mediterana

pe apă

M-am întors de trei zile, dar încă visez că sunt pe vas. Plus legănatul pe care încă-l simt, dar nu e barca, sunt eu care mă opun unui tangaj imaginar de-acum, e corpul meu care încă nu s-a obișnuit cu uscatul și staticul. Visez mai ales zona centrală a vasului, cu lifturile de sticlă și interiorul albastru de sticlă, scările de sticlă, balustrada de sticlă. De sticlă m-am simțit și eu, zile de-a rîndul. În fiecare seară, cînd vasul pleca din port, mă așezam cu pescărușii pe punte și așteptam să se desprindă și să alunece în marea cînd albastru-smarald, cînd albastru-cerneală, cînd albastru-negru, dacă era deja tîrziu. Din Barcelona am plecat după șapte, portul și orașul sclipeau în mii de luminițe, pe punte se auzea iar vocea lui Bocelli, ca de fiecare dată, și, deși nu îmi place deloc Bocelli, tot mi-a dat o lacrimă în colțul ochiului privind înapoi, spre uscat, iar apoi în jos, spre apa adîncă, luminată. Noaptea, vasul aluneca peste marea cînd netedă, cînd înfuriată, nepăsător, uriaș, iar eu mă holbam în întuneric, încercînd să ghicesc unde-s marginile apei ce părea nemărginită. Unii nu se puteau apropia de balustradă, mă sperie marea noaptea, ziceau, eu [...]

De | 2017-12-04T21:20:30+00:00 4 decembrie, 2017|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |3 Comentarii

toate mările si toate zările

mi-e dor de Mediterana sărată şi cristalină, de coaste prelungi şi albe, de aer mirosind a miere şi pini. de case albe şi soare pieziş. de străduţe pietruite şi zîmbete bronzate. îmi spunea că o să luăm o căsuţă acolo, pe o plajă grecească, dacă sunt cuminte. să îmi las ovarele să se încălzească, până când nufărul va ieşi, tiptil şi nu se va mai întoarce niciodată. ar fi fost o căsuţă albă, de piatră şi lut văruit, cu forme rotunjite şi ferestre mari, înspre mare. ar fi avut perdele vaporoase, albe, care ar fi fluturat la fiecare pală de vînt. m-aş fi trezit în fiecare dimineaţă şi aş fi alergat să mă scald în apele line şi smaraldii. aş fi înotat jumătate de oră, fix, scufundată în fiecare mişcare, în fiecare undă, în fiecare rază, fără gânduri, fără frici. apoi aş fi tras pe mine o rochie albă şi simplă. aş fi băut o cafea, cu o carte în mână. sau ne-am fi dus în sudul Franţei, ştiu exact unde, între cîmpurile nesfîrşite de lavandă şi chiparoşii întunecaţi, aproape de Mediterana mea. ştiu casa, ştiu grădina, simt mirosul levănţicăi. mi-e dor de mare azi. pînă şi de Atlanticul îndepărtat [...]

De | 2017-08-14T18:24:39+00:00 2 iulie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |2 Comentarii