mamă

pantofii roșii de lac

La noi în sat, Paștile erau tratate cu foarte multă seriozitate, iar treaba asta se putea observa pe viu în familia mea. Sau ar fi mai corect familiile mele? Căci în curtea casei (cu etaj și baie în casă) în care am crescut, casă ridicată de tata și de tata-mare pe locul fostei case bătrînești, cînd eu aveam vreo doi ani și ștrampi croșetați, locuiam nu mai puțin de trei familii. Bunicii, care dețineau cîte o cameră pe fiecare nivel, ai mei cu mine și soru-mea la parter și mătușă-mea, sora mamei, cu unchiu-meu și vară-mea la etaj. Sigur, au regretat toată viața că și-au amestecat bucătăriile și băile așa, însă asta e complet altă poveste, în cu totul alt registru, nu se cade să facem vorbire în ajun de Paști, cînd, vorba bunică-mii, „domnul nost' Isus Hristos s-a răstignit pe cruce”. Zdroaba de Paști începea din Săptămîna Mare, căci nu e puțin lucru să cureți atîta loc și să „hărănești” atîtea guri flămînde. La șleahta permanentă se adăugau, cum începea vacanța, și cele două verișoare mai mici, de la oraș, de la fata lui tata-mare pe care o crescuse tot mama-mare. Și să vezi tămbălău, cu cinci copchii mici, toate fete [...]

De |2018-10-13T18:16:31+00:0015 aprilie, 2017|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , , |15 Comentarii

cu mama, despre minciună și manipulare

Antena 3 nu a mințit niciodată, tot ce au zis, așa a fost, mi-a spus mama aseară. Mama, care este o femeie educată, cu asta s-a ocupat, a educat copii, a fost pînă anul trecut învățătoare. La ei în casă, televizorul merge mereu pe Antena 3. Îi spusesem că sunt bucuroasă că Johannis inițiază referendum, iar ea sărise supărată, ce președinte e ăla, un nenorocit, nepatriot, de ziua Unirii merge la Bruxelles. Mamă, tu înțelegi ce înseamnă legea grațierii? Uite, ia-o așa, lasă politicienii corupți care vor beneficia de ea, dar ce zici despre pedofilii, despre violatorii care vor ieși, fiindcă au 60 de ani? Nu vezi ce grabă suspectă de a da legea asta? Mai lasă-mă cu astea, voi nu înțelegeți nimic, PSD a guvernat țara asta mereu, ce ne-o dat Cioloș al tău, că Dragnea ne dă bani în plus la pensie... Și Cioloș ai văzut ce gaură a făcut în buget? Mamă, mamă, alea sunt minciuni, dezinformări, manipulări, nu există presupusa gaură, e doar lipsă crasă de cunoștințe în economie! Mamă, uită-te la mine, sunt om mare, educat, sper eu, am scris cărți, am crescut copii, am făcut 18 ani jurnalism, crezi că nu înțeleg cum funcționează [...]

De |2018-10-13T18:38:17+00:0024 ianuarie, 2017|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |232 Comentarii

15 ani

M-am trezit cu noaptea-n cap, mamă de bigudiu de 15 ani. La 15 ani se cheamă că ești domnișoară, nu e așa? Ai părul lung, ombre, gagic, ești pur și simplu superbă și pe deasupra ai și propria viziune despre viață și lume. Mama e doar punct de sprijin, nu mai este ea viața și lumea ta. Anul trecut, cînd s-a buletinat, încă mai aducea cu un copil. Făcuse febră flebă și a dormit cu mine în noaptea aia (am scris aici, așa cum scriu în fiecare an de ziua fiecăreia dintre ele, să nu uit, să nu cumva să uit ceva). Mi-am adus aminte de vremurile în care se înghesuiau amîndouă să doarmă cu mine, am dormit cu ele în pat pînă hăhăăă. Acum mai pup doar dacă e vreuna bolnavă sau s-a uitat la vreun film de groază. Aseară, în timp ce ele se sărbătoreau în oraș, ca două surori, mă gîndeam ce simt pentru ele, în afară de iubirea aia sufocantă, pe care ajungi să o înțelegi doar atunci cînd devii mamă. Soră-sa îi pictase un tablou superb și îmi trimiseseră poză și atunci m-a izbit. Admirație. Asta simt pentru copiii mei, unul major, celălalt în plină adolescență [...]

