sex

sfîrșitul nopții (fantezia pentru tastatură în alt minor, la patru mîini)

  - Nu îmi ajunge nimic din ce am ca să te simt, să îți simt căldura, textura, mirosul pielii, să te iau cu mine, să mi te impregnez, iubito... Ei îi scapă un suspin. El continuă să o mîngîie, încet, minuțios. Zace moale, cu chipul destins, de după sex. Ochii închiși, cu genele ca niște umbre viorii. Niciodată nu e atît de liniștită ca atunci cînd termină de făcut dragoste. De copilăroasă. De inocentă. De îndrăgostită. Cînd se uită la mine, simt atîta căldură încît mă lichefiează pe interior, gîndește. Mă calcinează. De parcă fierbințeala din pîntece, după furtuna de orgasme, îi urcă în ochi. O singură privire languroasă și sunt pachețel de primăvară, rulat, la picioarele ei desfăcute, gîndește. Se uită adînc în ochii lui, închide din nou ploapele, surîzînd, iar el simte că se poate întinde fix atunci pe podea, gol, și să moară de dragul ei. Iar ea știe asta. Cît de arbitrară e dragostea, dragostea mea, gîndește. Arbitrar o și cunoscuse, nu cu mult timp în urmă, într-o miercuri. O zi ca oricare alta, pe terminate - credea el. Fusese abia începutul. Un început vijelios ce făgăduia multe, el făgăduia multe, ea ținea pasul și [...]

De |2017-08-14T14:48:50+00:008 februarie, 2016|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , , |18 Comentarii

postblue (I break the back of love for you)

(a se da play piesei și ploii înainte)   Mai rămînea un rest de aşteptare prin buzunarul de la piept, pe stînga. O noapte şi-un drum. Cînd a trecut noaptea, a mai fost doar drumul. Puncte cardinale diferite, aceeaşi destinaţie. Un drum interminabil, aşa cum sunt toate drumurile către o primă întîmplare. It's in the water, baby. (It's between you and me) Îmi amintesc. Ploua de stăteau să se rupă băierile cerului, eu coboram muntele încet, fără grabă, fără niciun gînd în afară de ăla că amîndoi stăm la volan, sub aceeaşi ploaie, pe alte serpentine. Apa curge şiroaie, curge, curge, noi ne apropiem sub un cer greu, rupător, vineţiu. Drumul e acoperit de o peliculă groasă de apă pe care o sfîşii cu roţile. Peste postblue mi se învîrteşte în cap, repetitiv, cuvîntul aqvaplanare. Vin spre locul unde te voi întîlni şi în minte mi se învîrteşte încet aqvaplanare iar eu nu mă mir, nu ridic din umeri, nici din sprînceana pensată a ochiului. Doar vin. Iar afară plouă fără încetare, norii mi se scurg pe parbriz, ştergătoarele aleargă, inima galop, vintrele mistuie stoluri. It's in your frequency. (It's between you and me) Stăm în habitaclul prea [...]

De |2017-11-19T14:53:21+00:0010 decembrie, 2015|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , |3 Comentarii

basmele româneşti şi amorul

Am fost o mare consumatoare de basme în viaţa mea. Pe unele le-am citit, altele  mi-au fost servite, iar eu le-am înghiţit pe nemestecate. Cînd eram mică, eram leşinată după poveşti. Am citit toată colecţia de poveşti nemuritoare şi le-aş reciti pe toate, cu aceeaşi bucurie. De curînd mi-a picat în mîini o colecţie de poveşti culese prin 1890 de G. Dem. Teodorescu. Nu mai citisem basme de cînd erau bigudiurile mici, iar cartea asta mi-a atras atenţia că avea poveşti vechi, din cele care nu apar în cărţile pentru copii. Le-am citit pe toate minunîndu-mă de limbajul fermecător, dar şi cu ochiul adultului căscat de uimire. Ce de-a sexul, băi, băiatule, mi-am zis! Ce amor, ce transgendăreală, ce desfătări, dezmierdări, fericiri şi rîsuri în poveştile româneşti! De la Eurovizion încoace, am văzut-o pe Conchita mai des decît pe mama, de am ajuns să ştiu pe de rost toate glumele cu femeia cu barbă şi femeia-bărbat, de cît a stat lumea şi s-a minunat de o aşa arătare. De ce ne-om fi minunînd, oare?  Cînd la 1890, după moaşa Maria Boiu, cum se arată în carte, Dem. Teodorescu scria povestea Ion Făt-Frumos. Care era o fată. O mîndră fată de crai, care pleacă [...]

despre sex şi alţi demoni

Iar am avut dreptate. Valurile pe care le-a făcut textul de ieri arată asta cu prisosinţă. Oamenii nu mai fac sex. Fie, dragoste, că suntem în postul Paştelui, deşi Doamne Doamne nu se supără, garantez, dacă aţi descoperi că nu v-aţi iubit din antediluvian şi v-aţi apuca tocmai acum în sfînta zi de miercuri şi v-aţi salva relaţia, redescoperindu-vă. Fiindcă se poate. Se poate să te îndrăgosteşti din nou de partenerul cu care nu ai mai împărţit perna, ci doar salariul. Cu care nu mai discuţi, pe care nu îl mai cunoşti. Pun pariu că dacă v-aţi întîlni pe facebook, cu iduri false, aţi face pasiune unul pentru celălalt. Oamenii uită să fie prieteni, să comunice, să se uite unul în celălalt. După ani în care s-au tîrşit în relaţie devin doi străini perfecţi, cel mai adesea. Dacă străinii ăia s-ar cunoaşte din nou... Dar mă iau cu dragostea şi uit ce am vrut să zic despre sex. Am vrut să zic că e important, la năibuţa. Când a zis Marin Preda că dacă dragoste nu e, nimic nu e, se referea şi la tăvăleală, sunt precisă. Fiindcă astea vin la pachet. Dragostea nu se stă, se face, vorba exului. [...]

De |2017-08-16T13:47:35+00:0012 martie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |101 Comentarii