dinorfine

damaged goods

Stăm la masa mea preferată din bistro. Locul e gol și o lumină caldă, filtrată, se așază ușurel peste toate lucrurile - mese, scaune, picturile de pe perete, florile din vaza din fața noastră, podeaua învechită, pian - aurind totul împrejur. Vizavi, pe o canapea, doi tineri se sărută cu patimă. Chelnerița îmi aduce supa. Și atunci, o văd. La masa de lîngă stîlp. Întîlnirea mă tulbură profund. Are aproape 25 de ani și a venit aici prima oară. E slabă și tristă. Se foiește pe scaun, căci simte că locul ei nu e aici, printre oameni sofisticați care mănîncă feluri complicate de mîncare, cu nume franțuzești. Nu a pus gura în viața ei pe vreun fel de brînză cu mucegai și se teme să guste, ca să nu se facă de rîs. Ea, cînd merge la restaurant, rar, comandă aceleași mîncăruri pe care le știe dintotdeauna: șnițel, ficăței, grătar. În sufletul ei, e doar o fată simplă, săracă, de la țară, stînjenită de tot ce îi e necunoscut. Îi e rușine să se uite împrejur. Bărbatul care a invitat-o la masă e sigur pe el, vorbește mult și bea vin sec, comandă platouri cu brînzeturi și fructe. Ridică ochii din [...]

De | 2017-08-14T14:45:22+00:00 19 aprilie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |2 Comentarii

aer

Sunt un pește balon. Burta mea e mare și rotundă. Am pîntecele umflat precum al unei gravide, dar înăuntru nu e nimic, în afară de aer. Sunt însărcinată cu trei kilograme șapte sute de aer. Noaptea nu dorm, fiindcă fetusul de aer se mișcă încoace și încolo, îmi dă picioare în ficatul umflat. Arsurile mă fac să mă încovoi de durere: are părul mare cel mic, zice bunica. Părul lui de aer buclat. Vine sorocul. Găsește-i tu nume. O să plutesc apoi, cu burta în sus, ca un pește mort, pe rîul deznădejdilor noastre.         ("Henry Ford Hospital," Frida Kahlo, 1932)      

De | 2017-08-14T14:48:09+00:00 17 februarie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |5 Comentarii

mă doare

(9 ianuarie 2011) Ploaia asta nelalocul ei, în pervarzul cabanei. Ştiu sigur că ar trebui să ningă. Oboseala asta, peste tot în carne, oase şi zgîrciuri. Mai ales în celulele moi şi umide ale creierului. Nufărul care mi-a infestat ovarele, iar eu nu sunt Chloe, nu sunt Chloe. Nufărul mă ghemuieşte de două zile în paturi prea calde, prea albe, prea goale de tine. Sunetul surzitor, leşinător al ambulanţei, în loop, mirosul spitalelor iarna, juma de cipralex, juma de rispen, dimineaţa şi seara. Bilanţul negativ al celui mai cumplit an dintr-o viaţă cumplită: o tentativă de suicid, un diagnostic pe linia subţire dintre psihoză şi nevroză, o mînă tăiată, cîteva spitalizări la psihiatrie, promisiuni neţinute, disperare, neputinţă, un pic de speranţă cînd s-a încheiat. Prima zi a anului şi vestea că au găsit-o iar leşinată, hipotermică. Şi eu munceam şi nu puteam fugi la ea şi mi-au zis, ne pare rău, nu are cine te înlocui, am dat pe gît un rivotril şi mi-am şters machiajul curs şi mi-am recompus figura şi pentru cîte un minut din fiecare oră în care a urmat, the show went on, my smile still stood on. Fiecare deal golaş dimprejur. Fiecare decizie imposibil de [...]

De | 2017-08-14T16:55:13+00:00 23 ianuarie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , |0 Comentarii

the nightmare(s)

Mi s-au întors neliştile. Anxietatea. Le simt cel mai adesea în stomac. Alteori în tremuratul mîinilor. În somnul întrerupt. Îmi spun că e de la schimbările de climă, de oră, de temperatură, de la zborurile legate. Fac exerciţii de respiraţie. Terapie. Eram bine, nu mai sunt la fel. Trag de mine. În aeroport în Madrid am reuşit să înving un atac de panică îndelung, care a început încă din timpul primului zbor. Nu aveam nimic la mine să iau. Am stat prinsă în mine, nemişcată, ascultîndu-mi inima cum bubuie, stomacul cum zvîcneşte, frisonul cum îmi cuprinde muşchii. Am respirat. Adînc, din diafragmă, aşa cum am învăţat. Să hiperventilez creierul. A trecut după ore, în avionul spre Paris. Azi-noapte am avut un coşmar din alea. Nu mai aveam nici coşmaruri de multă vreme. Se făcea că eram departe, poate pe insulă, nu mai ştiu. Şi copiii erau acasă. Şi lîngă mine cineva se juca cu un cîine. Şi un alt animal, nu mi-l amintesc. Şi deodată animalele au fugit, s-au ascuns, au început să urle. Şi a început un vuiet mare, îngrozitor, apocaliptic, şi pămîntul se cutremura iar eu ziceam fără să mă pot opri că ar fi trebuit să ne [...]

De | 2017-08-14T17:09:52+00:00 13 ianuarie, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |29 Comentarii