filme

Perfect sănătos în Țara moartă

Am fost la cinematecă să văd Țara moartă a lui Radu Jude, despre care tot auzisem lucruri foarte bune. (Și ale cărui filme Aferim și Inimi cicatrizate le văzusem la aceeași cinematecă și-mi plăcuseră foarte.) Iar a doua zi la ultimul film al Ancăi Damian, Perfect sănătos, care rulează de vineri în cinematografe cu sala goală, căci așa suntem noi, românii, nu ne ducem să dăm bani pe bilete să vedem filme românești, doar facem mișto de ele sau, după caz, ne mîndrim cu vreun premiu important de parcă l-am fi luat noi. Trec peste faptul că cei de la cinematecă ne-au trimis în primă instanță acasă (eu aveam invitație la Perfect sănătos și luasem decizia să merg a doua zi, cu bilet plătit, ca să nu pierd documentarul care rula o singură dată, așa că am murit de nervi), pentru că nu verificaseră dacă le merge filmul și nu le mergea. Apoi au găsit o rezolvare, să-l primească pe transfer, treabă care a durat vreo oră jumate, timp în care s-a pierdut jumătate bună din spectatorii și așa puțini. A meritat, însă, cu vîrf și îndesat așteptarea. Am ieșit, vorba lui bărbatu-meu, sfîșiată din sala de proiecție. (Tu te [...]

De | 2017-10-11T23:23:54+00:00 17 septembrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |4 Comentarii

Ana, mon amour (o interpretare)

Am fost să vedem Ana, mon amour. Bărbatu-meu îmi zisese că ăsta e film din ăla de-al meu după trailer, însă abia ajunși în sală mi-am dat seama cîtă dreptate are. Ana, mon amour este radiografia unei relații tipice pentru zilele și societatea noastră. Mi-a plăcut extrem de mult, e de departe cel mai bun film românesc pe care l-am văzut de ceva vreme, are un super scenariu și e foarte bine realizat. De fapt, e atît de bine realizat și de realist, încît majoritatea celor aflați în sală au fost șocați și au simțit nevoia să rîdă ori de cîte ori au văzut un sfîrc sau un floc, că deh, rîdem de ceea ce ne este rușine, ori noi am fost educați că trupul și sexul sunt rușinoase. Nu m-au mirat reacțiile, dar m-au enervat, așa cum mă enervez de fiecare dată la cinema cînd oamenii ajung să se uite la filme pe care nu le înțeleg și deranjează pe ăia care chiar își doresc să le vadă. Iar pe ecran nu era nimic porno sau sexy, erau doar scene foarte bine filmate și realiste ale intimității unui cuplu de oameni obișnuiți, nici prea-prea, nici foarte-foarte, care se iubeau, [...]

De | 2017-10-11T23:35:22+00:00 10 martie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |23 Comentarii

la pazza gioia

Aseară am văzut filmul ăsta. Cu nesaț l-am văzut. La început m-a dus cu gîndul la Girl, interrupted, însă personajele sunt atît de diferite încît am uitat curînd asocierea. Un film foarte bine scris, foarte bine realizat, foarte bine jucat. L-am urmărit cu inima bătînd mai tare, dar nu mi-am dat seama ce efect are asupra mea decît abia cînd s-a terminat de tot. Cînd a început să curgă genericul de final i-am spus lui bărbatu-meu: mie mi-au plăcut foarte mult femeile astea și am izbucnit într-un plîns care a ținut o oră încheiată. Fără să (îi) pot explica măcar de ce anume plîng așa de rău. Poate pentru că de cînd eram foarte mică am crezut că voi sfîrși nebună sau că deja sunt. Poate pentru că și eu m-am născut tristă și obosită. Pentru că viața și lumea sunt atît de nedrepte și greșite încît nebunii sunt mai lucizi și vii și autentici și onești decît tot restul celor „normali” la un loc, care se mint și joacă spectacole mai grotești decît cele ale nebunilor. Pentru că îmi plac oamenii care par că duc în spatele lor toată greutatea lumii ăsteia tragice. Pentru că femeile astea două sunt atît [...]

De | 2017-10-11T23:45:31+00:00 28 decembrie, 2016|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , |6 Comentarii

cum e cu filmele

Cînd eram foarte tînără, abia o născusem pe cea mare, am locuit o vreme la Budapesta. Îmi făcusem abonament la Artmozi, la cinematecile de artă, de altfel şi singurele locuri unde puteai vedea un film în limba originală, nu tradus în ungureşte, cum făceau cu toate, de umbla gluma, Kojac baci, holvon o cocaino? Luam godacul mic în marsupiu şi mă duceam zilnic la film. Incredibil ce bine dormea la Jarmush şi Wenders, la Boyle şi Greenaway sau Kurosawa. În cîteva luni, am văzut zeci de filme, în vreme ce prietenii mei din ţară, mari amatori de artă cinematografică, îşi băgau unghia în gît că ei doar auziseră de filmele alea şi nu aveau cum şi unde să le vadă. Nu am mai avut perioade aşa de prolifice ca aia, însă îmi place să cred că am văzut ceva filme mişto, iar pe anumiţi regizori care mi s-au lipit de creier, îi urmăresc cu sufletul la gură. Îmi place să văd filme făcute după cărţi pe care le iubesc. Am avut cîteva surprize plăcute în zona asta, dar şi cîteva urîte. Fight Club, Parfumul lui Suskind, Dragostea în vremea holerei fac parte dintre alea mişto, şi da, pînă şi Viaţa lui [...]

De | 2017-08-16T14:04:02+00:00 24 ianuarie, 2014|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |10 Comentarii