facebook. am răspuns la mesaje. peste cîteva zile lansam la tîrg o carte despre singurătate, așa că i-am făcut eveniment. nu am observat nici atunci că afișul era greșit, abia a doua zi și fără să îmi treacă prin cap cum îmi va schimba asta viața. sigur am rîs cu dada, ca în toate celelalte zile. în ziua de dinainte să apari. trebuie că nu am mîncat nimic la cină, poate doar un măr, în timp ce am continuat să lucrăm. în nicio [...]

De | 2017-10-12T00:25:18+00:00 5 mai, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |5 Comentarii

poezia trecînd

  Angela Marinescu trece pe trotuar (știu sigur că e ea deși n-am întîlnit-o niciodată) se oprește în fața unei simigerii.  Privește vitrina, nu cumpără nimic, trece mai departe. Pe cap are o șapcă neagră, iar dedesubt, un șal mov care-i atîrnă fermecător pe sub șapcă, pe umeri și pe spate eu stau în mașină și o privesc. Îi privesc cearcănele de sub ochi, căutătura pierdută, tristă, fusta dantelată ce se ițește pe sub palton atunci cînd pășește. Angela Marinescu trece pe trotuar își face loc printre oameni, bolnavă și tristă nimeni nu o privește, nimeni nu știe cine e. Nu îi zîmbește nimeni, nu îi cere nimeni vreun autograf. Ea trece, tot trece, eu o privesc îndelung aerul din jurul ei se face galben iar mersul ei abătut și solitar printre oameni indiferenți la poezie e  poezie        

De | 2017-08-14T14:46:57+00:00 8 martie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |0 Comentarii

3 septembrie 2015

E cald. Prea cald. Sufocant. Azi-noapte, venind spre casă, bordul mașinii arăta 29 de grade. Brașov, 2 septembrie, 29 de grade noaptea. This world is mad. Pe terasă bătea puțin vîntul, mai risipea aerul înăbușitor. Am scris puțin la roman. În ultima vreme fac asta zilnic, mi-e clar că nu pot scrie cartea asta decît așa cum sunt acum, în starea asta. Dacă ar fi să aleg între a-mi fi bine și imposibil să o termin sau rău ca să o dau gata, probabil că aș alege conștient a doua variantă. This woman is mad. Tot așa cum în ultima vreme par să beau - moderat, dar totuși zilnic, alcool. M-am surprins bînd șampanie la prînz, în loc de prînz, sau după-amiaza, în loc de cină. Asta cînd am avut cu cine. Cidru beau on regular bases, la fel și vin. Singură. Apoi va veni frigul. 12 grade săptămîna viitoare și asta mă deprimă și mai grav. Tot déjà vu-ul / déjà connu –ul fiecărei toamne însingurate, cu zilele vineții, ploioase, cu serile în fața unei cărți sau laptopului, cu nopțile cu picioare reci și goale. Aproape ca o alegere (in)conștientă. Curînd de tot nu o să mai pot dormi [...]

De | 2017-08-14T15:59:08+00:00 4 septembrie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |32 Comentarii