femei

pansamente

  Mă înduioşează şi sperie naivitatea, ca să folosesc un eufemism, femeilor care plonjează cap în relaţii cu tipi ieşiţi de 5 minute şi 14 secunde din relaţii cu cîte o ea care le-a săpat şanţuri adînci pe cortex. Există o specie de astfel de doamne, salvatoarele de profesie, care sfîrşesc lamentabil, pe post de pansament îmbibat cu felurite umori, în recycle bin, întrebîndu-se chinuitor ele unde au greşit de li s-a întîmplat una ca asta. Tipii care îţi spun din prima că o urăsc pe fosta şi că e o nenorocită care le-a distrus viaţa, de cele mai multe ori nu sunt nişte bieţi victimi, ci doar nişte băieţei coaieless care nu sunt capabili să îşi asume şi propriile greşeli care i-au adus în situaţia de plîns. Nu pune botul. Nu există un singur vinovat în nicio despărţire. Unless unul dintre ei este bolnav psihic, treabă care se rezolvă cu medicaţie. Carevasăzică, dacă tocmai ai cunoscut un tip care pare extraordinar... de distrus după fosta, ia-ţi fuguţa tălpăşiţa, lasă-l să se consoleze mai întîi singur şi să te caute după ce se va fi vindecat. Vei fi tentată să pui boticul ăla frumos la vrăjeala lui, că aia e [...]

De | 2017-08-14T18:03:29+00:00 15 septembrie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , |12 Comentarii

(a fi) femeie

"Acum îmi voi impune următoarea regulă. Să privesc compania femeilor ca pe un rău social inevitabil şi să mă feresc de ele pe cît posibil. Cine altcineva dacă nu femeia este cu adevărat cauza senzualităţii, a desfrînării şi a feluritelor alte vicii din noi? Cine este vinovat de pierderea calităţilor noastre naturale -curajul, fermitatea, raţiunea, corectitudinea etc., dacă nu femeile? (...) Femeia este în general proastă, însă Diavolul îi împrumută creier cînd lucrează pentru el. Atunci ea împlineşte miracole de gîndire, anticipare, constanţă, în scopul de a face ceva rău" scria Tolstoi la finalul secolului 19. (Intelectualii, Paul Johnson) Tolstoi, care a născocit-o pe Anna Karenina şi care era un obişnuit al bordelurilor şi ţigăncilor, care a sedus fete de iobagi şi nu şi-a recunoscut fiul nelegitim avut cu una dintre acestea, fiu care a ajuns grăjdar. Tolstoi, care descindea din ţarina Ecaterina cea Mare. Este efectul pe care Biserica l-a avut asupra gîndirii societăţii vreme de secole, ale cărei tare le simţim şi noi. Nu e de mirare că şi societatea noastră e încă destul de machistă, de închistată, de misogină. Purtăm totuşi, în spate, aproape 2000 de ani de opresiune, sub directa îndrumare a instituţiei Bisericii, a femeii. [...]

amor şi şaorma

Mi-am dat seama: e plină lumea de bărbaţi cu burta plină şi puţa goală. Toţi tipii sinceri pe care îi cunosc eu, însuraţi sau în relaţii îndelungate, mărturisesc că nu mai prea primesc. Panterele pe care şi le-au luat, cu alai sau nu, au devenit pisici de casă, blînde mieluşele sau chiar viţici, după caz. Mai întîi s-au lăsat dezblehuiate oriunde şi oricum, după cum i-a fost pofta bărbătuşului. Că aşa scrie la manualul de sedus bărbatul în scop marital, să te prefaci că eşti perfectă: cultivată şi lubrică precum Ecaterina cea Mare Rusiei, pricepută la gătit ca Radu Anton Roman şi smerită şi degrabă ascultătoare de bărbat ca o fată de pansion. Aşa că s-au prins în dansul împerecherii şi au dansat, cu muzică sau fără, pînă masculul, cucerit, orbit, a îngenuncheat şi le-a luat acasă. Unde ex-pantera, actuală birmaneză, s-a apucat de gătit, că amorul trece prin pipotă, doar. A şi mîncat, că trebuia să guste, doar nu era să otrăvească bunătate de soţior. Şi în loc să-i facă bărbătuşului amor, i-a mai făcut o supică. Şi în loc de sex oral, o tocăniţă bună-bună, să te lingi pe degete, nu altundeva. Apoi a căzut lată în pat, că [...]

De | 2017-08-16T13:48:19+00:00 10 martie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |167 Comentarii

ce vor femeile

Bărbaţii traiesc colportând mituri despre femei. Sunt cu toţii convinşi ca trăim reale sentimente ca teama de abandon, grija de a rămâne nemaritate, frica perpetuă ca atunci cand pleaca de langa noi se duc la alta…În realitate, toata psihanaliza asta prinsă din zbor din filme americane proaste nu are nici o legatura cu ceea ce suntem. Structural, organic, suntem mai puternice decât ei. Ceea ce confundă ei cu teama de abandon şi alte angoase asemenea, este aplecarea noastra către afectivitate, sensibilitatea noastra, nevoia noastra de tandreţe si de atenţie. Pe scurt, avem nevoie sa fim pupate în cur, domnilor, altfel relaţia de reciprocitate se anulează de la sine. Carevasăzică nu veţi primi înapoi ceea ce va doriţi de la noi. Şi, ah, oh, vă doriţi multe. It’s all about PR. Nici o femeie normală la cap nu o să vă zică nimic dacă, în loc să anunţati implacabil “în weekend plec cu băieţii pe munte” (propoziţie care ascunde în însăşi irecuzabilitatea ei adevărul că domnul a hotărât de unul singur că orice s-ar întâmpla şi orice ai avea de zis, el are oricum programul făcut şi asta e), deci, dacă în loc de asta ar fi spus :”iubito, prietenii mei [...]

De | 2017-08-16T15:57:22+00:00 12 noiembrie, 2013|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |73 Comentarii