mare

pe apă

M-am întors de trei zile, dar încă visez că sunt pe vas. Plus legănatul pe care încă-l simt, dar nu e barca, sunt eu care mă opun unui tangaj imaginar de-acum, e corpul meu care încă nu s-a obișnuit cu uscatul și staticul. Visez mai ales zona centrală a vasului, cu lifturile de sticlă și interiorul albastru de sticlă, scările de sticlă, balustrada de sticlă. De sticlă m-am simțit și eu, zile de-a rîndul. În fiecare seară, cînd vasul pleca din port, mă așezam cu pescărușii pe punte și așteptam să se desprindă și să alunece în marea cînd albastru-smarald, cînd albastru-cerneală, cînd albastru-negru, dacă era deja tîrziu. Din Barcelona am plecat după șapte, portul și orașul sclipeau în mii de luminițe, pe punte se auzea iar vocea lui Bocelli, ca de fiecare dată, și, deși nu îmi place deloc Bocelli, tot mi-a dat o lacrimă în colțul ochiului privind înapoi, spre uscat, iar apoi în jos, spre apa adîncă, luminată. Noaptea, vasul aluneca peste marea cînd netedă, cînd înfuriată, nepăsător, uriaș, iar eu mă holbam în întuneric, încercînd să ghicesc unde-s marginile apei ce părea nemărginită. Unii nu se puteau apropia de balustradă, mă sperie marea noaptea, ziceau, eu [...]

De | 2017-12-04T21:20:30+00:00 4 decembrie, 2017|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |3 Comentarii

sișilia

Cu juma’ de oră înainte să plecăm spre aeroport, încă munceam. Tu chiar crezi că peste cîteva ore vom fi în Sicilia, în vacanță?, am întrebat, neîncrezătoare. Nedormiți, epuizați de luni întregi de tras de noi, ne prăbușeam cîteva ore mai tîrziu în avion. În Catania era noapte deja cînd am aterizat și un vînt suspect de cald. Nu avuseserăm timp să studiem mare lucru despre locul unde aveam să ne petrecem vacanța / luna de miere întîrziată, cadou făcut nouă atunci cînd deja simțeam că voi muri dacă nu luăm o pauză de la ritmul infernal al zilelor și problemelor de tot felul. Acum eram liniștită: livrasem totul pentru job, copilul era acasă din spital, tata, la fel, aveam 10 zile în față cu care să facem ce vrem noi. Inițial, destinația fusese San Vito lo Capo, însă am cam încurcat aeroportul, neavînd timp de research, așa că întîmplarea ne-a mînat către Siracusa, Ortigia, care părea cea mai aproape destinație mișto față de locul unde aterizaserăm. Nu aveam decît două nopți rezervate, pentru restul aveam timp să ne hotărîm. Am închiriat o mașină minusculă de la aeroport – așa cum erau toate acolo, de altfel, și am luat-o spre [...]

De | 2017-08-14T13:46:54+00:00 3 noiembrie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |3 Comentarii

turism

sunt o vilegiaturistă dependentă de vacanțe și mări de zece ani mă duc singură acolo unde alții își fac luna de miere   în suduri nu mă știe niciun suflet niciun ochi sunt o vilegiaturistă singură, necunoscută și bronzată mănînc halloumi și beau vin și fumez și uneori reușesc să trec neobservată   mă pricep de minune să fiu vilegiaturistă: cînd e soare, stau întinsă pe șezlonguri și citesc cînd plouă, mă plimb pe străzi șiroind dar e bine, înot în apa caldă și nimeni nu-și dă seama că plîng   * poemul face parte din volumul efectul pervers, apărut în noiembrie 2015 la editura Herg Benet. (cartea, cu reducere, aici)

De | 2017-08-14T14:37:37+00:00 30 iulie, 2016|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , |0 Comentarii

„aș vrea să scriu despre noi, dar suntem fericiți”

Nu a fost o lună, a fost doar o zi. De miere. La mare, acolo de unde aparțin eu cu adevărat. Între două nunți, una tradițională, a fratelui tău și a noastră, religioasă, departe, cu peripeții, divorțuri bisericești și dezlegări de la șapte mitropoliți, care te-au făcut să exclami: pe tine trebuie să te dezlege mitropolitul Parisului la propriu ca să te pot lua de nevastă! Seara, însă,  le-ai spus prietenilor tăi care ziceau că 99% dintre muieri se visează mirese în rochie albă că tu te-ai însurat cu aia 1%. Cred că te refereai la faptul că celelalte se mărită de maximum două ori. Cu dezlegările în dinți, la noapte plecăm să mă iei de nevastă de tot. Nu îmi mai e frică. Poate vag, de zborul cu avionul și că va ploua. Așa cum a plouat și la mare, de am plecat de la Cap Kaliakra înfășurați în pungi de gunoi, pe o ploaie care topea totul în jur, dar noi rîdeam și ne pozam. În ziua de miere. Înainte de asta, am stat pe plajă în golful ăla mic și tu ți-ai rupt mîinile ajutînd un pescar bulgar să scoată barca la mal. Și mi-ai făcut nenumărate poze, ca [...]

De | 2017-10-12T00:17:36+00:00 9 iunie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , , |9 Comentarii