nuntă

ceva simplu, să-mi placă mie

Mie nu îmi plac nunțile. Ba nu, sunt blîndă și politicoasă: le detest! Mi-e peste putință să înțeleg cum doi oameni care se iubesc petrec un an-doi înainte ca să pregătească o zi kitschoasă de cele mai multe ori, ca să le facă pe plac la una, două sau trei sute de oameni care vin din obligație să se distreze pe proprii bani, făcîndu-și calcule și griji din cauza altor cîteva zeci nu mai apar nici la nuntă și nici după, o vreme, fiindcă nu au avut curaj să spună în față că nu vor sau nu pot merge. Nu îmi plac rochiile de mireasă – maximum vreuna minimalistă, dar să o văd pe altele -, nu îmi place niciuna dintre tradițiile românești legate de nuntă (îmbrăcatul miresii, furatul miresii, jocul miresii etc.), nu îmi place afacerea care înseamnă azi nunta, nu îmi plac împopoțonelile, coafurile, machiajele de tip zugrăveală, hainele pe care le poartă majoritatea oamenilor la nunți, muzica, băi, nu îmi place nimic și pace. Am mai scris aici în detaliu despre asta. Și, contrar celor observate pînă acum de mine la multe doamne care au țipat că lor nu le place, au făcut mișto de alte, dar [...]

De |2018-10-13T19:39:11+00:0015 iunie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |64 Comentarii

„aș vrea să scriu despre noi, dar suntem fericiți”

Nu a fost o lună, a fost doar o zi. De miere. La mare, acolo de unde aparțin eu cu adevărat. Între două nunți, una tradițională, a fratelui tău și a noastră, religioasă, departe, cu peripeții, divorțuri bisericești și dezlegări de la șapte mitropoliți, care te-au făcut să exclami: pe tine trebuie să te dezlege mitropolitul Parisului la propriu ca să te pot lua de nevastă! Seara, însă,  le-ai spus prietenilor tăi care ziceau că 99% dintre muieri se visează mirese în rochie albă că tu te-ai însurat cu aia 1%. Cred că te refereai la faptul că celelalte se mărită de maximum două ori. Cu dezlegările în dinți, la noapte plecăm să mă iei de nevastă de tot. Nu îmi mai e frică. Poate vag, de zborul cu avionul și că va ploua. Așa cum a plouat și la mare, de am plecat de la Cap Kaliakra înfășurați în pungi de gunoi, pe o ploaie care topea totul în jur, dar noi rîdeam și ne pozam. În ziua de miere. Înainte de asta, am stat pe plajă în golful ăla mic și tu ți-ai rupt mîinile ajutînd un pescar bulgar să scoată barca la mal. Și mi-ai făcut nenumărate poze, ca [...]

De |2018-10-13T19:42:24+00:009 iunie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , , |9 Comentarii

m-am măritat de ziua mea

În ziua în care am împlinit 39 de ani, m-am măritat. Da, iar. A treia oară. Nu vă obosiți, toate glumele și miștourile care puteau fi făcute pe tema asta le-am făcut, deja, în familie. Mama-mare, de exemplu, a zis că îmi dă binecuvîntarea, dar e ultima, să bag seama bine. Cele mai multe le încasez de la copii și bărbat: auzi, ție la a treia căsătorie ce îți mai zic oamenii, că nu mai pot spune casă de piatră, îți zic servus? Mie ar trebui să mi se dea un premiu ecologic, ceva, că iau o femeie uzată, refolosită; dacă mă grăbesc, intru în top 3 soți etc. Multă vreme, și înainte, dar mai ales după o căsnicie care a durat doar 8 luni nenorocite la propriu, mi-am zis că nu voi mai face niciodată asta. Că nu e nevoie de așa ceva, într-o relație, dacă e să fie bine, poți și fără, ce atîta căsătorie? Știu cupluri de 10, 11, 15 ani, cu copii unele, care nu s-au mai căsătorit. Da, dar știu și cupluri care au stat 14 ani împreună, iar cînd ea a întrebat ce se întîmplă mai departe, el a plecat. Iar instinctele de femeie [...]

cum am fost logodită o zi (virtual)

Cînd m-a cerut Felix de nevastă de 1 aprilie pe Facebook mi-am zis: dar de ce nu? Mi-am amintit de o zi a păcălelilor în Pro, cînd se decisese să ignorăm orice știre reală și să facem doar jurnale tip farsă. Molima s-a întins între noi, iar ziua aia a fost raiul păcălelilor, ne-am fentat unii pe alții pînă la leșin de rîs. Nimic din ceea ce spuneam sau făceam nu era pe bune, dar nici nu puteai risca să nu verifici, că eram la job. Alarme false cu plecat în trombă pe teren și ajuns degeaba la mama naibiului, furat mașini de muncă sau personale, de rămîneai blocat în mijlocul străzii cu cheile în mînă și nimeni nu-ți spunea unde ți-a mutat vehiculul, telefoane cu ordine false etc. Ne-am făcut de cap ca niște copii mari și ne-am distrat teribil. Amu, eu știam că o să provoc un mic scandal. Că unii se vor prinde, dar tot va rămîne întrebarea: dar dacă e adevărat și se mărită asta? Pe cei mai mulți îi va fi durut în spate. Însă multe dintre reacții au fost deliciu și demne de un studiu. În unele cercuri, a fost mare agitație. Mai ales [...]

De |2017-08-14T16:18:16+00:002 aprilie, 2015|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |24 Comentarii

NUnta

Cînd eram mică, nunţile mă speriau, însă exercitau asupra mea o certă fascinaţie. Erau ritualurile care se păstrau cu religiozitate pe vremea aia şi la care participam cu însufleţire, ca toată lumea din sat, eu şi toată copilărimea, care umbla în cîrd după nădragii ălor mari, gata să îşi bage nasul unde nu avea niciun ceaun la fiert. Mai întîi era împodobitul porţii cu brad şi flori, la care ne dădeam şi noi, copiii, ghes pe lîngă ficiorii care tocmeau poarta de sărbătoare. Pentru ziua nunţii, umpleam găleţile cele mai bune din casă cu apă limpede, peste care presăram flori rupte din curte, pe care le aşezam în calea mirilor, cînd ieşeau cununaţi de la biserică. Nuntaşii aruncau acolo bani, care rămîneau pe fundul ud al găleţii după ce scurgeam în şanţ apa înflorată. Eu nu aveam voie să pun găleată, mama zicea că e ruşinos, aşa că mă uitam cu jind, de pe margine. Participam şi eu cu fengshuiul floral la găleţile altor copii, ca să nu mă simt lăsată pe dinafară din ritual. Îmi trecea repede ciuda, că fugeam la poartă la Brăneanca şi la Magdus neni, unde se încingea hora miresei, în colb şi soare arzător, de se [...]

De |2017-08-14T18:23:57+00:008 iulie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |44 Comentarii