dor

sfîrșitul nopții (fantezia pentru tastatură în alt minor, la patru mîini)

  - Nu îmi ajunge nimic din ce am ca să te simt, să îți simt căldura, textura, mirosul pielii, să te iau cu mine, să mi te impregnez, iubito... Ei îi scapă un suspin. El continuă să o mîngîie, încet, minuțios. Zace moale, cu chipul destins, de după sex. Ochii închiși, cu genele ca niște umbre viorii. Niciodată nu e atît de liniștită ca atunci cînd termină de făcut dragoste. De copilăroasă. De inocentă. De îndrăgostită. Cînd se uită la mine, simt atîta căldură încît mă lichefiează pe interior, gîndește. Mă calcinează. De parcă fierbințeala din pîntece, după furtuna de orgasme, îi urcă în ochi. O singură privire languroasă și sunt pachețel de primăvară, rulat, la picioarele ei desfăcute, gîndește. Se uită adînc în ochii lui, închide din nou ploapele, surîzînd, iar el simte că se poate întinde fix atunci pe podea, gol, și să moară de dragul ei. Iar ea știe asta. Cît de arbitrară e dragostea, dragostea mea, gîndește. Arbitrar o și cunoscuse, nu cu mult timp în urmă, într-o miercuri. O zi ca oricare alta, pe terminate - credea el. Fusese abia începutul. Un început vijelios ce făgăduia multe, el făgăduia multe, ea ținea pasul și [...]

De | 2017-08-14T14:48:50+00:00 8 februarie, 2016|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , , |18 Comentarii

a doua toamnă

Nu-mi mai aduc aminte de cînd plouă. Doar cerul coborît pînă la pleoape, vînăt și greu. Foarte puțin Mozart în mașina murdară. Niște pastile - glucoză cu magneziu, cît să nu cad din picioare. Cea mai tristă carte din lume, pe noptiera mea. (Firește că sunt meteosensibilă.) Și drumurile noaptea tîrziu, spre casă, prea obosită, prea încercănată, palpitînd. De data asta sfîrșitul lumii a fost o poartă încuiată. (Mă epilasem special pentru tine.) Adun bucurii cu de-a sila. Îmi fac provizii  în loc să pun murături. Fac colaje, suprapun vorbe peste bucăți de cer, lipesc atingeri peste dimineți întîrziate, iau poezia și o împrăștii peste frig, presar ușor, să nu sperii musafirul de pe terasă care fumează și privește absent. (Uită-te pe geam: se înserează.) Dansez. Tu taci. Eu dansez mai departe. https://www.youtube.com/watch?v=F2vEs3xQW2k   * acest text face parte din volumul Efectul pervers, în curs de apariție la editura Herg Benet

De | 2017-08-14T15:57:05+00:00 30 septembrie, 2015|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , |9 Comentarii

călduri

Afară sunt 17 grade şi plouă, dar eu mă sufoc de căldură. Mă gîndesc că poate am înmagazinat prea mult soare în piele şi organe, altfel de ce mi-ar fi atît de cald cînd mie mi-e tot timpul frig? M-am sufocat azi-noapte în pat, deşi uşa era larg deschisă către terasa pe care ploua, către pădurea unde fulgera şi tuna la răstimpuri. M-am sufocat de dimineaţă la duş, în maşină, mă sufoc acum la birou, în timp ce caut resurse să mă concentrez şi să mă apuc de treabă. Parcă nu aşa era depresia postvacanţă. Nu cu trecut de ape şi frisoane. Mă simt obosită, bătută, lipsită de vlagă, aproape bolnavă. Capul mă doare surd, dar continuu. Am momente cînd simt că pic din picioare. Poate ar trebui să mă caut. Şi să încep cu capul. ***

De | 2017-08-14T18:22:39+00:00 29 iulie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |5 Comentarii

toate mările si toate zările

mi-e dor de Mediterana sărată şi cristalină, de coaste prelungi şi albe, de aer mirosind a miere şi pini. de case albe şi soare pieziş. de străduţe pietruite şi zîmbete bronzate. îmi spunea că o să luăm o căsuţă acolo, pe o plajă grecească, dacă sunt cuminte. să îmi las ovarele să se încălzească, până când nufărul va ieşi, tiptil şi nu se va mai întoarce niciodată. ar fi fost o căsuţă albă, de piatră şi lut văruit, cu forme rotunjite şi ferestre mari, înspre mare. ar fi avut perdele vaporoase, albe, care ar fi fluturat la fiecare pală de vînt. m-aş fi trezit în fiecare dimineaţă şi aş fi alergat să mă scald în apele line şi smaraldii. aş fi înotat jumătate de oră, fix, scufundată în fiecare mişcare, în fiecare undă, în fiecare rază, fără gânduri, fără frici. apoi aş fi tras pe mine o rochie albă şi simplă. aş fi băut o cafea, cu o carte în mână. sau ne-am fi dus în sudul Franţei, ştiu exact unde, între cîmpurile nesfîrşite de lavandă şi chiparoşii întunecaţi, aproape de Mediterana mea. ştiu casa, ştiu grădina, simt mirosul levănţicăi. mi-e dor de mare azi. pînă şi de Atlanticul îndepărtat [...]

De | 2017-08-14T18:24:39+00:00 2 iulie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |3 Comentarii