caraibe

insula din ziua de ieri

stăteam lungită fără niciun chef pe şezlongul ăla în Orient Bay când l-am văzut. era trecut de 60 de ani, poate. traversa golful zâmbind – un zîmbet Duchenne, desigur. avea în mână o pungă cu pâine şi în jur zeci de peşti, care îl urmau, de parcă ar fi fost dresaţi. angel fish, mi-a zis, când m-am apropiat să-l pozez. I don’t eat ‘em, I feed ‘em. they’re ma pets. îi lua în mână. peştii-îngeraşi se lăsau prinşi. îi pupa în bot, îi mângâia. come babies, come. şi îl urmau, aşa, prin apă. se plimba cu bancul de peştişori după el de-a lungul falezei. era fericit.  în fiecare seară trecea pe la terasele de pe plajă. aduna pâinea rămasă. nu o mânca.  nu cred că el mânca aşa de bine pe cât îşi hrănea peştii. m-a lăsat şi pe mine să îi hrănesc. îngeraşii s-au apropiat, au ciugulit şi au fugit înapoi, la el, la negrul cu peştii. omul fericit cu atît de puţin. m-am întors pe şezlong. mi-era ruşine. poate trebuie să fii negru ca să te mulţumeşti cu atît de puţin. în seara aia, pe o stradă din centrul insulei i-am văzut dansând capoeira. m-am aşezat în cur. [...]

De | 2017-08-16T16:49:17+00:00 11 decembrie, 2013|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |16 Comentarii