fbpx
joi, 13 decembrie, 2018

Etichetă: fericire

îmi iubesc copilul suficient cît să fiu fericită?

În urmă cu trei zile, am urcat pe o scenă în fața a 335 de oameni (majoritatea femei și mame), la conferința organizată de comunitatea minunată La primul bebe și le-am povestit cum mi-am dorit o mare parte din viață să fiu cea mai bună mamă din lume dacă se poate, convinsă fiind că îmi doresc cel mai bun...

one year later. forty years later.

Anul trecut am decis să-mi împart ziua cu tine. Nu mi-a fost ușor, știi doar, oropsita de mine, neiubita de mine, lipsita de respect de sine​ de mine credea că doar atunci are dreptul de a se simți importantă: de ziua ei. Mi-am dat seama de curînd de lucrul ăsta, de ce țineam eu cu dinții de ziua mia,...

40

Și am ajuns și la un stuchit distanță de 40 de ani. Nu pare să se schimbe mare lucru. Ieri mi-am zărit chipul printre crengile de liliac pe care le-am îndesat pe măsuța de toaletă și i-am zîmbit. Mi-a plăcut de el. La 30 de ani nu îmi reușea trick-ul ăsta. La 30 abia reușeam să ghicesc care e drumul...

voia și nevoia

Mi-e tot mai greu să viețuiesc printre oameni inconștienți. Mi-e tot mai greu să mă abțin să încerc să le explic că au nevoie să se caute, să se cunoască, să se înțeleagă. Fiindcă nu e treaba mea. Și totuși. Dacă aș fi dictator, aș obliga pe toată lumea să meargă la terapie. La început s-ar duce de silă...

sunt fericită

Mă desprind ușor din îmbrățișarea adormită a omului meu și pășesc și mai ușor din cameră, să nu-l trezesc cumva. Nu sunt funcțională de-a binelea, am ochii întredeschiși. Bîjbîi pe holul pe care nu-l cunosc către una dintre terase, de unde se aud țipetele sfîșietoare de pescăruș care m-au trezit. Deschid  ușa și-i văd, păsări mari, neliniștite. ȘȘș, le...

trei vieți

Mi-am adus aminte de întîmplarea din Ajunul Crăciunului, din subterană. Nu aia lui Dostoievski, ci a clădirii în care locuiesc. I-am văzut cînd ieșeam din lift, era cuplul ăsta de moși bine, genul scoși (așa îmi zicea fosta mea prietenă, moartă și împuțită bine acum, fă, la tine în bloc stau numai scoșii), țoale de firmă, tot tacîmul. Și...

„aș vrea să scriu despre noi, dar suntem fericiți”

Nu a fost o lună, a fost doar o zi. De miere. La mare, acolo de unde aparțin eu cu adevărat. Între două nunți, una tradițională, a fratelui tău și a noastră, religioasă, departe, cu peripeții, divorțuri bisericești și dezlegări de la șapte mitropoliți, care te-au făcut să exclami: pe tine trebuie să te dezlege mitropolitul Parisului la propriu...

m-am măritat de ziua mea

În ziua în care am împlinit 39 de ani, m-am măritat. Da, iar. A treia oară. Nu vă obosiți, toate glumele și miștourile care puteau fi făcute pe tema asta le-am făcut, deja, în familie. Mama-mare, de exemplu, a zis că îmi dă binecuvîntarea, dar e ultima, să bag seama bine. Cele mai multe le încasez de la copii...

fericire (ediția Brașov, 2016)

Stăteam așa, la crăpătura lui 2016, înconjurată de toți oamenii pe care îi iubesc și simțeam cum plesnește inima în mine. Fetele, aranjate pentru petrecere, atît de mari și de frumoase, atît de ele, le priveam și mă întrebam cum am ajuns aici, să le văd de mînă cu iubiții lor, întorcînd capetele tuturor din încăpere. Nu era așa demult...

banatul de care m-am îndrăgostit

Nu am știut a mă apuca să scriu despre zilele petrecute la Gărîna, Timișoara și Socolari. Încă trebuie să le las să se așeze în mine, să-și lase zațul. A fost una dintre cele mai frumoase vacanțe din lumea mea. Am cunoscut oameni fascinanți de care m-am îndrăgostit și am pus la cale proiecte mari. Am avut cele mai...

SOCIAL

37,951FaniÎmi place
5,455UrmăritoriUrmărește

POPULARE

listă a lui Crusoe pe 2013

muzeul inocenței

30 martie 2015

RECOMANDATE