orbi

paris și încă ceva

Nu am văzut niciodată Parisul. În urmă cu exact zece ani, văru-meu locuia la Paris cu familia și m-a invitat să merg la ei. Pe vremea aia mi-era teamă rău de avioane, așa că am vorbit cu prietena mea să mergem împreună. Ne-am luat bilete de avion cu vreo lună și ceva înainte, am vorbit cu mama să stea cu fetele, urma să stăm cinci zile la Paris, eram foarte bucuroasă. Apoi lucrurile s-au precipitat în viața mea, mi-am schimbat jobul, așa că nu am mai putut pleca în vacanță, nimeni nu te angajează și îți dă concediu imediat după, aveam un post cu răspundere, așa că am renunțat la plecare, era singura alegere posibilă atunci. Prietena mea a plecat singură, a văzut Parisul, eu am stat acasă și am muncit. M-am bucurat din suflet pentru ea. De atunci, am trecut cîteva ori prin Paris, de la un aeroport la altul, dar niciodată nu am și stat. Am zis că îl voi vedea cînd va veni vremea. Nu mi-am imaginat că vremea aia va fi o lansare. Și nici că voi scrie o carte care mă va purta prin atîtea locuri minunate. Joi zbor spre Paris, pentru ca vineri să [...]

De |2018-06-25T21:44:43+00:0025 iunie, 2018|Categorii: fără categorie|Etichete: , |2 Comentarii

spectacolul Orbi, în regia lui Chris Simion-Mercurian, la C’Art Fest

Știu că am ținut secret pînă acum, dar de acum nu se mai poate, căci în cîteva zile va fi făcut public programul integral al ediției a cincea a C’Art Fest, așa că iată: se pregătește spectacol de teatru după Orbi. Chris Simion- Mercurian pregătește, iar la festival vom avea primul spectacol lectură, mai exact repetiție cu public, o experiență extrem de interesantă pentru orice iubitor de teatru, mărturisesc că eu una nu am asistat niciodată la vreuna, nici măcar la prima mea piesă de teatru, Împreună, pe care am văzut-o direct din calculator pe scenă, la premieră. Vineri, 20 iulie, veți putea asista, în cadrul festivalului de la Cristian, la repetiția cu public a spectacolului Orbi. Cu Carla Teahă în rolul Bogdanei, terapeuta, Ilona Brezoianu în rolul Alexei și Vlad Logigan în rolul lui Călin, Cristi Iacob și Gabriela Iacob în rolurile vecinului și soției. Dramatizarea și regia sunt ale lui Chris, așa că habar nu am la ce să mă aștept, dar sunt precisă că va fi ce trebuie, așa cum sunt piesele puse de ea. Povestea a început încă din iarnă, cînd Chris mi-a zis că vrea să ridice spectacolul, o idee de-a ei și de-a colegilor [...]

De |2018-06-01T15:23:51+00:0031 mai, 2018|Categorii: lansări și alte evenimente|Etichete: , , |1 comentariu

există șanse să nu trăiesc degeaba, totuși

Unul dintre personajele lui Steinbeck spune că ideal ar fi să îți trăiești viața în așa fel încît, atunci cînd mori, să nu se bucure nimeni. Știu mulți oameni care vor ușura niște inimi atunci cînd vor da colțul. Cumva, de ceva vreme încoace, am simțit tot mai acut nevoia să trăiesc în așa fel încît nu doar să nu se bucure nimeni cînd crăp, ci și făcînd, acolo unde pot și cum pot, puțin bine. Niciodată nu spun nu, indiferent cît de mare e efortul, dacă pot ajuta într-un fel relevant pe cineva. Și știu că făcînd asta răspund tot unei nevoi de-ale mele, aceea de a trăi o viață plină de sens, nu mă iluzionez că aș fi o altruistă care nu are niciun beneficiu. Dimpotrivă, credința mea e că atunci cînd faci un bine, bucuria și sentimentul că ai fost util și un om bun sunt beneficii mai mari decît ale celui care a primit binele respectiv. Azi am primit mesajul acesta. Zilnic primesc mesaje frumoase, de la oameni care îmi mulțumesc pentru ceva ce am scris sau, mai rar, făcut, însă azi am plîns tare citind asta. De bucurie am plîns. Yalom zicea că ăsta e [...]

De |2018-04-25T17:28:33+00:0025 aprilie, 2018|Categorii: bucăți din mine|Etichete: |1 comentariu

frumosul și greul, ediția UK

Zile lungi, grele și frumoase (uneori trebuie să fie mai întîi greu ca să fie frumos sau poate asta e doar una dintre credințele mele limitative) am trăit în săptămîna ce a trecut. De ieri sunt acasă și încă nu reușesc să mă dezmeticesc, sunt aproape catatonică, nu vreau să fiu acasă, vreau înapoi. Scriu aici în primul rînd ca să nu uit. Să nu uit emoțiile, bucuria, strîngerile de inimă bune, dar și alea mai puțin bune, să nu uit verdele ierbii irlandeze, îmbrățișările și tremurul ușor al oamenilor care m-au strîns tare, diminețile în care mă trezeam prea devreme pentru fusul orar englezesc (cît de mult contează două ore diferență!) narcisele și ghioceii înfloriți în parcurile londoneze, rîsul și ironiile copiilor mei, mergînd la pas pe străzile din Dublin noaptea, pe malul rîului Liffy, felul în care cea mică ne ținea pe mine și pe bărbatu-meu să nu cumva să traversăm pe roșu, după ce era să ne calce o mașină care venea din altă direcție decît ne așteptam, zorul pe care li-l dădeam în diminețile cu zboruri mult prea matinale, agitată că pierdem avionul, senzația stranie de anxietate ce mi se activa de fiecare dată (și au [...]

De |2018-02-09T21:07:08+00:009 februarie, 2018|Categorii: bucăți din mine, lansări și alte evenimente|Etichete: , , , |11 Comentarii