acasă

o călărire în după-amiaza de Paște

Azi s-a întors mînuța care scrie în capul meu. Credeam că am pierdut-o. Poate că nu i-am mai lăsat loc, cu mintea mea plină-plină, în care nu mai încape nimic. Apoi am pus mîna pe bicicleta aia din curtea alor mei și cînd am încălecat-o și am ieșit în aerul reavăn, era acolo: înregistra și reda. Mi-ai lipsit, i-am șoptit. Îmi lipsise, nesuferita. Mai întîi m-am dus în Șoșpătak. Mereu uit că livada nu mai există, mereu mă minunez cînd ajung că toți pomii au dispărut. Așa că am crezut pentru cîteva minute că merg spre livadă. Pe stînga, cimitirul unguresc cu zidurile lui pline de toporași, pe care nu m-am oprit să-i culeg. Am strîns destui cînd eram mică. Sau poate eram pur și simplu prea tristă pentru asta. Toată tristețea pe care am reprimat-o o viață o las acum să iasă, iar ea iese, nu se încurcă. Liliacul nu era înflorit, abia înfrunzise. Iarba da, era verde și grasă, de la atîta ploaie, dar pomii doar înmuguriți, cu muguri plini și grei, gata să plesnească. Ce aventură era cîndva să mă duc singură în Șoșpătak, ce mici îmi par toate acum. Canalul din spatele curții, care ne adăpostea [...]

De |2018-04-10T13:22:47+00:0010 aprilie, 2018|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |1 comentariu

acasă

E foarte bine acasă. De fapt, orice fel de privaţiune te face să reînţelegi ce bună e normalitatea, aia pe care nu o mai apreciezi cînd te obişnuieşti cu ea. Ca în bancul meu preferat cu Iţic, care era nefericit cu felul în care locuia, cu mulţi copii, nevastă, spaţiu mic şi cere sfat rabinului, care îl îndeamnă să bage capra în casă. Trece o săptămînă, Iţic şi mai nefericit. Rabinul îi porunceşte să bage şi porcul, şi tot aşa, ce orătănii mai are prin bătătură. Cînd răbdarea şi suportabilitatea lui Iţic ajung la limită, rabinul îi spune să scoată animalele din casă. Întors la vechiul cotidian, Iţic e nebun de fericire , iar spaţiul i se pare enorm, odată dată afară capra din casă. E un sfat de care încerc mereu să ţin cont. Cînd mă iau pandaliile, bag o capră (generic) în casă. E foarte bine acasă. Cald, miroase frumos. Afară ninge, s-a zaharisit peisajul. Sunet de bormaşină, brrrrrrm, brrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrm, lovituri, poc-poc, sunet de flex, vuuuum, vuuuuuuuuum. Vecinul îşi dărîmă apartamentul. La propriu. Vecinul ăsta e un caz. Clinic, dacă mă întrebi pe mine. Renovează apartamentul nou-nouţ pe care şi l-a luat de vreo 3 ani. În ultimul, mai [...]

De |2017-08-14T17:11:33+00:0010 decembrie, 2014|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |19 Comentarii