fbpx
vineri, 14 decembrie, 2018

Etichetă: dor

sfîrșitul nopții (fantezia pentru tastatură în alt minor, la patru mîini)

- Nu îmi ajunge nimic din ce am ca să te simt, să îți simt căldura, textura, mirosul pielii, să te iau cu mine, să mi te impregnez, iubito... Ei îi scapă un suspin. El continuă să o mîngîie, încet, minuțios. Zace moale, cu chipul destins, de după sex. Ochii închiși, cu genele ca niște umbre viorii. Niciodată nu e...

a doua toamnă

Nu-mi mai aduc aminte de cînd plouă. Doar cerul coborît pînă la pleoape, vînăt și greu. Foarte puțin Mozart în mașina murdară. Niște pastile - glucoză cu magneziu, cît să nu cad din picioare. Cea mai tristă carte din lume, pe noptiera mea. (Firește că sunt meteosensibilă.) Și drumurile noaptea tîrziu, spre casă, prea obosită, prea încercănată, palpitînd. De data asta sfîrșitul...

călduri

Afară sunt 17 grade și plouă, dar eu mă sufoc de căldură. Mă gîndesc că poate am înmagazinat prea mult soare în piele și organe, altfel de ce mi-ar fi atît de cald cînd mie mi-e tot timpul frig? M-am sufocat azi-noapte în pat, deși ușa era larg deschisă către terasa pe care ploua, către pădurea unde fulgera și tuna...

toate mările și toate zările

mi-e dor de Mediterana sărată și cristalină, de coaste prelungi și albe, de aer mirosind a miere și pini. de case albe și soare pieziș. de străduțe pietruite și zîmbete bronzate. îmi spunea că o să luăm o căsuță acolo, pe o plajă grecească, dacă sunt cuminte. să îmi las ovarele să se încălzească, până când nufărul va ieși,...

walk into this room

m-am trezit cu melodia asta cîntîndu-mi în cap. cu imaginea noastră încolăciți pe canapea, eu strînsă în tine, uitîndu-ne la Cinema Paradiso, de exemplu. dacă vrei, îți comand și pizza din aia și împart cu tine vinul meu de casă adus din Bucovina. să stăm așa în plapumă și să fie cald de tot și tu în mine tot...

seri albastre

mi-am alergat pegașii pe drumuri înnoptate, mi-am alergat fricile pe câmpuri tremurate, mi-am alergat dorul de tine, le-am fugărit pe toate în frigul care s-a lăsat peste lume și mine. nici nu știi că mie mi-e mereu frig și că cel mai mult îmi înghit lacrimile și vorbele atunci cînd nu mai rămîne nimic de verbalizat. e seară albastră, hani,...

conduc pe străzi goale și cînt.

Noaptea, singură, alunec pe străzi fără foșnet, fără zgomot de frîne sau accelerație. Orașul strălucește sub mine, palpită încet. Mâinile mi se încleștează pe volan și schimbător, muzica țîșnește și mi se așază, din scăriță și nicovală până în sfinctere. Muzică și cîrlige în timp. Undeva, în noaptea asta, altundeva, oameni pe care nu îi cunosc deloc și oameni pe care...

(hani,)

aici nu se întîmplă nimic. nici wallpaper-ul nu mai e la fel de alb. se scutură copacii de zăpezi, ca de o amintire. aici nu se întîmplă nimic. cearșafurile rămân neatinse, în pudoarea lor pepit. picioarele mele nedesfăcute, grăbit. buzele și sfîrcurile nesfîrtecate. somnul și sînul meu nemîngîiate. parcă nici iarna nu a venit cu adevărat, cutremurul nu s-a simțit. nicio dramă nu...

SOCIAL

37,957FaniÎmi place
5,471UrmăritoriUrmărește

POPULARE

un an prea lung

dialectica suferinței

boleșnița

cum a cucerito

RECOMANDATE