relaţii

despre iubirea cea vindecătoare

Am primit azi acest mesaj, după ce a fost publicat pe Pagina de psihologie un articol cu răspunsurile a trei cupluri, printre care ne aflam și noi, eu și soțul meu, la niște întrebări legate de iubire, puse de psihologul Gaspar Gyorgy. Articolul îți găsiți aici, dacă sunteți curioși. Și mi-am dat seama că necesită un răspuns mai amplu, așa că m-am așternut pe scris. Iată la ce făcea referire mesajul primit:  "Modelul vostru de cuplu este? Petronela: Aș fi tentată să zic cuplul Yalom, dar mi-e teamă că aș greși. E greu, cînd ai atîta terapie în spate, să mai ai modele de cupluri. Modelul meu ideal este acela al unui cuplu conștient, aflat într-o relație imperfectă, dar vindecătoare. Cumva, îmi place să cred că noi suntem așa. George: Modelul meu de cuplu este al nostru. Cu greutăți, cu lupte, cu adevăruri dure, dar și cu tandrețuri, îmbrățișări și sex nebun sau mai puțin nebun. Modelul ei de cuplu este cel al lui Yalom și al soției lui. Cred."   Poate dragostea vindeca răni și cicatrici ale trecutului? Credința mea este că da, însă nu oricum. Dragostea nu este, în sine, din punctul meu de vedere, panaceu și nu [...]

De | 2018-03-01T12:50:28+00:00 1 martie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |9 Comentarii

alegerea de a fi (ne)fericit

Pasămite azi e ziua fericirii și toți ar trebui să sărbătorim fiind sau prefăcîndu-ne că suntem fericiți. Dar nu asta facem zi de zi, cumva? Nu mimăm lipsa problemelor și fericirea față de ceilalți, dar mai ales față de noi înșine? Nu disimulăm cu fiecare fotografie postată de pe facebook și instagram, cu fiecare haștag ilăvmailaif, ilăvmaifemili, cu fiecare stare - simțindu-se binecuvîntat/ă, simțindu-se fericit/ă, simțindu-se în rai -, nu încercăm să (ne) convingem că totul e în regulă, că dacă punem poză de profil cu soțul și toți copiii (ne) vom păcăli că chiar suntem familia perfectă, vom strînge zeci de likeuri lucitoare, comentarii admirative, cît de frumoși sunteți împreună!, ce familie frumoasă!, familia perfectă! etc., iar asta ne va dezmierda orgoliul, ne va face să uităm pentru o secundă că bărbatul nu ne-a mai atins de patru luni sau ani, că pe soție o doare mereu capul, că toate discuțiile dintre noi se reduc la chestiuni administrative, că nu l-am uitat pe ex-ul, că o urîm încă pe fosta, că unul dintre noi țipă mereu, că altul bea, că unul deține controlul, că celălalt se lasă controlat, că el are amantă, că ea se iubește în secret pe Facebook [...]

De | 2017-08-14T13:17:41+00:00 20 martie, 2017|Categorii: opinii și adevăruri subiective, Slider|Etichete: , , , |22 Comentarii

la o masă din bistro

Bistro-ul era gol la ora aia îngînată. M-am aşezat, ca de obicei, la masa de la geam. Prietena mea întîrzia sau eu ajunsesem mai devreme. Nu conta, îmi plăcea liniştea care îmi picura în cap. Mesele goale de jur împrejur. Doar la masa de lîngă mine mai era un cuplu care tăcea. Iar sus, la nefumători, o băbuţă distinsă şi îmbrăcată colorat, bea vin în pahar cu picior cu nepotul ei. Mi-a plăcut scena aia, cu totul, era foarte rotundă şi caldă. Mă uitam la ea ca la o fotografie color şi îi studiam detaliile: eşarfa şi unghiile bătrînei doamne, eleganţa cu care ţinea paharul de vin, ochii vii ai nepotului, firescul cu care discutau. În momentul ăla mi-ar fi plăcut ca toate bunicile din lume să arate şi să se poarte aşa, să fie undeva în oraş, într-o cîrciumioară cochetă, bînd un pahar de vin cu nepoţii lor. Mi-am comandat un ceai şi mi-am aprins o ţigară subţire şi mentolată. Deşi nu fumez decît rar, am mereu un pachet în geantă, pentru ocaziile cînd ies în oraş. În timp ce trăgeam fumul în piept, mi-am dat seama că fata de la masa de lîngă mine plîngea. Suspine mici, înghiţite, tăiau [...]

De | 2017-08-15T13:37:05+00:00 23 iunie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |28 Comentarii

facebook cu năbădăi

Înainte vreme era mult mai simplu să te cerţi. Vă pizduiaţi acasă, plecaţi la serviciu şi aia era, nu avea cum escalada conflictul că nu erau nici telefoane mobile cu sms nelimitat, nici internet pe telefon şi la serviciu, nici facebook, pînă seara ţi se făcea dor şi îţi trecea, sau măcar aveai timp să chibzuieşti în linişte şi să iei o decizie corectă. Acum, pînă să ajungi la muncă, ai primit deja 3 smsuri şi 2 mesaje pe whatsapp, 3 offlineuri pe messenger şi un cîrnat de explicaţii sau acuze pe facebook. Pas de mai gîndeşte limpede în condiţii de bombardament, cu ghiulelele şfichiuindu-ţi creierii. Ai fi zis că în epoca comunicării pe toate canalele gîndite şi negîndite, oamenii vor fi mai înţelepţi şi se vor spune mai mult, vor verbaliza şi se vor înţelege. Aş.  Ne-am alienat de tot, suntem mai praf decît oricînd. Altfel, certurile pe net se desfăşoară cam ca alea acasă, numai că sunt pe silenţios şi poate e mai bine, că nu îţi bat vecinii în ţeavă şi nici nu aude toată scara ce invective folosiţi atunci cînd v-o daţi la gioale. În loc să te închizi în baie, trîntind uşa de să sară [...]

De | 2017-08-16T13:45:55+00:00 19 martie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |29 Comentarii