fbpx
vineri, 14 decembrie, 2018

Etichetă: depresie

voia și nevoia

Mi-e tot mai greu să viețuiesc printre oameni inconștienți. Mi-e tot mai greu să mă abțin să încerc să le explic că au nevoie să se caute, să se cunoască, să se înțeleagă. Fiindcă nu e treaba mea. Și totuși. Dacă aș fi dictator, aș obliga pe toată lumea să meargă la terapie. La început s-ar duce de silă...

ikigai

- Ești bine? - Mă pregătesc să muncesc ceva. - Io nu mă pregătesc pentru nimic… Trebuie să fac ceva ca să nu mai aud vocile alea, cum îi zicea Ed Harris lu' Meryl Streep în The hours. - Mrs. Dalloway, always throwing parties to cover the silence. Așa e. - Știu. - Eu “throw” altele, vorbe, rînduri, cum ar veni, în același scop....

un weekend lung

Parcă ești un titirez, mi-a zis Nekta în timpul interviului de la radio, de dimineață și am în cap imaginea unui titirez din cele cu care mă jucam cînd eram mică și îmi dau seama că are dreptate. Am fost la Galați, apoi la București, m-am întors la Brașov. Cu mașina. Foarte scump drum - am luat amenzi de...

vomit & urlu

nici azi nu m-am dus la muncă. am zăcut, catatonic, în patul din care ai plecat. nici azi nu am mîncat, nu am băut, nu am dormit. ești în doliu, mi-ar spune terapeutul meu, dacă aș mai avea unul. sunt în doliu, așa e. îmi vine bine negrul, l-am exersat atîția amărîți de ani. mi se asortează cu ochii. din...

dinorfine: jurnal de sevrată

(2011) sevrată poate că mor. poate că doar iese anxioliticul din sistem și supraviețuiesc. starea asta îmi amintește de trainspotting. sau gia. (ziua 5) iaca. am întrerupt de 5 zile medicația. în prima zi, de bucurie, am ras un pahar de vin roșu, din africa de sud sau chile, nu mai știu decât că era unul de care îmi zisese bărbatul nesăbuit și eu râsesem că...

sinucideri

Am evitat să vorbesc și eu despre sinucidere. Au curs rîuri de biți, zilele astea. Unii l-au plîns pe cel care a ales să meargă cu luminile stinse pe contrasens și, ucigîndu-se pe sine, a mai ucis alți cîțiva oameni care s-au întîmplat în drumul lui spre moarte, alții l-au blamat, alții l-ar fi linșat, dacă nu s-ar fi...

prinsă

jurnal octombrie 11, 2010 sunt inexpresivă ca un stîlp de telegraf. uit de-a binelea că aș vrea să scriu, uneori. că toamna mi-a colorat pădurile, de jur împrejur. și gîndurile alb-gri. uit de-a binelea că am o viață și un suflet care trebuie îngrijite. între două insomnii. prinsă. între două copile cu probleme. prinsă. între mine și mine, celelalte eu, de care nu știu...

dinorfine: peștele balon

jurnal, 7 aprilie, 2011 mă uit la ceas. e 3.45. a nuștiucîta noapte în care nu dorm de dureri. sunt ca un pește-balon. am senzația că dacă mă înțep, o să încep să șuier și să zbor prin casă, ca un balon adevărat. asta îmi amintește de o scenă, din far from the madding crowd, cred, cînd oile scapă...

infinita tristeza

(2010) stăteam în cofetărie – intrasem să iau amandine, preferatele mele, și ne strîngeam în brațe și plîngeam. nimeni nu ar fi putut bănui că suntem mamă și fiică. ea, mai înaltă ca mine. plîngeam și ne strîngeam în brațe, fără să ne pese de oamenii care se holbau la noi, intrigați. machiajul îmi curgea pe față, freza proaspăt ieșită...

33 (treijtrei)

curînd fac 37 de ani. încă nu am scris despre asta, mă mănîncă buricele degetelor, dar nu am avut cînd. am găsit bucata asta de text, de acum 4 ani și mă uit la ea ca la un copil bolnav. cu compasiune și drag, dar și cu bucuria că între timp s-a făcut bine. fotografia e, și ea, de...

SOCIAL

37,960FaniÎmi place
5,472UrmăritoriUrmărește

POPULARE

RECOMANDATE