bătaie

sindromul stockholm (I)

Ce am de zis despre violența asupra copiilor am zis deja în efectul pervers, în poemul ăsta, cu nume suedez.   sindromul stockholm (I) din copilărie am foarte puţine amintiri din copilăria timpurie, aproape deloc: (a început, din ce spune bunica, înainte să fi împlinit trei ani) cîteva amintiri suprapuse, vizuale scene alb-negru, filmate pe VHS calitate foarte slabă, cu dropuri antebraţul puternic, mîna grea de muncitor, aspră, crăpată lovindu-mă peste cap, cu putere ocările, insultele apoi iar mîna lovind eu sunt micuţă şi smeadă cu ochi mari şi negri scăpărînd de lacrimi și ură mucii curgînd, de la plîns, gura cu colţuri atîrnînd am în cap o căciuliţă croşetată de aţă albă şi ştrampi albi croşetaţi şi ei ne țin bine părinții îmbrăcate frumos și curate mereu sunt doar cîteva scene clare: e seara aia de iarnă, cînd taie porcul în cămara din spatele curţii mirosul greu de măruntaie şi grăsime se repede cu pumnii asupra mea, urlă nu-ţi place mirosul, ai greţuri, las' că îţi dau eu greţuri ies la poartă și stau atîrnată de clanță tremurînd mama nu spune, niciodată, nimic e după-amiaza aia cînd mă loveşte atît de tare încît dau cu capul de frigider oglinda [...]

De | 2017-10-18T08:55:25+00:00 14 ianuarie, 2016|Categorii: de prin cărțile mele|Etichete: , , , |1 comentariu

ce mă întristează azi

Că există oameni ca fata asta, Natasha, care şi-a făcut un blog cu texte furate de la cine a apucat, printre care şi de la mine, (nu voi pune link, nu merită, şi aşa i-am făcut ieri trafic nejustificat) iar atunci cînd i-am trimis un comentariu, a găsit de cuviinţă să îmi dea o replică care m-a blocat. Textele furate şi dovedite, ale mele şi bucăţi din cărţile Cristinei Nemerovschi, au fost apoi şterse, dar au rămas alandala bucăţi însuşite de la Paler, Bruckner şi chiar... ei bine, blogul lui Otravă. La o simplă căutare pe google al vreunui text de la ea, găseşti autorul de drept.  La început mi-am spus că e o naivă, că poate nu ştie ce face, însă replica ei a fost de un tupeu care m-a lăsat mută. Citez exact: "Plagiat pro sau contra ? Mie imi e indiferent. Internetul e la mana fiecaruia si fiacare poate sa se documenteze, sa copieze si sa scrie ce vrea inspirat de la altul. La fel ca un lant trofic. Fiecare ia si da mai departe idei. De ce oamenii sunt contra ? Pentru ca se cred zei. Ca tot ce scriu ei si ce fac ei e unic [...]

De | 2017-08-16T13:45:37+00:00 20 martie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |78 Comentarii

O ţară de mardeiaşi

Întristătoare şi revoltătoare îmi par raţionamentele ca acela că a fost violată pentru că umbla în fustă scurtă, şi-a căutat-o. Pe modelul ăsta, dintre miile de oameni care au ajuns la mine pe blog în mod neaşteptat după povestea cu taximetristul, cîţiva, destui, îmi spun că fiică-mea a stîrnit conflictul că i-a arătat degetul inelar, după ce fusese înjurată de mamă. Ei, nimănui altcuiva dintre cei care se mai aflau pe trecerea aia de pietoni. Reproduc una dintre înjurături numai pentru ca aş vrea să ştiu cîţi adulţi ar fi trecut mai departe, înjuraţi fiind în acest fel, fără să reacţioneze deloc. Şi îmi dau seama din reacţiile oamenilor că asta e natura noatră românească. Suntem nişte mardeiaşi. Ne batem copiii, nevestele, ne batem între noi, pe străzi, cu săbii ninja sau bîte de baseball, ia căutaţi să vedeţi cîţi români umblă cu bîta de baseball în portbagaj, bătaia e un dat la români. În generaţia mea, ştiu puţini copii care să nu fi fost bătuţi acasă, sau în ale căror case bătaia între părinţi să nu fi făcut parte din cotidian. Aşa că multora li se pare aproape normal să fii bătut pe stradă, doar i-ai arătat un deget ăluia [...]

De | 2017-08-16T14:03:17+00:00 25 ianuarie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |19 Comentarii

City Tax, golănie cu turelă

Mergea pe stradă cu o carte în mînă. Mai precis cu Nimphette a Cristinei Nemerovschi, o carte pe care nu o prea laşi din mînă. Era pe trecerea de pietoni. Trecerea, aglomerată. Un taximetrist grăbit o claxonează. Lasă geamul jos şi o înjură, gros. Ea îi arată degetul inelar, nici măcar pe cel mijlociu şi trece mai departe. Cîţiva metri mai încolo, pe trotuar, răspunde la telefonul la care o suna maică-sa. Nu observă că taximetristul întoarce şi o urmăreşte. Îl vede cînd coboară din maşină înjurînd-0 oribil. E încă la telefon cînd o prinde de braţ şi îi smulge cartea din mînă. I-o mototoleşte. Fata e înaltă şi slăbuţă tare, el un smardoi cu pumni grei, care minte nu are. O împinge şi o loveşte tare, furios, în umărul drept. Maică-sa aude, de la capătul celălalt al firului, înjurăturile şi apoi îi aude plînsul. M-a bătut un taximetrist, s-a dat jos şi mi-a dat un pumn. Femeia simte pumnul ea, în stomac şi creier. Dar are prezenţa de spirit să o pună să memoreze numărul maşinii şi turela, înainte ca mardeiaşul să dispară. City Tax Braşov, BV16PAV. Mama fetei sunt eu. Vin de la poliţie, unde am depus plîngere [...]

De | 2017-08-16T14:03:46+00:00 24 ianuarie, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , |66 Comentarii