călătorie

pe apă

M-am întors de trei zile, dar încă visez că sunt pe vas. Plus legănatul pe care încă-l simt, dar nu e barca, sunt eu care mă opun unui tangaj imaginar de-acum, e corpul meu care încă nu s-a obișnuit cu uscatul și staticul. Visez mai ales zona centrală a vasului, cu lifturile de sticlă și interiorul albastru de sticlă, scările de sticlă, balustrada de sticlă. De sticlă m-am simțit și eu, zile de-a rîndul. În fiecare seară, cînd vasul pleca din port, mă așezam cu pescărușii pe punte și așteptam să se desprindă și să alunece în marea cînd albastru-smarald, cînd albastru-cerneală, cînd albastru-negru, dacă era deja tîrziu. Din Barcelona am plecat după șapte, portul și orașul sclipeau în mii de luminițe, pe punte se auzea iar vocea lui Bocelli, ca de fiecare dată, și, deși nu îmi place deloc Bocelli, tot mi-a dat o lacrimă în colțul ochiului privind înapoi, spre uscat, iar apoi în jos, spre apa adîncă, luminată. Noaptea, vasul aluneca peste marea cînd netedă, cînd înfuriată, nepăsător, uriaș, iar eu mă holbam în întuneric, încercînd să ghicesc unde-s marginile apei ce părea nemărginită. Unii nu se puteau apropia de balustradă, mă sperie marea noaptea, ziceau, eu [...]

De | 2017-12-04T21:20:30+00:00 4 decembrie, 2017|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |3 Comentarii

voluptăţi

Îmi place de leşin să conduc. Uneori îmi spun că trebuia să mă fi născut bărbat, prea multe plăceri masculine adun. Conduc de cînd eram mică, tata m-a pus la volan foarte devreme. Nu am avut niciodată teamă, numai plăcere. Am o relaţie aproape erotică cu maşina mea, pe care, recunosc, nu prea o spăl, iar asta e de-a dreptul ciudat, avînd în vedere cît sunt de obsedată cu curăţenia în casă, de exemplu. O fi de la faptul că eu văd maşinile ca pe nişte mijloace, nu scopuri în sine. Nu mi-am dorit niciodată maşini scumpe, puternice, luxoase. Mă descurc la fel de bine cu a mea, sunt foarte bună la asta. Am carnet de vreo 12 ani, pentru că, după accidentul răposatului, am refuzat să dau examen pînă nu voi poseda o maşină care să nu fie Dacia. El a murit într-o Dacie. Cu asta de acum, pe care o am de cinci ani, am făcut 100.000 de kilometri. O singură dată am sărit cu maşina de pe drum, am aterizat într-o căpiţă de pe marginea drumului într-o curbă strînsă, plină de mîzgă, în care intrasem cu viteză căci mă grăbeam mai tare decît îmi permiteam cu abilităţile mele [...]

De | 2017-08-14T18:10:31+00:00 21 august, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |19 Comentarii

Iubesc:

  Să ajung. Lavanda, mirosul de migdale amare şi magnoliile înflorite. Serile calde pe terasa mea, filmele de artă în general, cele spaniole în particular, vocea lui Clive Owen şi sînii Elenei Anaya, nebunia lui Tarantino şi vişinele, în orice formă. Gleznele subţiri şi carnea tare la femei- din care am şi eu, şi părul creţ – din care nu am şi nu voi avea niciodată. Pistruii. Ploile calde cu aromă de zarzăre coapte vara şi să conduc pe drumuri colbuite la apus. Rochiile albe şi vaporoase, soarele de mai şi florile de cîmp. Să stau ghemuită în patul meu oliv şi să citesc la lumina celei mai senzuale lămpi din lume, de dantelă neagră. Grecia, cea neumblată de mulţimi, cu tavernele ei şi Barcelona. Să îmi beau vinul licoros din paharul borţos de cristal cu picior şi să simt cum mi se încălzeşte stomacul. Plajele albe şi toate locurile în care nu am fost încă.   Să plec. Felul în care se zdrenţuiesc zările oranj dimineaţa, dincolo de munţi. Să mă trezesc şi să nu văd blocuri gri ci păduri verzi, să nu aud zgomot de  maşini ci cîntec de mierle. Ramurile proaspete de liliac, lalelele multicolore şi narcisele [...]

De | 2017-08-16T14:08:39+00:00 10 ianuarie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |25 Comentarii

insula din ziua de ieri

stăteam lungită fără niciun chef pe şezlongul ăla în Orient Bay când l-am văzut. era trecut de 60 de ani, poate. traversa golful zâmbind – un zîmbet Duchenne, desigur. avea în mână o pungă cu pâine şi în jur zeci de peşti, care îl urmau, de parcă ar fi fost dresaţi. angel fish, mi-a zis, când m-am apropiat să-l pozez. I don’t eat ‘em, I feed ‘em. they’re ma pets. îi lua în mână. peştii-îngeraşi se lăsau prinşi. îi pupa în bot, îi mângâia. come babies, come. şi îl urmau, aşa, prin apă. se plimba cu bancul de peştişori după el de-a lungul falezei. era fericit.  în fiecare seară trecea pe la terasele de pe plajă. aduna pâinea rămasă. nu o mânca.  nu cred că el mânca aşa de bine pe cât îşi hrănea peştii. m-a lăsat şi pe mine să îi hrănesc. îngeraşii s-au apropiat, au ciugulit şi au fugit înapoi, la el, la negrul cu peştii. omul fericit cu atît de puţin. m-am întors pe şezlong. mi-era ruşine. poate trebuie să fii negru ca să te mulţumeşti cu atît de puţin. în seara aia, pe o stradă din centrul insulei i-am văzut dansând capoeira. m-am aşezat în cur. [...]

De | 2017-08-16T16:49:17+00:00 11 decembrie, 2013|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |15 Comentarii