o să mă ştii de undeva

din oamenar (exemplarele moldovenești)

Am rămas datoare cu un feedback moldovenesc. Nu iubesc degeaba Moldova. Am fost primită aici mai bine decît oriunde, cu atît mai mult cu cît peste tot am fost primită bine. La Bacău am ajuns la invitaţia Centrului George Apostu, singurul centru cultural din ţară, înţeleg, care  mai fiinţează într-una din fostele case de oaspeţi ale lui Ceauşescu. Centrul e pe malul unui lac, în mijlocul unei curţi pline cu flori şi pomi,  iar noaptea broaştele îşi dau ghes de ai senzaţia că eşti departe, pe dealuri, nu în miez de oraş betonat. Am fost cazaţi chiar în apartamentul dictatorial, spre încîntarea mea şi dezgustul fie-mii care a exclamat scîrbită: bleeeea, ce comunist! Cocioaba lui Ceauşescu!!!, în timp ce eu jubilam şi examinam cu strigăte de uimire fiecare colţişor. Cele două dormitoare mi-au părut somptuoase, cu atît mai mult cu cît am în minte proaspete vremurile de atunci, iar micile amănunte m-au dat complet pe spate. Cum ar fi că toate dulapurile şi scrinurile aveau sculpturi care îi întruchipau pe cei doi, ea cu o carte în mînă, ca un academician ce se afla, iar el în chip de războinic. Sau că aveau cîte trei butoane în fiecare cameră, la [...]

Moldova, păzea că vin!

Dragii babei răzeşi, iaca, se făcu vremea să o apuc, cătinel, spre Moldova. Care mult îmi place, cu dulcele-i grai moldovienesc şi oameni-i buni şi primitori. (Deşi, drept spui acum, ie şî lepre, am sîmţît-o pe chielea mea, de curînd.) Şi mă opresc mai întîi în Bacău, unde am fost invitată de centrul George Apostu, care a organizat un super-event, cu recital de pian şi tot Dumnezeul. Aşadar, vineri ne vedem în oraşul lui Bacovia, (o să port ceva violet, ca în poeziile lui) la ora 17. Pînă atunci, vă rog io, daţi stop la lacustră, am obosit de atîta ploaie, fac apă la genunchi şi muşchi pe talpă.   Apoi sîmbătă mă voi afla în frumosul tîrg al Ieşilor, dispusă să mă convingă că e frumos, căci nu am fost decît o dată, şi atunci iarnă şi şantier şi inimă grea. Aşa că  îi mai dau o şansă, cu toţi teii în floare, să mă facă să mă îndrăgostesc de el. Voi fi la librăria Avante-garde, pe strada Lăpuşneanu, la ora 16.30.   O să mă întorc apoi acasă, unde copiii mei, fie-mea şi ginerică-miu, organizează în Poiana Mică evenimentul ăsta mişto, în aer liber, [...]

interviul din NYM

(Preiau aici interviul care apare astăzi în New York Magazine, în SUA,  realizat de poeta Nuţa Istrate Gangan. M-am bucurat să răspund la el, căci conţine întrebări pe care le-am simţit în aer dar care  nu mi s-au pus direct pînă acum)   Deşi citind-o pe Petronela Rotar, am avut un pic senzaţia de deja-vu(poate pentru că mi-a fost recomandată de un prieten drag care vede o oarecare asemănare între noi), nu o ştiam totuşi pe această fată care scrie de parcă ar respira. De parcă literele i-ar fi vitale.  Sunt o facebookista conştiincioasă? Unde am greşit?   Şi cum să cunoşti mai bine un om, decât citindu-l sau întrebându-l direct? Aşa că:   NIG-Petronela Rotar, suntem doi oameni aflaţi la mii de kilometri distanţă, doi oameni care au în comun cel puţin un lucru: scrisul. Şi, da,  acest internet fără de care nu ne-am fi știut. Acest internet pe care îl iubim cu ură şi-l urâm cu iubire. Spune-mi despre relaţia ta cu el, ai mai fi scris atât de mult dacă nu ar fi existat? PR-Păi eu scriu de cînd mă ştiu, existenţa sau lipsa internetului nu influenţează nicidecum asta. Nu aş fi ajuns la cititorii mei [...]

Cluj, topuri și Paraziții (iar mai apoi Moldova)

Clujul a fost un maraton. Am ajuns la vreun spectacol sau film de la Tiff? Nu. Am reuşit să văd măcar o stradă, să mă plimb? Nu. Am dormit, măcar? Nu. Fiecare oră a fost programată şi plină. Miercuri am plecat după serviciu şi am condus pînă la Cluj ameţită de oboseală. Am ajuns tîrziu, centrul era blocat de Tiff, ne-am învîrtit să găsim locul unde eram cazaţi. Am adormit tîrziu, după miezul nopţii, cu capul vîjîind, cu ceasul pus să sune înainte de 7, ca să ajung la emisiunea matinală de la TVR unde eram invitată. Noroc că au trimis şoferul după mine, că iar mă învîrteam de nebună prin tot Clujul cît îi de mare.   Ceea ce am şi făcut un pic mai încolo, ca să ajung la atelierul prietenei mele, pictoriţa Barbara Hangan, un om pe care l-am cunoscut datorită blogului, un artist desăvîrşit şi o femeie extraordinară. Tot ce iese din mîinile ei este absolut minunat, iar acum va ieşi ceva al meu, o să vă arăt şi vouă cînd va fi gata.  Ah, mor de nerăbdare. Apoi a fost întîlnirea cu Adriana, o olteancă strămutată în Cluj, pe care nu o văzusem niciodată dar tare [...]

un poet cu cartea în mînă

(Vineri, la întîlnirea lui Teleşpan cu braşovenii, a venit şi el, poetul Adrian Păpăruz, pe care îl ştiam doar de pe facebook. Cu un trandafir în mînă şi multă sfială în ochi. I-am semnat cartea, am primit în dar două cărţi de-ale lui. Nu mi-a cerut să facem o poză împreună, pentru că veniseră şi alţi oameni să îmi ceară autografe şi nu a vrut să mă deranjeze. Un bun-simţ şi o inimă pe care rar le întîlneşti. Dimineaţă, am primit de la el gîndurile din noaptea pe care nu a dormit-o citind cartea mea. M-au impresionat atît de tare că nu le-am putut ţine pentru mine. Nici nu ştie ce bucurie mare mi-a făcut şi ce mult au însemnat vorbele astea pentru mine. Cum înseamnă fiecare cuvînt pe care mi-l trimit cei care au citit cartea mea şi a rezonat în ei.  În altă ordine de idei, reiterez scurt, ca să nu mai plictisesc pe cei neinteresaţi, invitaţia la întîlnirea de la Cluj, joi, 5 iunie, la ora 19.00, Cărtureşti-ul din Iulius Mall. Evenimentul de pe facebook cu detalii e aici.)   n-ai cum să dormi cu “o să mă știi de undeva” în casă, pe noptieră, pe pat, [...]