cărţi

ce citesc și am mai citit

Mi-am propus să îmi fac un obicei de a scrie cîteva rînduri despre cărțile pe care le citesc și care îmi plac. Se mai întîmplă să citesc (nu întotdeauna să le și termin) și cărți pe care nu le-aș recomanda, așa că pe acelea le trec sub tăcere. Am fost extrem de plăcut impresionată să văd că oamenii iau de bune recomandările mele, primesc mesaje sau fotografii cu ele, le văd pe Facebook, mă bucur tare, cred că una dintre cele mai importante bucurii care trebuie împărtășite este bucuria cititului. Încep cu o carte care, vorba autorului, m-a terciuit și despre care îmi vine tare greu să scriu din două motive, de altfel foarte prezente în carte: sunt prea căzută în admirație pentru carte și scriitorul-om din spatele ei (unul dintre puținele cazuri în contemporaneitate în care cele două se suprapun & nu se află în disonanță), iar al doilea este acela că Jurnalul lui Radu Vancu, că despre această carte e vorba, mi-a accentuat infinit senzația de impostură. Fiindcă Radu Vancu, așa cum spune el însuși că l-ar fi numit Șerban Foarță, este un cărturar autentic, iar asta se poate observa din plin în obsesia livrescului care străbate întreg [...]

De | 2017-10-03T11:31:13+00:00 3 octombrie, 2017|Categorii: ce mai văd și mai citesc|Etichete: , , , |7 Comentarii

ce se întîmplă în iubire

Pe Alain de Botton îl iubesc de la Eseuri de îndrăgostit, pe care am recitit-o de curînd, că nu mi-a ajuns citirea. Și de cînd am purtat o conversație extra amabilă pe email, mi s-a părut un om tare fain. Duminică am stat în pat și am citit încontinuu, cu scurte intermezzo-uri de reflecție și îndoire a paginilor, să pot reveni mai ușor la anumite pasaje. În cap am avut, pe toată perioada lecturii, diverse exclamații: cartea asta trebuie citită de toată lumea! Cartea asta e un must-read pentru toți iubiții, soții, amanții, divorțații! Trebuie să scriu despre cartea asta! Cred că e singura poveste reală de și despre iubire din literatura contemporană. Singura poveste dezvrăjită de romantism și tragedii, altfel superbe și foarte livrești. Cel puțin eu nu am mai citit nimic asemănător. Dacă mai știți vreuna, ziceți-mi și mie. Fiindcă este povestea adevărată care se află dincolo de clișeul pe care îl auzim de mici: și au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți. Pe care îl putem colora cum vrei noi, ni-l putem imagina în diverse și foarte romantice moduri, la care ne raportăm, pe care îl proiectăm asupra vieților noastre pentru a sfîrși dezamăgiți crunt, cu care [...]

Bătrîna

Am văzut ghiveciul în raftul cu flori și parcă m-a electrocutat. M-am apropiat să mă uit mai bine. Da, avea florile alea roșii, ca niște cerceluși gingași, doar că era mult mai mică. Și mi-a apărut în minte cu o claritate uimitoare, cu ghiveciul ei maro, crăciunica bătrînei, în fereastra mică a camerei ei, cu zecile ei de flori bătute, atîrnînd cuminte, tovarășă tăcută a poveștilor noastre. Am luat ghiveciul cu grijă și l-am pus în coș, ca pe madlena delicată ce era. O chema Reveica, dar toată lumea o știa de vecina ha bătrînă sau, mai simplu, Bătrîna. Era cea mai în vîrstă femeie de pe stradă. Bine, mai era țața Sabina, dar ea stătea „în jos”, arareori o vedeai. Cît era vara de lungă, Bătrîna stătea la umbra mărului de iarnă din fața casei ei, pe banca verde de lemn, cu piciorul bolnav întins, căci o durea tare. Avea o rană cangrenată care i se întindea de la gleznă pînă sub genunchi și care îi înroșea și înnegrea pe alocuri carnea piciorului. Nu o puteai vedea, în mod obișnuit, căci își ținea piciorul învelit în niște feșe late, peste care trăgea un ciorap lung, croșetat, indiferent cît de cald [...]

De | 2017-10-11T23:47:23+00:00 12 decembrie, 2016|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |11 Comentarii

acasă

E foarte bine acasă. De fapt, orice fel de privaţiune te face să reînţelegi ce bună e normalitatea, aia pe care nu o mai apreciezi cînd te obişnuieşti cu ea. Ca în bancul meu preferat cu Iţic, care era nefericit cu felul în care locuia, cu mulţi copii, nevastă, spaţiu mic şi cere sfat rabinului, care îl îndeamnă să bage capra în casă. Trece o săptămînă, Iţic şi mai nefericit. Rabinul îi porunceşte să bage şi porcul, şi tot aşa, ce orătănii mai are prin bătătură. Cînd răbdarea şi suportabilitatea lui Iţic ajung la limită, rabinul îi spune să scoată animalele din casă. Întors la vechiul cotidian, Iţic e nebun de fericire , iar spaţiul i se pare enorm, odată dată afară capra din casă. E un sfat de care încerc mereu să ţin cont. Cînd mă iau pandaliile, bag o capră (generic) în casă. E foarte bine acasă. Cald, miroase frumos. Afară ninge, s-a zaharisit peisajul. Sunet de bormaşină, brrrrrrm, brrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrm, lovituri, poc-poc, sunet de flex, vuuuum, vuuuuuuuuum. Vecinul îşi dărîmă apartamentul. La propriu. Vecinul ăsta e un caz. Clinic, dacă mă întrebi pe mine. Renovează apartamentul nou-nouţ pe care şi l-a luat de vreo 3 ani. În ultimul, mai [...]

De | 2017-08-14T17:11:33+00:00 10 decembrie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |18 Comentarii