plajă

alive: o aventură la mare

Ne-am trezit cu cerul greu deasupra noastră; peste noapte plouase ușor. Îmi place să dorm pe plajă cînd plouă, să aud bătăile stropilor pe foaia de cort, îmi face bine, mă liniștește. Ascultasem, singură în cortul meu, urletul cîinilor enoți - șacali, cum le spun lipovenii -, mugetul mării și hăulitul vîntului, întrecîndu-se. Apoi se pornise ploaia, acoperind cu zgomotul ei monoton și egal totul, chiar și vuietul înciudat al valurilor. Adormisem profund. Eram la mare de ceva vreme și încă nu văzuserăm soarele-n ochi. Pe plaja vîntuită și goală, doar cîinii aciuați la cherhana se încumetau să plece la plimbare, zgribuliți și cu cozile lăsate. Prietenii mei - două cupluri diametral opuse, ca stare și direcție- se cam plictisiseră de zilele întunecoase și lungi, fără sens pe o plajă unde nu puteai face decît plajă, dar de unde lipsea soarele. Și eu mă sastisisem, nu încape vorbă.  Niciunul nu ne-am mirat că R avea chef de aventură. Așa e R, un tip atît de aventuros încît nu-și pune înadins motorină ca să își crească nivelul de adrenalină cînd e plictisit, mai ales dacă distanța pînă la următoarea stație e mai mare decît cea pe care o indică computerul de [...]

De | 2017-08-14T16:00:54+00:00 25 august, 2015|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , , |9 Comentarii

Santa,

what we've got here is failure to comunicate. Nu de azi de ieri, ci dintotdeauna. Te-ai căcat, iartă-mi exprimarea accidentată, pe tot ce ţi-am cerut, de cînd eram mică. Şi cînd eram mare. Şi pe finalul ăsta de an mişto. Căca-m-aş io în barba ta albă! Şi în luminiţele tale şi în jingăl bels şi sărbătoarea ta consumeristă şi în sania ta kitschoasă unde nu ai avut loc niciodată şi pentru mine! De la o vreme te ignor, dacă eşti aşa de nesimţit. Pierderea e a ta, să ne înţelegem. Nu te-a mai aşteptat niciodată o femeie cum te-am aşteptat eu, umflatule. Şi ştii ce zicea Zorba, moş impotent, care e păcatul ăl mai mare? Ţi-a plăcut să mă vezi singură şi suspinînd, ha? An de an de an de an. Şi nu ţi-am cerut mare lucru, scîrbavnicule. Puţină linişte şi dragoste. Cum ai jubilat în barba ta cîrlionţată, afurisitule, să-mi vezi deznădejdea. Ciuciu, decrepitule, nu-ţi mai fac pe plac. Schimb finalul. Mă ştii doar, sunt foarte bună la finaluri. Excelez. Consideră că nu mai am chef de mofturile tale. Eşti un tip laş şi egoist şi eu am expertiză în din ăştia. Aşadar, schimb şi finalul ăsta. De an, [...]

De | 2017-08-14T17:11:16+00:00 15 decembrie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |27 Comentarii

o vamă, altă vamă

  scriam în 2008: "eram doar o mana de oameni. acum 9 ani. vama era o intindere nesfarsita de nisipuri virgine, pe care doar cateva corturi se indurasera sa se aseze. o buda improvizata, terasa de stuf de la ovidiu si restaurantul lu’ mitocanu, neterminat. si noi, goi si fericiti ca gasisem un teritoriu nou, dupa ce 2 mai fusese mancat de fluxuri. un an mai tarziu, bantuiam goala cu fetita mea cea mare, atunci mica, de mana. plecam din sat, unde ne cazam la tarani si pana ajungeam la plaja faceam 2-3 opriri la terase. nu pentru ca ne ardea gatlejul, ci pentru ca muzica era atat de misto incat trebuia sa stam macar pret de o melodie. si o cafea sau bere. la fiecare din ele. si fie-mea, care avea 2 ani, zicea: auzi, mama, blegovici!! si eram tot numai o mana de oameni care il descoperiseram pe goran, ce avea sa devina ani mai tarziu trendy. ca si vama. fashionable. degradarea sustinuta, betonizarea care a cuprins-o implacabil, iminenta manelizarii, cocalarizarea, toate ma ranesc profund, ca si cum vama mi-a apartinut candva, ca o iubita virgina, iar apoi cineva a batjocorit-o, desfranat-o, abuzat-o si acum mi-o returneaza drept [...]

De | 2017-08-16T16:22:38+00:00 12 august, 2013|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |11 Comentarii