mamă

pantofii roșii de lac

La noi în sat, Paștile erau tratate cu foarte multă seriozitate, iar treaba asta se putea observa pe viu în familia mea. Sau ar fi mai corect familiile mele? Căci în curtea casei (cu etaj și baie în casă) în care am crescut, casă ridicată de tata și de tata-mare pe locul fostei case bătrînești, cînd eu aveam vreo doi ani și ștrampi croșetați, locuiam nu mai puțin de trei familii. Bunicii, care dețineau cîte o cameră pe fiecare nivel, ai mei cu mine și soru-mea la parter și mătușă-mea, sora mamei, cu unchiu-meu și vară-mea la etaj. Sigur, au regretat toată viața că și-au amestecat bucătăriile și băile așa, însă asta e complet altă poveste, în cu totul alt registru, nu se cade să facem vorbire în ajun de Paști, cînd, vorba bunică-mii, „domnul nost' Isus Hristos s-a răstignit pe cruce”. Zdroaba de Paști începea din Săptămîna Mare, căci nu e puțin lucru să cureți atîta loc și să „hărănești” atîtea guri flămînde. La șleahta permanentă se adăugau, cum începea vacanța, și cele două verișoare mai mici, de la oraș, de la fata lui tata-mare pe care o crescuse tot mama-mare. Și să vezi tămbălău, cu cinci copchii mici, toate fete [...]

De | 2017-10-11T23:31:26+00:00 15 aprilie, 2017|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , , |12 Comentarii

cu mama, la terapie

Într-o perioadă în care lumea fierbe – și fierbe deja de ceva vreme – și se uită doar înspre ceea ce greșesc alții,  eu aleg să mă uit și mai adînc în mine și să văd unde anume greșesc eu, fiindcă cred cu tărie că nu poți schimba nimic în jur dacă tu nu știi cine ești, cine nu îți place că ești, dacă mereu cauți soluții în afara ta și tot acolo găsești și justificările. Și nu mă refer la proteste, la care particip și eu dintotdeauna, ci la un anume mod furios pe care îmi pare că îl detectez peste tot; oamenii defulează încontinuu, tot mai agresiv, parcă. Și nu e de mirare, suntem o națiune de refulați și reprimați, în multe aspecte ale vieților noastre. Am citit chiar azi un articol pe un site al unui terapeut despre copilul interior, se voia un exemplu personal grăitor, însă singura senzație pe care mi-a lăsat-o a fost că nu spune mai nimic, că se protejează cu măști mari, impenetrabile și că nu mă poate ajuta cu nimic o pseudo-experiență camuflată. Pentru că mai nimeni, nici măcar ăla care se presupune că știe cu ce se mănîncă, nu vine să [...]

De | 2017-10-11T23:37:58+00:00 9 februarie, 2017|Categorii: bucăți din mine, Slider|Etichete: , , |42 Comentarii

cu mama, despre minciună și manipulare

Antena 3 nu a mințit niciodată, tot ce au zis, așa a fost, mi-a spus mama aseară. Mama, care este o femeie educată, cu asta s-a ocupat, a educat copii, a fost pînă anul trecut învățătoare. La ei în casă, televizorul merge mereu pe Antena 3. Îi spusesem că sunt bucuroasă că Johannis inițiază referendum, iar ea sărise supărată, ce președinte e ăla, un nenorocit, nepatriot, de ziua Unirii merge la Bruxelles. Mamă, tu înțelegi ce înseamnă legea grațierii? Uite, ia-o așa, lasă politicienii corupți care vor beneficia de ea, dar ce zici despre pedofilii, despre violatorii care vor ieși, fiindcă au 60 de ani? Nu vezi ce grabă suspectă de a da legea asta? Mai lasă-mă cu astea, voi nu înțelegeți nimic, PSD a guvernat țara asta mereu, ce ne-o dat Cioloș al tău, că Dragnea ne dă bani în plus la pensie... Și Cioloș ai văzut ce gaură a făcut în buget? Mamă, mamă, alea sunt minciuni, dezinformări, manipulări, nu există presupusa gaură, e doar lipsă crasă de cunoștințe în economie! Mamă, uită-te la mine, sunt om mare, educat, sper eu, am scris cărți, am crescut copii, am făcut 18 ani jurnalism, crezi că nu înțeleg cum funcționează [...]

De | 2017-10-11T23:43:10+00:00 24 ianuarie, 2017|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |232 Comentarii

15 ani

M-am trezit cu noaptea-n cap, mamă de bigudiu de 15 ani. La 15 ani se cheamă că ești domnișoară, nu e așa? Ai părul lung, ombre, gagic, ești pur și simplu superbă și pe deasupra ai și propria viziune despre viață și lume. Mama e doar punct de sprijin, nu mai este ea viața și lumea ta. Anul trecut, cînd s-a buletinat, încă mai aducea cu un copil. Făcuse febră flebă și a dormit cu mine în noaptea aia (am scris aici, așa cum scriu în fiecare an de ziua fiecăreia dintre ele, să nu uit, să nu cumva să uit ceva). Mi-am adus aminte de vremurile în care se înghesuiau amîndouă să doarmă cu mine, am dormit cu ele în pat pînă hăhăăă. Acum mai pup doar dacă e vreuna bolnavă sau s-a uitat la vreun film de groază. Aseară, în timp ce ele se sărbătoreau în oraș, ca două surori, mă gîndeam ce simt pentru ele, în afară de iubirea aia sufocantă, pe care ajungi să o înțelegi doar atunci cînd devii mamă. Soră-sa îi pictase un tablou superb și îmi trimiseseră poză și atunci m-a izbit. Admirație. Asta simt pentru copiii mei, unul major, celălalt în plină adolescență [...]

De | 2017-08-14T14:49:18+00:00 26 ianuarie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |23 Comentarii