căsnicie

fiul cel bun

Există cărți care mă tulbură în adîncul ființei mele, readuc la suprafață dureri, gînduri, amintiri reprimate, îngenuncheate. Citisem într-un interviu al lui Pascal Bruckner - unul dintre autorii a cărui operă am citit-o integral, ba unele cărți de mai multe ori, că i-a fost foarte greu să scrie asumat autobiografic în loc să se ascundă în spatele personajelor romanelor lui de ficțiune. Știam că mă va marca lectura, căci Fiul cel bun este o carte despre relația cu tatăl lui, un tată tiranic, nazist, crud, asemănător în multe feluri propriului meu tată. Am parcurs cartea cu noduri în gît. Pascal a așteptat 63 de ani și moartea tatălui lui ca să poată intra în haznaua aia. L-a iertat din oboseală, cum spune, pe bătrînul tiran, antisemit, xenofob, agresiv, căruia bătrînețea nu i-a adus decît un plus de amărăciune și răutate, la fel ca tatălui meu. Am eu o teorie, că, de fapt, nimic din ceea ce ne afectează esențial, în miezul ființei noastre, nu trece. Niciodată. Oricîtă terapie am face, oricîte cercuri și tipare am rupe, rămînem tributari traumelor noastre, pînă la capătul vieții. Niciodată durerea nu trece de tot, niciodată nu neușim să ne refacem pe noi înșine în [...]

De | 2017-08-14T16:07:25+00:00 17 iunie, 2015|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , |11 Comentarii

amor şi şaorma

Mi-am dat seama: e plină lumea de bărbaţi cu burta plină şi puţa goală. Toţi tipii sinceri pe care îi cunosc eu, însuraţi sau în relaţii îndelungate, mărturisesc că nu mai prea primesc. Panterele pe care şi le-au luat, cu alai sau nu, au devenit pisici de casă, blînde mieluşele sau chiar viţici, după caz. Mai întîi s-au lăsat dezblehuiate oriunde şi oricum, după cum i-a fost pofta bărbătuşului. Că aşa scrie la manualul de sedus bărbatul în scop marital, să te prefaci că eşti perfectă: cultivată şi lubrică precum Ecaterina cea Mare Rusiei, pricepută la gătit ca Radu Anton Roman şi smerită şi degrabă ascultătoare de bărbat ca o fată de pansion. Aşa că s-au prins în dansul împerecherii şi au dansat, cu muzică sau fără, pînă masculul, cucerit, orbit, a îngenuncheat şi le-a luat acasă. Unde ex-pantera, actuală birmaneză, s-a apucat de gătit, că amorul trece prin pipotă, doar. A şi mîncat, că trebuia să guste, doar nu era să otrăvească bunătate de soţior. Şi în loc să-i facă bărbătuşului amor, i-a mai făcut o supică. Şi în loc de sex oral, o tocăniţă bună-bună, să te lingi pe degete, nu altundeva. Apoi a căzut lată în pat, că [...]

De | 2017-08-16T13:48:19+00:00 10 martie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |169 Comentarii

ce vor femeile

Bărbaţii traiesc colportând mituri despre femei. Sunt cu toţii convinşi ca trăim reale sentimente ca teama de abandon, grija de a rămâne nemaritate, frica perpetuă ca atunci cand pleaca de langa noi se duc la alta…În realitate, toata psihanaliza asta prinsă din zbor din filme americane proaste nu are nici o legatura cu ceea ce suntem. Structural, organic, suntem mai puternice decât ei. Ceea ce confundă ei cu teama de abandon şi alte angoase asemenea, este aplecarea noastra către afectivitate, sensibilitatea noastra, nevoia noastra de tandreţe si de atenţie. Pe scurt, avem nevoie sa fim pupate în cur, domnilor, altfel relaţia de reciprocitate se anulează de la sine. Carevasăzică nu veţi primi înapoi ceea ce va doriţi de la noi. Şi, ah, oh, vă doriţi multe. It’s all about PR. Nici o femeie normală la cap nu o să vă zică nimic dacă, în loc să anunţati implacabil “în weekend plec cu băieţii pe munte” (propoziţie care ascunde în însăşi irecuzabilitatea ei adevărul că domnul a hotărât de unul singur că orice s-ar întâmpla şi orice ai avea de zis, el are oricum programul făcut şi asta e), deci, dacă în loc de asta ar fi spus :”iubito, prietenii mei [...]

De | 2017-08-16T15:57:22+00:00 12 noiembrie, 2013|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |74 Comentarii