paraziţii

nu s-a schimbat nimic

După un weekend în care Braşovul a mustit de concerte şi oameni, mai ales oameni foarte tineri, la vîrsta adolescenţei şi care s-a încheiat cu un concert Paraziţii, am tras nişte concluzii. Absolut toţi adolescenţii, începînd cu ăia de 12-13 ani, fumează şi beau. În cazul acesta, bere. În cazul în care adolescentul pe care îl aveţi în dotare stă legat de calorifer sub supraveghere strictă, puteţi răsufla liniştiţi, al vostru nu e ca cei 4465 de tineri pe care i-am văzut bînd şi fumînd weekendul ăsta mai la vedere sau mai ascunşi. Fumatul rămîne la fel de cool în capul celor mai juveni, precum era pe vremea noastră, maică. La fel şi băututul. Cu cît mai cruzi, cu atît mai obstinant fumează şi beau, semn că sunt mari şi îşi permit gesturi de oameni mari. Aştept ziua în care fumatul şi băutul te vor face atît de uncool încît să devii indezirabil de parcă ai purta un BTS. Părinţii habar nu au care e treaba cu copiii lor, ce fac, ce marcă de ţigări fumează sau ce marcă de bere beau, ce gîndesc, ce muzică ascultă şi în genere cine sunt. Şi că nu s-a schimbat mai nimic de [...]

Cluj, topuri şi Paraziţii (iar mai apoi Moldova)

Clujul a fost un maraton. Am ajuns la vreun spectacol sau film de la Tiff? Nu. Am reuşit să văd măcar o stradă, să mă plimb? Nu. Am dormit, măcar? Nu. Fiecare oră a fost programată şi plină. Miercuri am plecat după serviciu şi am condus pînă la Cluj ameţită de oboseală. Am ajuns tîrziu, centrul era blocat de Tiff, ne-am învîrtit să găsim locul unde eram cazaţi. Am adormit tîrziu, după miezul nopţii, cu capul vîjîind, cu ceasul pus să sune înainte de 7, ca să ajung la emisiunea matinală de la TVR unde eram invitată. Noroc că au trimis şoferul după mine, că iar mă învîrteam de nebună prin tot Clujul cît îi de mare. Ceea ce am şi făcut un pic mai încolo, ca să ajung la atelierul prietenei mele, pictoriţa Barbara Hangan, un om pe care l-am cunoscut datorită blogului, un artist desăvîrşit şi o femeie extraordinară. Tot ce iese din mîinile ei este absolut minunat, iar acum va ieşi ceva al meu, o să vă arăt şi vouă cînd va fi gata.  Ah, mor de nerăbdare. Apoi a fost întîlnirea cu Adriana, o olteancă strămutată în Cluj, pe care nu o văzusem niciodată dar tare mă bucur că [...]

parenting cu Paraziţii

fuserăm aseară la concert. eu cu fie-mea a mică, care între timp e adolescentă, nu mai e aşa de mică. văd deja mîini ridicate, nu a ovaţii, ci gata să dea cu pietre. guily as charged. i-am descoperit pe Paraziţii prin 97. îi ascult de atunci şi le recunosc dreptul de a-mi fi îmbogăţit şi colorat iubita limbă cu sintagme, poante şi înjurături sublim de ingenioase şi pe alocuri geniale. săracă ar fi fost limba noastră fără ele. pe unele din ele le-am ridicat, nous, les conneisseurs, la rang de replică perfect potrivită pentru anumite tipuri de situaţii. recunoaşteţi, niciunul din voi nu ar fi fost în stare să inventeze cuvinte mai bine alcătuite. aveam cîndva un producător general - devenit între timp lingău şi vierme - care obişnuia să îşi înceapă şedinţele cu texte de-ale lor. nu mi-am ferit copiii, după ce au crescut, de muzica lor. mai periculos îmi părea - îmi pare şi azi - să audă la televizor oameni vorbind agramat, pe stradă şi prin vecini manele, decît construcţii verbale absolut delicioase, fie şi conţinînd the p words, pe care le auzeau oricum. crecă la primul concert de-al lor au fost acu cîţiva anişori, în vamă. [...]