poem

vara

nu mai fi egoistă, mi-ai spus, frumusețea asta a ta trebuie împărtășită nu o poți ține doar pentru tine, nu simți? și cu un singur gest mi-ai dat foc hainelor ele ardeau sfîrîit, sutienul de dantelă neagră mi se răsucea în foc am întins mîna să-l salvez dintre limbile ascuțile ale flăcărilor m-ai oprit let it go, sînii tăi sunt mai frumoși liberi, mi-ai spus și m-ai trimis să deschid goală băiatului care livrează pizza și tot goală să mă plimb pe Aviatorilor pînă în piața Victoriei și tot goală apoi, mai departe, înspre Drumul Taberei goală la metrou, goală pe bicicletă, goală pe jos goală, goală, goală expusă, atît de vulnerabilă la metrou oamenii și-au frecat hainele jegoase de pielea mea nudă pe scările rulante și-au frecat privirile, lubric, de trupul meu dezgolit în parc un bătrînel s-a ridicat de pe o bancă de la soare și mi-a făcut loc să mă încălzesc aveam tălpile zdrelite de atîta umblet și murdare cît o să mă mai lași așa dezbrăcată, ți-am strigat nu am unde îmi ține banii și cheile, o să rătăcesc flămîndă, neadăpostită și nici nu cunosc prea bine orașul acesta imund mă vor hăitui cîinii lui toți [...]

De |2017-08-14T16:16:30+00:0020 aprilie, 2015|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , |7 Comentarii

14 (paisprezece)

  acum ştiu cum se simt norii la 3000 de metri unde e frig şi departe şi casele se văd mici ca nişte cutiuţe de chibrituri iar dealurile ca nişte machete verzi ca pomişori din ipsos drumuri prăfuit-albe şerpuiesc alene azi am fost un nor. un nor cu vertij şi goluri în stomac, cu mâinile tremurând să apuce ceva să îşi restabilească echilibrul azi am fost un nor şi am zburat cu norii, am zâmbit strâmb şi înfricoşat, m-am bucurat şi m-am temut. aşa se simt norii în viraj peste creste şi văi şi lacuri de munte îngheţate şi ei ameţesc, şi lor le e teamă că vor cădea şi se vor prăbuşi într-o crevasă, se vor face praf şi atunci se scutură se risipesc peste noi iar ploaia nu e decât un nor care se prăbuşeşte dar nu deodată ci puţin cîte puţin. text din volumul O să mă ştii de undeva

De |2017-08-14T18:19:15+00:008 august, 2014|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , |1 comentariu

mai dă-mi un anotimp, un an, un timp

mai dă-mi două şanse şi o brumă de zile să îţi demonstrez că oamenii se pot schimba în cîteva ore oamenii nu se schimbă, îţi zic. paradigmele,  doar. mai dă-mi un anotimp, un an, un timp, timpul lucrează mereu în favoarea mea, lucrurile se vor aşeza, vei vedea. pentru mine nu se aşază niciodată, îţi zic iar tu nu ai citit Nichita, îl confunzi constant cu Sorescu şi oricum, au fost prea multe, prea destule vorbe mari, niciodată duse undeva, nicăieri. prea multe promisiuni alterate, au rîncezit pe terasă, unde le depozitez, că nu mai am loc în debara. le-am strîns, le-am îmbrăţişat tandru, de adio şi le-am dat drumul afară. zburaţi, dacă puteţi. dar s-au prăbuşit. nu aveau aripi. promisiunilor mincinoase nu le cresc aripi, niciodată. nici măcar nasul. doar flori verzi, de mucegai.  

De |2017-08-14T18:24:08+00:004 iulie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |10 Comentarii

casa cu flori

conduc spre casă. pe locul din dreapta stă o orhidee în ghiveci. nu i-am pus centura. iar maşina bipăie, bip-bip. e o orhidee frumoasă şi cuminte, cu flori pe tijă perfect deschise, delicate şi mov. am cumpărat-o cu ultimii bani. las' că nu o să murim de foame. ne-a fost şi mai rău. în zilele cînd mai mult plîng decît zîmbesc îmi cumpăr cîte o floare-n ghiveci. în zilele cînd mi-e dor îmi cumpăr un buchet. în zilele cînd doare insuportabil îmi iau cactuşi. în cele în care rîd toată ziua, primesc flori de colţ. în casa mea, florile nu mai au loc. se sufocă. toate pervazurile sunt pline. şi oh, am aşa de multe pervazuri. şi terasa e plină. iar terasa mea e foarte mare. şi toate vazele sunt pline ochi. de margarete şi albăstrele, de anemone şi nu-mă-uita. de ghivece cu muşcate şi levănţică. pe pervazul dinspre pădure, numai cactuşi. între ele, o singură floare de colţ. nu le ud cu apă, doar plîng peste ele. cîte o lacrimă în fiecare ghiveci. lacrimile mele sunt uriaşe, mai multe le-ar putea îneca. în zilele în care mai mult zîmbesc decît plîng îmi cumpăr soare. au ieftin la chioşcul de pe strada [...]

De |2017-08-15T13:37:27+00:0020 iunie, 2014|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , |13 Comentarii