De |2017-08-14T14:49:18+00:0026 ianuarie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |23 Comentarii

o conversație cu mama

Nu am mai sunat-o de la primul scrutin. Am vrut să evit discuţiile electorale care înfierbîntă pe toată lumea acum. În seara asta am sunat-o, totuşi, să văd ce face. Zău, am vrut să evit orice aluzie la alegeri, orice întrebări. - Să ştii că iar nu te mai văd la televizor, iar aţi dispărut de pe cablu, zice. Din spate, aud vocea vară-mii, batjocoritoare. - Ponta e de vină. Auch, zic. Nu, oh nu! - Mamă, te rog, dacă votaţi cu PSD-ul, măcar nu îmi fluturaţi mie asta prin faţă. - Dar tu cu cine votezi? Cu deşteptul de Johannis? Ai văzut ce inteligent e, bubuie de deşteptăciune. Ai văzut, zi? - Am văzut un om elegant, cu bun simţ, mamă, spun cu obidă. Nu vreau să ne certăm. Dar dacă tot ai adus vorba, deşi eu nu intenţionam, cred că e bine să ştii că s-ar putea să plec din ţară dacă iese Ponta al tău. - Acum mă ameninţi că dacă votez cu cine vreau pleci. Vrei să votez iar cu ai lui Băsescu? - Mamă, am aproape 38 de ani. Nu am cum să te ameninţ. Te informez placid. Nimic mai mult. - Auzi la ea, pleacă. Mamă, [...]

De |2018-10-15T12:58:36+00:0014 noiembrie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |74 Comentarii

fata mea cea mare

Nu a fost uşor să cresc un copil orfan de tată, cu o sensibilitate şi inteligenţă exagerate. Pe alocuri a fost de-a dreptul complicat. Eram foarte tînără cînd am avut-o.  21 de ani neîmpliniţi. Mi-am dorit-o enorm. Am crescut deodată. Mi-a salvat viaţa, cînd a murit taică-su, doar pentru că exista. E mai mare decît mine cu jumătate de cap. De o frumuseţe care creşte din ea însăşi, de la an la an. Cînd ne nimerim una lîngă alta în oglinda mare din hol rîde de mine: mi-ai rămas mică, mama! Cînd îmi fac procese de conştiinţă şi mă simt vinovată pentru că am greşit deseori şi nu am ştiut a fi mama perfectă, mă ia de după umăr şi îmi spune, sfătoasă cum e: mama, e normal să greşeşti, erai aşa de tînără cînd m-ai făcut, dar uită-te la mine ce mişto sunt, dacă greşeai fundamental nu ieşeam aşa! Încetează cu prostiile. Altădată mă sancţionează. Îmi spune verde în faţă tot ce are de spus. Mă doare, de multe ori, dar tot ea vine şi mă pupă şi îmi spune că mă iubeşte incredibil de mult şi că totuşi, oricît de matură şi inteligentă ar fi, e totuşi adolescentă [...]

De |2018-10-15T20:33:35+00:0027 iulie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |22 Comentarii

(a fi) mamă

Mai întîi am crezut că mă doare pentru că mîncasem pepene decuseară. Un pepene parfumat și rotund ca burta mea pe care o purtasem cu nețărmurită vanitate. Burta mea în care se încolăcea un ceva, un suflet mic și foarte viu, nevăzut încă dar foarte dorit. Îi șoptisem de atîtea ori că îl aștept, știa exact cît este de dorit. Împlinisem 21 de ani și nu aveam să mai fiu niciodată singură pe lume. Înotasem cu o zi înainte. Nu așteptasem să vină așa de dimineață, nici măcar în săptămîna aia nu așteptasem să vină. Așa îmi spusese doctorul: băiețelul tău se va naște în august. Așa că stăteam confuză în pat, era foarte dimineață și încercam să îmi dau seama de ce mă doare burta doar uneori. Abia două ore mai tîrziu am realizat că micile, apoi marile crampe se repetau la intervale regulate. Am fugit la spitalul unui oraș străin, de pe malul mării. Fără doctor, fără nimic, doar eu și burta mea care se pregătea să se crape, precum un ou căruia i-a venit sorocul. Un doctor m-a văzut și i-a spus repezit moașei: are dilatație 8, o să nască curînd. Iar eu nu am știut ce [...]

De |2018-10-16T11:38:01+00:004 iunie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , , |51 Comentarii