parenting

o conversaţie

  ...cu excedata, ironica, ludica şi amuzanta de fie-mea a mică.  (pe facebook) - Te trezişi, tu-ţi titirezul tău de copil? Ce ai de gînd cu viaţa ta? - Oh, să fiu soooperbă. - Asta e tot? - Nu ţi se pare suficient? Mai trebuie şi altceva? - Bine că eşti tu deşteaptă şi amuzantă. - OMG, OMG, mi-a spus Petronela Rotar că sunt deşteaptă şi amuzantă, o să spun prietenilor mei şi o să trăiesc o lună din asta! - Biiiine, fă mişto de mine... las că vezi tu acasă! Un pic mai tîrziu. - OMG mama! Uite ce poză am găsit! (aia de sus, din cover) Mi se potriveşte PERFECT! Deci ăsta e de fapt, adevărul, am suflet de poetă, aşa ca tine. Mama!!! Mamaaaaa!!!!! Nu ignoraţ! Ştiu că vezi mesajele! MAMA! OMG, mama, răspunde-mi! NU DAŢ JET COPILULUI!!! Trei minute mai tîrziu. - Mama, m-ai renegat? OMG, mama, vrei să îmi găsesc altă familie?! Eu te iubesc şi tu mă ignori? Aşa am ajuns?  Alte trei minute mai tîrziu. - Ok, deci caut pe mercador altă familie. MAMA! De ce îmi faci asta, de ce, de ce, de ce?  - Eram la voci, fiică nebună! - OMG, [...]

De | 2017-08-14T18:23:47+00:00 9 iulie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |22 Comentarii

parenting cu Paraziţii

fuserăm aseară la concert. eu cu fie-mea a mică, care între timp e adolescentă, nu mai e aşa de mică. văd deja mîini ridicate, nu a ovaţii, ci gata să dea cu pietre. guily as charged. i-am descoperit pe Paraziţii prin 97. îi ascult de atunci şi le recunosc dreptul de a-mi fi îmbogăţit şi colorat iubita limbă cu sintagme, poante şi înjurături sublim de ingenioase şi pe alocuri geniale. săracă ar fi fost limba noastră fără ele. pe unele din ele le-am ridicat, nous, les conneisseurs, la rang de replică perfect potrivită pentru anumite tipuri de situaţii. recunoaşteţi, niciunul din voi nu ar fi fost în stare să inventeze cuvinte mai bine alcătuite. aveam cîndva un producător general - devenit între timp lingău şi vierme - care obişnuia să îşi înceapă şedinţele cu texte de-ale lor. nu mi-am ferit copiii, după ce au crescut, de muzica lor. mai periculos îmi părea - îmi pare şi azi - să audă la televizor oameni vorbind agramat, pe stradă şi prin vecini manele, decît construcţii verbale absolut delicioase, fie şi conţinînd the p words, pe care le auzeau oricum. crecă la primul concert de-al lor au fost acu cîţiva anişori, în vamă. [...]