frică

neagă realitatea. neagă-ți emoțiile. gîndește pozitiv!

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat din terapia de grup a fost cum să interacționez cu oamenii fără să le bag pe gît adevărurile mele subiective sub formă de adevăr absolut și cum să nu mai proiectez nevoile, frustrările, plăcerile și neplăcerile mele asupra celorlalți. La bază, sunt lucruri atît de simple și de bun-simț încît am stat și m-am întrebat cum de nu m-am prins singură de ele, cum de a fost nevoie să mi se spună cu subiect și predicat cum să fac, cum de nu mi-am dat seama cît de lipsită de empatie și cu ce ușurință aș fi putut răni oamenii, cu cele mai bune intenții? Răspunsul este: am crescut într-o cultură a datului cu părerea, a crezutului despre, a opinatului pe marginea vieții celorlalți, a rîsului de alții, a mișto-urilor, așa că am făcut și eu ce am văzut în jur, de mică, fără să-mi pun multă vreme problema cît de în regulă era ce făceam. Cînd am ajuns la primele module de terapie de grup, am primit niște reguli de funcționare, despre care terapeuta ne-a zis că ar fi bine să le implementăm și în viața noastră cea de toate [...]

De | 2018-02-11T18:08:48+00:00 11 februarie, 2018|Categorii: opinii și adevăruri subiective, Slider|Etichete: , , |23 Comentarii

frumosul și greul, ediția UK

Zile lungi, grele și frumoase (uneori trebuie să fie mai întîi greu ca să fie frumos sau poate asta e doar una dintre credințele mele limitative) am trăit în săptămîna ce a trecut. De ieri sunt acasă și încă nu reușesc să mă dezmeticesc, sunt aproape catatonică, nu vreau să fiu acasă, vreau înapoi. Scriu aici în primul rînd ca să nu uit. Să nu uit emoțiile, bucuria, strîngerile de inimă bune, dar și alea mai puțin bune, să nu uit verdele ierbii irlandeze, îmbrățișările și tremurul ușor al oamenilor care m-au strîns tare, diminețile în care mă trezeam prea devreme pentru fusul orar englezesc (cît de mult contează două ore diferență!) narcisele și ghioceii înfloriți în parcurile londoneze, rîsul și ironiile copiilor mei, mergînd la pas pe străzile din Dublin noaptea, pe malul rîului Liffy, felul în care cea mică ne ținea pe mine și pe bărbatu-meu să nu cumva să traversăm pe roșu, după ce era să ne calce o mașină care venea din altă direcție decît ne așteptam, zorul pe care li-l dădeam în diminețile cu zboruri mult prea matinale, agitată că pierdem avionul, senzația stranie de anxietate ce mi se activa de fiecare dată (și au [...]

De | 2018-02-09T21:07:08+00:00 9 februarie, 2018|Categorii: bucăți din mine, lansări și alte evenimente|Etichete: , , , |11 Comentarii

ba mi-e frică de moarte

  Peste exact o lună voi împlini frumoasa și rotunda vîrstă de 40 de ani. Nu am anticipat nicidecum să vină la pachet cu o frumoasă și rotundă criză a vîrstei mijlocii sau cum năibuța îi mai spune. Mereu m-am crezut deasupra acestor chestii frivole. Peste 30 am trecut ca lebăda prin lac, ba mi-a plăcut atît de tare că am avut vreo trei ani (unul înainte, unul în timpul și unul după) 30 de ani. Că am 40 zic de cînd am împlinit 39, parte ca să mă obișnuiesc cu groaznicul, parte fiindcă mi se pare că 39 e o vîrstă atît de ingrată, nici 38, nici 40, că nici nu merită rostită și luată în seamă.O păcăleală, 39. Capul meu se pare că nu s-a lăsat păcălit, însă, el știa că deși zic eu că am 40, nu am încă. Și a intrat în alertă abia cînd s-a apropiat cu adevărat. Mai întîi a început să mi se pară că am îmbătrînit brusc. Pielea mi-e mai uscată, parcă am și ceva riduri în plus, toate apărute peste noapte. Păr alb am de la 20, aș fi zis că nu se pune, dar acum am senzația că sunt albă [...]

De | 2017-08-14T13:10:46+00:00 22 aprilie, 2017|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |19 Comentarii