abuz

o inițiativă

Pentru că am primit nenumărate mesaje și am luat parte la discuții care cereau asta, am decis să fac ceva legat de subiectul despre care am scris în ultima mea postare. Am înființat un grup de facebook pentru sprijinul femeilor care au trecut printr-o traumă majoră în copilărie adolescență - abuz fizic, viol, incest. Va funcționa ca un grup de terapie - așa cum sunt grupurile de susținere pentru cei care trec prin cancer, o dependență (alcool, droguri, sex) etc. Deja avem cîțiva psihologi și psihoterapeuți care au acceptat să facă parte din grup și să susțină fetele de aici. E un grup unde se vor propune teme de terapie, se vor aborda deschis problemele și situațiile prin care a trecut fiecare, unde va exista empatie și sprijin. Un grup secret, confidențial, ale cărui membre vor trebui mai întîi să justifice de ce vor să facă parte din el. Dacă există printre voi cineva care dorește să facă parte din așa ceva, crede că i-ar fi de ajutor, aștept mail la petronela@acestblocdenervi.ro, unde să îmi spuneți cine sunteți și de ce vreți să veniți alături de noi. Aveți nevoie de un cont de facebook cu nume, prenume și fotografie - [...]

De | 2017-08-15T11:51:47+00:00 7 august, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , , |13 Comentarii

tata. tatăl meu

O mînă de pești se zbat în găleata vecinului care s-a trezit de dimineață să dea la pește, într-o baltă de lîngă casă: crapi, lini, niște carași mai mici, cu gurile deschise, agonizînd. Știu bine imaginea asta: tata pescuia și prindea mult pește, saci întregi. Îi aducea acasă și îi deșerta în crepul din curte, lăsa robinetul să curgă peste ei, mă învăța cum se numesc și cum să îi deosebesc: crapul are solzii mai mari. Și e mai gustos, firește. Mie nu îmi plăcea peștele; avea prea multe oase, mereu mă temeam că o să mă înec. Și nici nu știam să desprind carnea de pe ele, iar el nu pierdea niciun prilej să mă admonesteze și să îmi spună cît eram de proastă, nu eram în stare să mănînc un pește, așa de proastă eram. Nici acum, adult, la vîrsta lui tata de atunci aproape, nu mănînc pește decît dacă este file; oasele încă mă înspămîntă. Încă mă simt proastă. Mă uit la peștii ăia și mi-amintesc de mine fetiță. Azi a fost ziua lui tata: împlinește 67 de ani. Pun mîna și îl sun. Tata nu mai vorbește. Cu mare chin leagă cîte un cuvînt, pe care [...]

De | 2018-05-02T14:31:51+00:00 4 mai, 2015|Categorii: bucăți din mine|Etichete: , , |49 Comentarii

abuzul de a fi părinte

Am 28 de ani şi sunt la cîteva întîlniri cu un tip care are 38 de ani, e în proces de divorţ cu soţia de care e separat de peste 3 ani şi are un copilaş de 6 ani. Îmi place mult tipul, dar problema e că părinţii mei nu pot accepta o relaţie cu un bărbat divorţat, nici măcar nu vor să audă de aşa ceva. Spun că îşi doresc altceva pentru mine şi că o să cresc copiii altei femei. Mă întreabă dacă nu simt repulsie la gîndul că are un copil cu alta şi îmi spun că trebuie să nu mă mai văd cu el, să îl uit, să mă îndepărtez de el. Sunt oameni educaţi, intelectuali... Nu ştiu ce să fac, mie îmi place mult, e un om extraordinar, dar nu ştiu cum să procedez cu ai mei. Aşa mi-a scris o cititoare care voia un sfat de la mine. Am mai spus, în materie de relaţii sunt repetentă, nu îmi permit să dau sfaturi. Drept care i-am spus ce aş face eu, dar şi ce cred. I-am spus că eu mi-aş asculta inima. Că un copil vitreg – pe care nu l-ar creşte ea, oricum, [...]

De | 2017-08-14T18:20:26+00:00 6 august, 2014|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , |15 Comentarii

abuzuri

http://www.youtube.com/watch?v=fKmuUDQdcXc&feature=share E mişto clipul Taxi. E mişto şi campania women against violence. Personal, mi-ar fi plăcut să aud mult mai mult despre violenţa împotriva copiilor, că acolo sunt rădăcinile. Femeile abuzate de soţi sunt cel mai adesea fostele fetiţe abuzate de taţi. Sau chiar de mame, uneori. Un copil violentat permite abuzul mult mai uşor la maturitate. Fiindcă a crescut cu el. Fiindcă aia e normalitatea lui. Ştiu, pare inacceptabil. Ai zice că dacă tatăl te-a bătut de te-a uscat când erai mică, nu o să mai permiţi asta niciodată, nimănui. Că adultă fiind, o să cauţi bărbaţi care să facă exact inversul. Adevărul e că doar un foarte mic procent de femei care au suferit un abuz în copilărie reuşesc asta. Majoritatea zdrobitoare ajung statistici în violenţa conjugală. E un fel de codependenţă şi asta. Tatăl te loveşte, palma cade grea peste cap, îţi zdruncină creierii înăuntru. Tatăl tău, care te-a făcut şi care ar trebui să te iubească şi să aibă grijă de tine. Mama ta devine complice, atunci când nu pleacă de lângă el. Poate o bate şi pe ea. Poate doar pe tine. Tu eşti mic şi ştii că nu e bine, că nu aşa ar [...]

De | 2017-08-16T15:54:36+00:00 29 noiembrie, 2013|Categorii: opinii și adevăruri subiective|Etichete: , , , , |18 Comentarii